Seceta din vară, cea mai dură din ultimii 500 de ani în Europa. O revistă americană scrie că în Transilvania, oamenii mâncau chiar câini și pisici. Și poate alți oameni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Seceta din acest an a împins râurile din Europa la unul dintre cele mai scăzute niveluri din istorie şi a afectat puternic agricultura. Într-un articol publicat de Smithsonian Magazine, istorici şi experţi în studiul climei fac o comparație cu seceta istorică din 1540 și scot la iveală informații cutremurătoare despre Transilvania din secolul al XVI-lea, lovită de foamete din cauza temperaturilor extreme.
Cuprins:
Rămășițele unui pod de piatră construit de împăratul roman Nero, care au fost acoperite de apele râului Tibru, sunt acum din nou vizibile la Roma.
În Serbia, în zona satului Prahovo, la granița cu România, epavele navelor germane scufundate în Al Doilea Război Mondial ies de sub apele Dunării.
În Spania, seceta a descoperit un sat-fantomă, după ce un baraj aflat la graniţa cu Portugalia aproape a fost golit. Lipsa ploii din această vară a afectat şi randamentul culturilor de sezon, distrugând munca fermierilor și crescând riscurile unei crize de ulei pe plan global.
Seceta din acest an este probabil cea mai gravă din Europa ultimilor 500 de ani, crede Andrea Toreti, cercetător la Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene, citat de Smithsonian Magazine.
Acesta compară lunile aride din această vară cu seceta istorică din anul 1540. „1540 este un eveniment foarte faimos şi, dacă ne uităm înapoi în ultimii 500 de ani, 2022 este singurul cu care seamănă în ceea ce priveşte gravitatea”, susţine Andrea Toreti.
Ce s-a întâmplat acum 500 de ani
Anul 1540, nordul Italiei. Aproape 200 de zile la rând nu a plouat deloc. În alte regiuni, precipitaţiile scad cu până la 80%.
Curând, seceta se răspândeşte în Germania, Polonia, Elveţia, Franţa şi Cehia. Râuri precum Rinul, Elba şi Sena pot fi traversate pe jos. Tamisa e atât de scăzută, încât marea a intrat în interior şi a inversat direcţia râului.
Retragerea apelor scoate la iveală adevărate comori. Pe malul lacului Constanţa, cel mai mare lac din Alpi, o femeie găseşte 900 de monede de argint din vremea împăratului roman Augustus.
Câmpurile fermierilor sunt atât de uscate că în sol apar crăpături ce pot înghiți picioarele oamenilor.
Reformatorul protestant Martin Luther crede că valul insuportabil de căldură este un semn al sfâşitului vremurilor. Clerul din Germania, Italia şi Anglia se roagă pentru iertare şi pentru izbăvirea ploii.
Imaginile sunt descrise de Christian Pfister, istoric al climei la Universitatea din Berna, Elveţia, şi coautor al cărţii „Clima şi societatea în Europa: Ultima mie de ani”, în care analizează datele furnizate de inelele copacilor, mostrele de polen şi cronicile vechi de secole pentru a determina exact ce s-a întâmplat în urmă cu cinci secole.
O minune a secetei: cel mai bun vin din Europa
Seceta a făcut însă ca vinul produs în anul 1540 să fie unul dintre cele mai bune, arată Smithsonian Magazine. Explicaţia? Căldura extremă a făcut ca, la momentul obişnuit al recoltei, strugurii din Germania şi Franţa să se usuce aproape până la stafide.
Astfel, vinul rezultat din recolta târzie era delicios de dulce, iar renumele său a rezistat de-a lungul anilor – un secol mai târziu, soldaţii suedezi au devastat oraşul german Würzburg în căutarea unui butoi cu licoarea legendară.
Mizerie, foamete, incendii. „Totul mirosea extrem de urât”
Totuşi, având în vedere penuria apei, vinul devenise o băutură mult mai sigură – adesea, apa era contaminată cu deşeuri umane. În unele regiuni, ţăranii chiar erau taxaţi pentru apa din fântână, iar spălarea hainelor era interzisă. „Totul mirosea extrem de urât”, explică cercetătorul Christian Pfister.
Consecinţele sanitare ale lipsei de apă au devenit curând vizibile, când o epidemie de dizenterie a sfâşiat continentul.
Jumătate de milion de europeni au murit din cauza bolilor, majoritatea după ce au băut apă contaminată, spune Fredrik Charpentier Ljungqvist, istoric și geograf la Universitatea din Stockholm, citat de Smithsonian Magazine.
Iar crizele s-au ţinut lanţ pe tot parcursul anului. Neavând unde să pască, vitele au murit de insolaţie şi de foame, decimând aprovizionarea cu lactate a Europei. Preţul pâinii a crescut vertiginos – nu doar pentru că recoltele erau mai mici, ci şi pentru că nu exista apă pentru a alimenta morile care făceau făină.
Şi, ca şi cum foamea nu ar fi fost de ajuns, europenii au fost alungaţi din casele lor de vaste incendii forestiere, care s-au extins şi în oraşe – localitatea germană Einbeck a devenit cenuşă în câteva ore, exemplifică Christian Pfister.
