Selfie-uri fatale. 70 de tineri din România au murit pentru o poză în ultimii 6 ani. Cum explică psihologii fenomenul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Din 2014 și până astăzi, 70 de copii și tineri au murit după ce au încercat să își facă un selfie ieșit din comun, arată datele Poliției, prezentate de Digi24, iar psihologii consideră că aceste tragedii se întâmplă din cauza goanei după validare socială.
Au plătit cu viața pentru o fotografie care ar fi trebuit să le aducă admirație pe rețelele sociale: fie s-au urcat pe vagoanele de tren și s-au electrocutat, fie au uitat de volan și și-au pierdut viața în timpul unui live pe Facebook, sub ochii prietenilor care le urmăreau transmisiunile.
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a explicat, la Digi24, dimensiunea acestui fenomen în era tehnologiei, precizând că oamenii își imaginează realitatea în alt loc decât cel în care trăiesc.
“Tehnologia, în ultimii ani, a permis ca oamenii să captureze o parte din realitate la rezoluție din ce în ce mai mare și cu ocazia asta să fascineze în moduri în care poate că acum 5 - 10 de ani nu era posibil. Suntem noi din ce în ce mai greu impresionabili. E nevoie de super-stimuli sau super-știri. Ce poate să fie mai spectaculos decât cineva care sfidează moartea?! La circ, saltul mortal întotdeauna a făcut spectacol”, spune medicul Gabriel Diaconu.
Acesta a mai spus că fenomenul, în psihologie, ar merita să fie studiat, dar, în același timp, n-o să poată să fie vreodată studiat, pentru că există un blocaj etic: “Cu ce drept ne ducem noi, științific, în experiența personală a unui om? Cu ce drept reinventăm moartea lor ca un subiect de cercetare? Este o formă de suicid pasiv pentru acești oameni? Ar trebui să ne uităm mai atent ce se întâmpla în universul lor psihic înainte de a se fi suit pe un bloc, pe o culme, pe o creastă, la limita vieții, riscând maxim moartea?”.
Gabriel Diaconu a mai subliniat faptul că, de multe ori, oamenii pe care noi îi vedem în România tânjesc pentru un moment atenție, lumină, pentru că viețile lor sunt foarte gri.
“Mergând în spatele morților, în biografia lor personală descoperi, aș spune, poate disproporționat, că acești oameni aveau nemulțumiri. Într-un fel sau altul, apropo de validare, fuseseră anterior invalidați. Cumva, noi surprindem în frumusețea unei astfel de fotografii și, dincolo de macabru, partea tristă. (...). În studiul personalității, se numește dependența de recompensă și evitarea răului. Acești oameni evitau un rău - banalitatea vieții de zi cu zi; județul Vaslui, Bârlad, județe moarte, orașe pustiite, părinți plecați, cu șomaj mare, cu o sărăcie endemică, pe undeva, troglodismul ăsta de secol XXI, post-capitalist. Și atunci cum să ieși în evidență, unde să te duci?”.
Psihiatrul Gabriel Diaconu a mai explicat că una dintre fricile fundamentale, în astfel de cazuri, este frica acestor persoane că nu vor fi văzute de semenii lor. “E frica de singurătatea absolută, că nu faci parte din specia umană, din trib. Fenomenul acesta nu se va opri cu selfie-urile mortale și nu se va opri cu campaniile poliției, dar dacă va fi adresată cauza, o să vedem dintr-odată copii care, la un moment greu pentru ei, vor vorbi nu cu un psiholog, cât cu o persoană de încredere”.
