Istorie abandonată pe străzile din București. Stâlpi de iluminat de peste un secol, realizați de industriași francezi și germani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe Dealul Mitropoliei rezistă un stâlp de iluminat vechi de aproape 130 de ani, realizat de industriașul Pierre Keilhauer. Dar și alți trei turnați în atelierul francezului Louis Lemaître. Iar pe bulevardul Magheru găsim o altă relicvă aproape seculară. O bucățică din istoria abandonată a Capitalei.
Cuprins:
Din Piața Unirii urcăm ușor Dealul Mitropoliei. Chiar la intrarea în curtea mare a Patriarhiei Române, ascunși sub frunzele copacilor, sunt patru stâlpi de iluminat vechi de aproape 130 de ani.
Nici unul nu mai funcționează. Doi au fost tăiați, dar le-a rămas postamentul imens din fontă, fixat bine în bucăți de beton. Au fost întreținuți, chiar dacă de zeci de ani nu s-au mai aprins.
Pe ușițele acestora, închise cu cheie, e reprezentat Sfântul Dumitru, aureolat și în poziție pedestră, purtând vestimentația specifică legiunilor romane și atributele unui sfânt militar: sulița și crucea. Sub el “curge” o eșarfă, pe care stă scrisă deviza: PATRIA ȘI DREPTUL MEU.
Întreaga reprezentare este plasată pe un scut, iar deasupra se află o coroană formată din șapte turnuri. Deasupra coroanei murale se găsește o acvilă cruciată, în zbor deschis: stema Bucureștiului.
Francezii care au iubit Bucureștiul
Pe trei dintre stâlpii de la Patriarhie apare numele “L. Lemaître”. După francezul Louis Lemaître, unul dintre industriașii care au condus în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea atelierele şi uzinele mecanice şi metalurgice din București. Asta înseamnă că au fost turnați în fabrica lui.
Pe cel de-al patrulea stâlp apare “P. Keilhauer București”. Pierre Keilhauer, un important industriaș din București, născut în Pirmasens (Germania), la granița cu Franța.
În 1866, Keilhauer a început să cumpere mai multe proprietăți și să deschidă o turnătorie mecanică la București. Conform unui document semnat de Dragoș Lucian Țigău, “Pierre Keilhauer s-a afirmat constant în peisajul industrial bucureştean, dovadă că, în anul 1882, era unul dintre puținii furnizori locali de obiecte turnate, având unul din cele mai însemnate ateliere din Bucureşti".
A turnat stâlpi pentru Jubileul Regelui Carol I
Industriașul a colaborat cu prim-ministrul Mihail Kogălniceanu, dar și cu primarul Pache Protopopescu.
În 1891 i s-a încredințat o lucrare importantă. Pe 8 februarie, Consiliul Comunal a aprobat licitația “pentru darea în întreprindere a confecționării și predării a 44 stâlpi de fontă și fier cu lanț, cu prețul de 640 lei fiecare, cu condițiunea ca să-i predea gata până la 15 aprilie”. Detaliile se regăsesc într-un document din 10 martie 1891, descoperit tot de Țigău.
Lucrarea a fost finalizată la timp, iar stâlpii au fost montați pe bulevardul Elisabeta, chiar înaintea serbărilor Jubileului celor 25 de ani de domnie a regelui Carol I.
Din acel moment, industriașul germano-francez a produs stâlpi de iluminat pentru bucureșteni. Iar cel de la Patriarhia Română este unicul care mai rezistă în București dintre toți cei fabricați de el.
Monumentul uitat de pe Magheru
În altă parte a centrului Capitalei, la doi pași de Piața Universității, rezistă un alt stâlp de iluminat. Are 90 de ani.
Pentru majoritatea trecătorilor e doar o bucată de fier. Ruginită, abandonată, care ar trebui scoasă din asfalt și dusă la topit. Pentru pasionații de istorie este un obiect de colecție, unic pentru vremurile noastre. Vopseaua aplicată în ultimii ani s-a scorojit, iar rugina și-a pus amprenta pe bucățica de istorie.
Aflat pe Magheru, la câțiva pași de intersecția cu strada C.A. Rosetti, stâlpul este singurul care a rezistat dintre toți cei care iluminau bulevardul. Restul au dispărut în urmă cu 7 ani - atunci s-a decis înlocuirea lor, primarul Sorin Oprescu modificând în totalitate stâlpii din zonă.
Se pare că a fost montat la începutul anilor ’30. Este din fontă, iar pe el se poate citi și acum “Meteor Ploiești”. La începutul secolului al XX-lea, în Ploiești a luat ființă o fabrică de cazangerie numită Meteor, așadar, mai mult ca sigur a fost fabricat acolo, apoi a luat drumul Capitalei.
Apare într-o imagine din anii ’30
Există imagini de la începutul anilor ’30 chiar cu acest stâlp - pe fundal se poate vedea blocul Scala. Același model de stâlp a fost surprins în poze și în vara anului 1956, atunci când la București a venit o echipă de fotoreporteri din Germania Democrată.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
monumircea 02.06.2023, 15:14
1) Stâlpul din penultima fotografie nu se află pe bd. Gen. Gh. Magheru, ci pe bd. N. Bălcescu, în capătul nordic al acestuia, pe trotuarul său vestic, chiar în dreptul ”zebrei” dintre Blocul ”Malaxa-Burileanu” (la vest) și Blocul ”Scala 2” (la est), lângă intersecția cu str. C. A. Rosetti (cum bine zice, de această dată, chiar autorul articolului)!... Iată o ”Vedere de pe stradă” (facilitate a Google Maps, imagine din martie 2023) a acestui stâlp, văzut dinspre est, chiar de pe trecerea de pietonisus-menționată, vandalizat (se putea altfel?!) prin lipirea unui afiș galben al W.A.S.P. (o fi chiar formația americană de muzică heavy metal, care avea planificat un turneu în Europa?!)): https://www.google.com/maps/@44.4405686,26.0997713,3a,75y,254.93h,93.16t/data=!3m6!1e1!3m4!1sgHk5-glv8Jvf3JJrjoS7hA!2e0!7i16384!8i8192?entry=ttu 2) În ultima poză (din anii '30) din articol, nu este ”stâlpul de iluminat de pe Magheru”, ci un altul, de pe bd. Academiei (Universității), iar fotografia nu este din anii '30, ci din anul... 1912 - este lesne de văzut vestimentația pietonilor, pălăria ”Panama” fiind caracteristică acelei epoci (de fapt, fotografia din articol este un ”crop”, adică o decupare a unei mici porțiuni dintr-o fotografie mai mare - sper că asta nu este ”manopera” autorului articolului spre a nu putea fi recunoscut ușor capătul estic al Bd. Academiei; cunoscătorii își dau seama că în stânga acelui crop se află Casa ”Greceanu 2” și sediul Editurii ”Minerva”)!