Incendiile au provocat isterie şi în rândul liderilor locali, mai spune cercetătorul. „Aveau nevoie de ţapi ispăşitori”, pe care autorităţile vremii i-au găsit în oponenţii religioşi şi în refugiaţii care rătăceau între oraşele germane. Resuscitând metodele vânătorii de vrăjitoare din urmă cu un secol, oficialii i-au adunat şi i-au torturat pe aceştia în speranţa de a obţine mărturisiri.
Ravagiile din Transilvania
În ciuda convulsiilor sociale şi a paranoiei pe care temperaturile-record au inspirat-o, seceta din 1540 nu a avut însă prea multe consecinţe pe termen lung, iar culturile şi comunităţile europene şi-au revenit odată cu stabilizarea vremii, arată Christian Pfister.
Cu toate că 1540 a fost cel mai secetos an, întregul deceniu precedent a fost marcat însă de o serie de sezoane de vară care au devastat Europa.
De exemplu, susţine Fredrik Charpentier Ljungqvist, verile din 1534 şi din 1535 au fost aproape la fel de „dezastruos de secetoase” – şi ele însoţite de propriile fenomene apocaliptice, precum o invazie de omizi care devorau recoltele.
În Transilvania, seceta din 1535 provocase o foamete atât de gravă, încât cadavrele ajunseseră să împânzească drumurile, cu gurile pline de iarbă. <a href="https://cp.copernicus.org/preprints/cp-2020-92/cp-2020-92.pdf">O cronică din secolul al XVII-lea</a> chiar descrie bărbaţi şi femei care rătăceau goi, înnebuniţi de foame şi mâncând „lucruri necurate”: pisici, câini, ba chiar, se presupune, și alți oameni, notează revista editată de Institutul Smithsonian, un complex de muzee și institute de cercetare administrat de guvernul SUA.
Ce s-a întâmplat în mica eră glaciară din Europa
Istoricul Fredrik Charpentier Ljungqvist susţine însă că al treilea deceniu al secolului al XVI-lea ar fi fost, de fapt, o pauză de la un fenomen climatic încă şi mai devastator: mica eră glaciară din Europa. „Au fost mulţi ani în această perioadă cu recolte şi mai proaste, din cauza condiţiilor umede şi reci”, spune Ljungqvist.
„Oamenii erau foarte sensibili la verile umede şi reci”, spune şi cercetătorul de la Universitatea din Berna, Christian Pfister. Acesta arată că, din cauza temperaturilor scăzute din timpul verii, culturile s-au infectat cu mucegai, iar animalele s-au îmbolnăvit, creând astfel o penurie alimentară şi o foamete generalizată.
Un astfel de episod s-a petrecut în Europa la câteva decenii după marea secetă din 1540, când o serie de erupţii vulcanice la tropice au adus veri mai reci pe Bătrânul continent.
„A fost una dintre cele mai semnificative răciri din ultimul mileniu în emisfera nordică. Acest lucru produce nu numai distrugerea recoltelor, dar şi probleme politice”, explică, pentru Smithsonian Magazine, Samuel White, istoric al climei la Ohio State University și autor al cărții „A Cold Welcome: The Little Ice Age and Europe's Encounter with North America (O primire rece: Mica epocă glaciară și întâlnirea Europei cu America de Nord - n.a.)”.
Acesta crede că marea secetă din 1540 nu este considerată atât de severă doar pentru că este comparată cu valurile de frig din secolul al XVI-lea, care au fost mult mai grave.
Ce învăţăm din schimbările climatice de acum 500 de ani?
Europenii de astăzi sunt mult mai dependenţi de apă, iar alimentarea cu energie electrică a Europei se bazează în parte pe centrale electrice care utilizează cantităţi mari de apă pentru răcire sau care depind de lacuri şi râuri pline pentru generare.
„Aşadar, avem noi tipuri de probleme”, avertizează Fredrik Charpentier Ljungqvist.
„Vom vedea evenimente de acest gen, care vor avea loc frecvent şi este posibil să fim martorii unor perioade care chiar să depăşească anul 1540”, crede şi cercetătorul american Samuel White.
„Seceta din acest an a dezvăluit ameninţarea pe care acest tip de eveniment extrem ar putea-o cauza sistemului european”, spune şi Andrea Toreti, cercetător la Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene.
Potrivit specialistului italian, Europa nu îşi va reveni din seceta acestui an la fel de uşor ca acum 500 de ani. În plus, avertizează acesta, în lipsa unor măsuri eficiente, aceste tipuri de evenimente climatice ar putea deveni norma până la jumătatea secolului. „Va trebui să schimbăm în mod fundamental modul în care ne gestionăm agricultura şi sectorul energetic”, spune Toreti.
„Viteza este atât de mare, încât mă tem că nu avem suficient timp să ne adaptăm”, crede Christian Pfister, istoric al climei la Universitatea din Berna.
Potrivit acestuia, seceta din acest an e doar un semnal de alarmă pentru felul în care schimbările climatice vor afecta continentul în viitor. „Veţi avea parte de mai multe extreme de frig, de mai multe extreme de căldură şi de mai multe extreme extreme”, avertizează acesta.
Foto: Profimedia
