Minune, priceperea “chirurgilor” sau lucrarea naturii? Descoperirile arheologilor atesta ca stramosii nostri realizau operatii delicate la nivelul cutiei craniene. Cunoscute sub numele de “trepanatii”, acestea par sa se numere, alaturi de fracturi, printre primele interventii chirurgicale de la inceputurile omenirii. In Romania s-au gasit 20 de cranii care prezinta urme ale unei asemenea operatii. Mai mult de jumatate din pacienti au supravietuit interventiei.
Dr. Alexandra Comsa crede ca interventiile pe creier erau realizate de persoane calificate din cadrul triburilor, respectiv de vraci, care au invatat meserie “vazand si facand” si s-au perfectionat de la un pacient la altul
Multa vreme dupa ce au descoperit primele cranii gaurite, cercetatorii au crezut ca era vorba fie despre traumatisme care au dus la moartea pacientilor, fie despre accidente survenite dupa moarte. Nimeni nu se gandea ca in mileniul IV inainte de Hristos cineva ar putea face o interventie atat de delicata la nivelul cutiei craniene.
Stramosii nostri isi incinerau mortii si de aceea dovezile practicilor medicale din antichitatea geto-daca sunt rare si cu atat mai pretioase. “Este greu de stabilit originea interventiilor chirurgicale la nivelul cutiei craniene”, ne spune dr. Alexandra Comsa, cercetator in cadrul Centrului de Tracologie al Institutului de Arheologie “Vasile Parvan”. “Tocmai pentru ca par atat de dificile, cercetatorii de pretutindeni s-au grabit sa le atribuie unor populatii sau altora, dar adevarul este ca urme ale acestor operatii se intalnesc concomitent in cele mai indepartate colturi ale lumii, ceea ce exclude ipoteza ca aceasta practica s-ar fi nascut intr-un loc anume, in sanul unei anumite civilizatii, de unde s-ar fi raspandit in intreaga lume.”
Cea mai veche descoperire in acest sens de pe teritoriul tarii noastre dateaza din 1912 si a fost facuta la Decea Muresului. “Nu putem preciza astazi motivul exact pentru care a fost facuta fiecare operatie in parte, dar exista cateva tipare”, adauga dr. Alexandra Comsa. Din cate se pare, interventiile erau realizate de persoane calificate din cadrul triburilor, respectiv de vraci, care au invatat meserie “vazand si facand” si s-au “perfectionat” de la un pacient la altul.
“Instrumentarul” era cat se poate de simplu. Vracii desfaceau pielea in locul unde se pregateau sa opereze si deschideau cutia craniana cu ajutorul unui trepan cu lama de silex, care seamana foarte mult cu ceea ce patiserii folosesc astazi la taierea feliilor de pizza. Fragmentul de os indepartat cu ajutorul trepanului masura cativa centimetri. In cazul traumatismelor craniene, medicii curatau rana, indepartau aschiile, largeau deschizatura si netezeau marginile sparturii. Dupa aceste operatiuni delicate, aplicau comprese cu diferite plante, rasini sau argila, care contribuiau in mare masura la cicatrizarea ranii.
Daca pacientii manifestau simptomele unei afectiuni psihice, se credea ca ei erau posedati de spirite rele si se recurgea la trepanatii pentru a-i elibera. “La Mihalaseni, in judetul Botosani, a fost descoperit singurul craniu de acest fel apartinand unui copil din tara noastra”, spune Alexandra Comsa. “Se presupune ca este vorba despre o fetita de 10-11 ani care suferea de epilepsie. Din felul in care s-a refacut tesutul osos, putem spune cu toata convingerea ca fetita a supravietuit.”
Fie ca o faceau pentru a trata tot felul de leziuni de la nivelul cutiei craniene sau pentru a scoate spiritele rele din oameni, este dovedit ca stramosii nostri nu ezitau sa “opereze pe cap”, ba chiar interventiile lor erau incununate de succes in mai mult de jumatate de cazuri.