“Cultură’n șură”. O trupă de tineri artiști transformă curțile sătenilor în scene de teatru, de opt ani: “Dacă locuiești într-un sat, nu înseamnă că trebuie să fii izolat cultural”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un regizor, o actriță și un dramaturg au decis, în 2013, să ducă teatrul de comedie pe ulițele satelor românești. Au numit proiectul “Cultură’n șură” și au început timid, fără mari așteptări, cu un spectacol în curtea lui badea Florea al lu’ Juvri din comuna Hida, județul Sălaj. Opt ani mai târziu, echipa de actori profesioniști cu care lucrează a adunat peste 70 de spectacole ținute în aproape 100 de localități și comune din 11 județe.
Cuprins:
“Sunt oameni în sate care poate nu ar fi avut niciodată ocazia să vadă un spectacol de teatru, dar care acum s-au transformat în critici, compară un spectacol cu celălalt, actorii între ei. Vorbesc despre ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut”, spune regizorul Victor Olăhuț, unul dintre cei care au pus bazele proiectului “Cultură’n șură”.
În comuna Raciu, județul Dâmbovița, în curte la Marin al Popii – așa e cunoscut prin sat domnul Marin, pentru că e fiu de preot – a fost ridicată, din scânduri și paleți, o mică scenă. Pe ea a fost amenajat cel mai simplu decor: un fotoliu gri, un scaun, o măsuță de lemn și o lampă.
În fața scenei au fost așezate peste 100 de scaune la distanță mare între ele, așa cum cer regulile din pandemie. Unele au fost aduse de la școala din sat, sunt din lemn vechi și poartă autografele elevilor. Altele sunt mici, pentru copiii de grădiniță.
În curtea lui Marin al Popii, toți sătenii sunt așteptați, într-o seară de vineri, la spectacolul “Experimentul”, după texte de Ion Băieșu și alți autori români contemporani, în regia lui Victor Olăhuț.
Nostalgia satului
La fel ca experimentul magistratului din spectacol a început și proiectul “Cultură’n șură”. Victor a crescut la țară, în județul Sălaj, și și-a dorit să dea ceva înapoi satului din care a plecat. Nu știa exact ce și cum, dar știa că vrea să facă ceva care să dureze în timp și să reprezinte ceva pentru comunitate.
Și-a unit ideile cu ale Florentinei Năstase, o tânără actriță de 34 de ani nominalizată la premiul Gopo pentru cea mai bună actriță pentru rolul din filmul “Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, și cu ale dramaturgului Flavius Lucăcel.
“Ne-am gândit să facem un spectacol de teatru pentru că noi asta știm să facem și e important să faci ceea ce știi pentru că așa te poți implica și cel mai mult”, spune Florentina.
Primul spectacol a avut loc în comuna sălăjeană Hida și a fost o surpriză pentru toți. Actorii se așteptau la cel mult 50 de oameni.
Nu știam dacă vor dori să vină în curtea omului, deși pe asta mizam, pe apropierea între săteni, că se știu între ei și le-ar fi mai confortabil să vină în curtea unui cunoscut decât la căminul cultural.Florentina Năstase, actriță:
Dar organizatorii au avut parte de o promovare “clasică” prin sat, iar vestea că actori profesioniști “de la oraș” au venit în Hida s-a răspândit din glas în glas, pe la porți. Aproape 300 de persoane au urmărit atunci piesa de teatru.
În ultimii șapte ani, “Cultură’n șură” a ținut 72 de reprezentații în aproape 100 de comune și localități din 11 județe (Ilfov, Sălaj, Sibiu, Brașov, Argeș, Dâmbovița, Alba, Galați, Cluj, Vâlcea și Brăila), iar acum a ajuns la al optulea an al proiectului.
Familia lui Marin al Popii
În curtea lui Marin al Popii se fac ultimele pregătiri înainte de spectacol. Iulian Gliță și Marin Grigore repetă pe scena improvizată. Magistratul pensionat și hoțul în varianta fără costume.
Iulian Gliță este actor, regizor și profesor coordonator la ateliere de teatru în diverse proiecte. Face voluntar terapie prin teatru cu deținuții, pe care îi aduce pe scenele mari într-o formă de libertate.
În caravana de vara aceasta joacă rolul magistratului pensionat Bartolomeu Capră, care se împrietenește cu un hoț (Marin Grigore), în timp ce femeia de serviciu “însărcinată cu curățenia” (Florentina Năstase) încearcă să-l demaște.
