Betia culorilor nu dureaza! Avertismentul vine de la Kiev… “Revolutia portocalie”, desavarsita in urma cu 14 luni in Ucraina, se fasaie cu zgomot. Partidul presedintelui Viktor Iuscenko (un fel de PD al lui Traian Basescu) a iesit pe locul trei in alegeri dupa cel al vechiului rival Viktor Ianukovici (un fel de PSD), urmat de formatiunea Iuliei Timosenko (un fel de PNL al lui Tariceanu).
Ca si la noi Basescu si Tariceanu, la Kiev, Iuscenko si Timosenko ridicau victoriosi, impreuna, bratele in decembrie 2004. Ca si la noi PSD, “albastrii” lui Ianukovici pareau trimisi la lada de gunoi a istoriei. Ca si la noi, noua administratie de la Kiev a esuat in a pune in practica majoritatea promisiunilor portocalii. Ca si la noi, alegatorii au constatat ca, in afara de decorurile studiourilor de televiziune – devenite, obsesiv, portocalii – nu s-a schimbat mai nimic. Preturile au continuat sa galopeze, iar viata a devenit din ce in ce mai grea. Ca si la noi, administratia s-a dovedit o treaba mai complicata decat inflacaratele discursuri politice. Si tot ca la noi, cu Basescu si Tariceanu, Iuscenko si Timosenko au devenit, incet-incet, din amici – adversari politici. Tariceanu cu fusta al Ucrainei, Iulia Timosenko, a servit drept sac de box pentru “Basescu de la Kiev” (Viktor Iuscenko), meci care a culminat cu demiterea premierului. Acum, “Basescu de la Kiev”, fostul simbol al “Revolutiei”, e la pamant.
Un avertisment portocaliu vine de la Kiev! Ce se poate invata din el? Ca politica nu e o paleta de acuarela. Portocaliu, albastru, rosu… Pana la urma, nici o culoare nu poate carpi gaurile din buzunare, nu poate astupa lipsurile si nu poate suplini deficitul de competenta. In timp, toate aceste lucruri ii fac pe alegatori sa vada… negru in fata ochilor.