Cel mai important simbol al creştinismului, reprezentând patimile şi sacrificiul Domnului, crucea are origini străvechi, fiind folosită de fapt cu multe secole înainte de naşterea lui Hristos. Rădăcinile acestui simbol nu sunt cunoscute, dar a fost descoperit în morminte vechi de peste 5.000 de ani, fiind asociat încă din acele vremuri cu puterea divină. Crucea era folosită de aborigenii din Africa de Sud, dar şi de popoarele antice din Peru. Grecii antici au pictat cruci pe panglica pe care o purta pe frunte unul dintre zeii lor, Tamuz. Fecioarele Vestale ale Romei antice purtau lanţ şi cruce la gât, pe post de bijuterii sacre. În vremurile străvechi, crucea reprezenta forţele contrare din univers, puterea soarelui şi cele patru puncte cardinale.

Crucea, moarte şi înviere

Legende vechi spun că regina Semiramida a Asiriei a fost cea care a ordonat prima dată moartea prin crucificare ca pedeapsă pentru crimă. Crucificarea avea să fie transmisă din Orient popoarelor antice din Europa, iar romanii au împrumutat procedeul barbar pentru impactul covârşitor pe care îl avea asupra supuşilor. Primii creştini nu au folosit crucea drept simbol al credinţei lor, ci peştele, deoarece modul în care se pronunţa acest cuvânt în ebraica veche se apropie de numele lui Iisus. Peştele era semnul secret de recunoaştere în timpul prigoanei împotriva creştinismului şi marca mormintele celor care se jertfeau pentru credinţa întru Hristos. Crucea a înlocuit treptat semnul peştelui abia în secolele IV – V, când a fost introdusă în biserici, în urma sinodului de la Niceea din anul 787.
Citește mai multe pe Libertatea pentru Femei

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.