Marin al Popii, gazda, urmărește totul dintr-un colț, ca să se asigure că actorii au tot ce le trebuie. Îi place pe cei de la “Cultură’n șură”, sunt “oameni buni”. Și nu se referă doar la talentul lor actoricesc.
“Toată comuna îi apreciază. Iar eu îi aștept și anul viitor”, spune Marin. Se declară recunoscător pentru munca lui Victor, a lui Flavius, a Florentinei și a celorlalți actori și scenariști tineri care s-au alăturat echipei de-a lungul anilor, care au venit și la ei, la țară, să le prezinte arta teatrului.
Are 44 de ani, e fiu de preot și tot preot ar fi trebuit să se facă și el, așa cum cerea tradiția. Au apărut niște “necazuri” și nu i-au ieșit socotelile, dar vrea să-l facă om al bisericii pe fiul lui de 16 ani, când va veni vremea.
Marin și Ionela sunt pentru al doilea an gazdele spectacolului și speră să urmeze și al treilea. Ionela e o femeie scundă, cu păr brunet și breton. Vorbește calm și nu o scapă din ochi pe nepoata ei, Rebeca, de un an și jumătate. Ionela are 40 de ani și spune cu mândrie că e o “bunică tânără”.
Vidul cultural: 67 la sută dintre români nu au văzut niciodată o piesă de teatru
“Eu, ca regizor, caut moduri de a face teatru relevant pentru societate, pentru comunități”, spune Victor.
Mărturisește că începuturile sunt grele – prima dată când caravana ajunge într-o comună, oamenii nu știu la ce să se aștepte, sunt sceptici și participă mai mult din curiozitate. Dar sunt cuceriți imediat de jocul actorilor și se prind în povestea care se desfășoară în fața lor pe scenă.
Mulți dintre ei văd prima dată un spectacol de teatru, spune Victor.
Potrivit Barometrului de Consum Cultural din 2019, 67 la sută dintre români nu au văzut nici măcar o dată o piesă de teatru. Același studiu arată că 76 la sută nu au intrat niciodată într-o bibliotecă.
La nivel național avem o problemă cu participarea la evenimente culturale profesioniste. Sunt foarte puțini oameni care merg la concerte, la filarmonică, la teatru, la operă, expoziții, muzee. La sat, poate și mai puțin.Victor Olăhuț, regizor de teatru:
Zona rurală a devenit pe nedrept privată de spectacolele de teatru, iar “Cultură’n șură” umple acest gol lăsat de stat de-a lungul timpului și formează noua generație de spectatori.
“Noi aici schimbăm ceva. Aducem oamenii împreună, e un început pentru o schimbare la nivel de viață la sat. Dacă locuiești într-un sat, nu înseamnă că trebuie să fii izolat cultural”, crede Victor Olăhuț.
“Nu e nevoie de cultură teatrală ca să mergi la teatru”
De aceeași părere este și Flavius Lucăcel, dramaturg premiat de mai multe ori de Clubul Dramaturgilor Români și de Uniunea Scriitorilor din România. Una dintre piesele sale, “Fisura”, a fost pusă în scenă într-un spectacol premiat în cadrul Festivalului de Comedie Românească, în 2014. A fost apoi jucată în șurile oamenilor, în timpul caravanei “Cultură’n șură”.
Foarte mulți cred că un spectacol de teatru nu își poate găsi public la sat, spune Flavius.
Nu e nevoie de cultură teatrală ca să mergi la teatru. Unii spun că nu avem pentru cine să ținem spectacole la sat, pentru că sătenii nu înțeleg. Dar pe scenă spunem povești, iar oamenii de la țară știu povești.Flavius Lucăcel, dramaturg:
“De percepția asta ne-am lovit chiar la început de drum, când nimeni nu credea în proiectul nostru. Este o percepție venită din ignoranță”, spune și Florentina Năstase.
“Când am aplicat la Administraţia Fondului Cultural Naţional cu acest proiect, am primit o valoare de genul ăsta, cum că am strica orzul pe gâște. Asta mi s-a părut absolut jignitor, ca un evaluator să facă o asemenea evaluare fără valoare”, adaugă ea.
Publicul “adormit” și publicul sincer
Teatrul se poate face oriunde, spun artiștii. Însă în publicul de la țară găsești oameni mult mai sinceri, mai vii, mai receptivi decât în publicul de la marile teatre.
