Un tarif de 25% pentru Europa este corect. Statele Unite trebuie să ia măsuri cu privire la avantajul competitiv pe care UE îl oferă întreprinderilor sale în domenii precum taxa pe valoarea adăugată
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Administrația președintelui Donald Trump susține că tarifele reciproce între SUA și alte națiuni pot uniformiza condițiile de concurență pentru un comerț echitabil. Dar ce este un tarif echitabil? Pentru Europa, există motive clare pentru a lua măsuri. Ratele tarifare dintre SUA și Europa sunt relativ mici, dar oficialii au identificat în mod corect faptul că avantajul competitiv al Europei se datorează în primul rând barierelor netarifare - în special modului în care se aplică taxa pe valoarea adăugată.
Articol opinie de Jason Cummins, economist șef pentru SUA la Brevan Howard.
O notă recentă a Casei Albe a arătat că lipsa de reciprocitate este una dintre sursele deficitului comercial anual mare și persistent al SUA în domeniul bunurilor. Aceasta a citat TVA ca fiind una dintre taxele inechitabile, discriminatorii sau extrateritoriale impuse de partenerii comerciali pe care dorea să le abordeze. În esență, societățile europene, cum ar fi producătorii de automobile, nu plătesc TVA pe bunurile destinate exportului.
Pentru Comisia Europeană, acesta este un principiu fundamental. Problema pentru companiile americane care exportă în Europa este că acest lucru le pune într-un dezavantaj competitiv Gândiți-vă la acest lucru în felul următor. Constructorul auto german BMW poate vinde pe piața europeană cu taxe ridicate sau exporta pe piața americană cu taxe reduse, profitând de reducerea TVA.
În schimb, producătorul american General Motors trebuie să concureze cu BMW în Europa fără o subvenție la export. Întrucât BMW beneficiază de o reducere a TVA-ului atunci când exportă în afara Europei, este, de fapt, protejat de sarcina fiscală suportată pe piața internă - o subvenție implicită de care GM nu beneficiază atunci când exportă Cadillac-uri în Europa.
Să luăm un bun de 100 de dolari, de exemplu. Producătorii europeni îl pot vinde pe piața internă la aproximativ 120 de dolari după TVA, dar îl pot exporta fără taxă la 100 de dolari. Exportatorii americani către piețele europene trebuie să concureze cu societățile naționale, plătind TVA la nivel local și suportând, în același timp, impozitele naționale încorporate în SUA. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care se vând mult mai multe BMW-uri în SUA decât Cadillac-uri în Europa. Este o problemă de lungă durată.
După cum a subliniat Gary Clyde Hufbauer de la Peterson Institute for International Economics, după ce țările europene au adoptat TVA în anii 1960, firmele americane au susținut că reducerea la export și impunerea acesteia la import dezavantajau exportatorii americani. În 1971, subsecretarul Trezoreriei de atunci, Paul Volcker, a contribuit la introducerea unui nou instrument fiscal, societatea națională de vânzări internaționale sau Disc, care a redus povara impozitului pe profit asupra exporturilor realizate de întreprinderile americane eligibile.
„Am ajuns la concluzia că nu ne mai putem permite luxul de a-i forța pe exportatorii noștri să treacă peste obstacole fiscale pe care concurenții lor străini - uneori, în mod ironic, propriile lor corporații afiliate din străinătate - nu trebuie să le depășească", a declarat el într-un discurs din 1970.
Hufbauer adaugă că statutul de disc a fost eliminat treptat în locul unui sistem alternativ convenit în cadrul negocierilor pentru Acordul General pentru Tarife și Comerț, doar pentru ca organismul de soluționare a litigiilor al OMC să îl declare ulterior ilegal. O parte din motivul pentru care administrația Trump trebuie să recurgă la tarife este că eforturile SUA de a promova comerțul prin subvenții la export au fost zădărnicite în mod repetat de OMC.
Unele sisteme de subvenționare a exporturilor există încă, dar problema TVA a persistat de atunci. În timp ce europenii ar putea recomanda un TVA în SUA pentru a egaliza tratamentul fiscal al Cadillac-urilor și al BMW-urilor, este puțin probabil ca americanii să susțină majorarea taxelor locale și de stat existente pe vânzări. Cu toate acestea, Trump are tarifele în cutia sa de instrumente. S-ar putea crede că un simplu tarif reciproc de 20 % ar echilibra situația. Dar acest lucru nu ține seama de dezechilibrul important al taxelor atunci când ne gândim la exporturile americane - un TVA este încorporat în prețul final plătit de consumatori, în timp ce un tarif este adăugat în mod explicit pe lângă prețul înainte de taxe.
Pentru a neutraliza dezavantajul concurențial al întreprinderilor sale, SUA trebuie să impună tarife care să depășească rata TVA din Europa - calculele mele sugerează 25 %. Acest lucru ar crea un amortizor de preț care să compenseze exportatorii americani pentru taxele interne încorporate pe care le suportă. Acest tarif mai ridicat nu penalizează pe nedrept Europa, ci doar neutralizează subvenția implicită la export a Europei. Trump a identificat un dezechilibru real în comerțul cu Europa, care a deranjat factorii de decizie din SUA timp de decenii.
Deși Trump nu are un doctorat în economie, consilierii săi economici, precum directorul Consiliului Economic Național, Kevin Hassett, și președintele Consiliului consilierilor economici, Stephen Miran, au. Sfaturile lor vor transpune instinctul lui Trump pentru corectitudine în politici comerciale practice.
Un potențial tarif american de 25 % pentru mărfurile din Europa nu este arbitrar, punitiv sau doar o tactică de negociere. Acesta abordează în mod logic diferențele inerente dintre sistemele tarifare și TVA. Dintr-o perspectivă economică, este corect.
© The Financial Times Limited 2025. Toate drepturile rezervate. Conținutul nu poate fi redistribuit, copiat sau modificat în vreun fel. Redacția Libertatea este singura responsabilă pentru furnizarea acestei traduceri, iar Financial Times Limited nu acceptă nicio răspundere pentru acuratețea sau calitatea traducerii.