“Teatrele mari au un public puțin adormit. Adică acceptă ce li se servește. Publicul merge să vadă actorii de la teatrul respectiv, le cam iartă orice, nu prea mai contează spectacolul. Devine o rutină mersul la teatru, nu mai înseamnă nimic”, spune Victor.
Aici e un public mult mai sincer. Nu le place, îi auzi cum povestesc. Unii pleacă. Este un public mai viu, mai receptiv. Le recomand tuturor regizorilor și actorilor să mai schimbe macazul.Victor Olăhuț, regizor de teatru:
Samurai, oglindă, plută
Caravana teatrului la sat a pornit vara aceasta din nou în patru județe, prima oprire fiind în Dâmbovița, în comuna Raciu, urmată de Argeș, Vâlcea și Sibiu.
În timp ce băieții pregătesc scena pentru spectacolul de vineri seara, Florentina Năstase și Ana Turoș țin un atelier pentru copii în Căminul Cultural. Pandemia și măsurile impuse de autorități au afectat și activitățile din atelier. Exercițiile de dicție nu sunt la fel cu masca de protecție.
“Vă prezentați și vă strigați numele făcând o mișcare, orice mișcare vreți”, se adresează Ana Turoș copiilor. Pe rând, cei mici își strigă numele, sărind, dând din mâini și făcând piruete.
“În momentul ăsta, nu sunt lucruri pe care le pot folosi. Dar pe termen lung, sunt lucruri care rămân. O să-și aducă aminte de lucrurile astea când vor avea nevoie. Inclusiv eu când făceam ateliere prin clasa a 9-a, a 10-a, cu actori de la UNATC, nu prea înțelegeam. Abia în timp s-au cimentat”, explică Florentina Năstase.
Urmează jocul “Samurai”, în care copiii, în cerc, țin în mâini o sabie imaginară pe care o ridică deasupra capului și o lasă în jos în atac cu un “HA” puternic. Totul pare un joc, dar, de fapt, e un exercițiu de respirație pentru vorbirea în public.
Mai dezinteresați la început, au devenit rapid mai atenți când jocul a căpătat o miză: cine nu este atent iese din joc.
La atelier, Ana și Florentina i-au învățat pe cei mici cum să fie niște spectatori model: să nu vorbească și să nu mănânce în timpul unui spectacol, să-și țină telefoanele închise și să ajungă cu câteva minute înainte de începerea piesei.
“Domnul Bartolomeeeu!”
Spectacolul a început seara, târziu, când satul s-a cufundat în beznă. În întunericul din curtea lui Marin al Popii, sătenii, purtând măști de protecție, și-au găsit locuri în fața scenei. Scaunele au fost rapid ocupate, iar organizatorii au fost nevoiți să găsească altele. Peste 200 de oameni au urmărit spectacolul.
Comedia a fost un succes, iar copiii s-au tăvălit pe jos de râs de fiecare dată când vocea Florentinei, personificând-o pe femeia de serviciu, cu un aspirator sub rochie și cu furtunul atârnat de gât, spărgea liniștea cu un “Domnul Bartolomeeeu!” ascuțit.
Totul a avut întocmai atmosfera unui spectacol de teatru, iar jocul de lumini și umbre a dat senzația unei săli de la Nottara.
Spectacolele realizate în cadrul proiectului “Cultură’n Şură” au fost premiate în cadrul festivalurilor la care au participat - “Fisura” de Flavius Lucăcel a primit premiul “Noi la Sala Nouă” în cadrul Festivalului de Comedie Românească, iar “Cerere în căsătorie” de Cehov a fost desemnat cel mai bun spectacol la Festivalul “Comic 7B”.
Actorii și-au găsit gazde la sat fie singuri, fie cu ajutorul asociației EDUCAB, prin intermediul bibliotecilor din mediul rural. Au fost, însă, invitați de foarte mulți oameni din comune în care nu au ajuns încă, dar pe care speră să le introducă pe traseul următoarelor caravane.
“Am primit invitații de la oameni, ne-au scris pe Facebook, ne-au trimis poze cu șurile. Avem o listă destul de mare cu invitații pe care nu am putut să le onorăm, dar sperăm să putem merge cât mai curând”, spune Florentina Năstase.
Caravana “Cultură’n șură” va ajunge, în 31 iulie, în județul Vâlcea, iar în 1 și 2 august, spectacolul “Experimentul” va fi jucat la Sibiu.
