Un bărbat care nu a mai vorbit cu tatăl său de 20 de ani a renunțat la moștenire, după ce a crezut că i-a lăsat doar datorii: sora lui s-a îmbogățit
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O decizie luată în grabă, bazată pe presupuneri greșite și sfaturi neavizate, l-a costat pe un francez o avere considerabilă. Bărbatul a renunțat oficial la succesiunea tatălui său, convins că acesta a murit sărac și înglodat în datorii, doar pentru a afla, două luni mai târziu, că a respins o moștenire netă de sute de mii de euro, relatează Le Figaro.
Cuprins:
Cazul a fost făcut public de Coralie Daven, fost notar și fondatoare a unei platforme de consultanță juridică, și care a explicat mecanismele legale care fac această situație aproape ireversibilă.
Era convins că va moșteni doar datorii
Fiul nu mai vorbise cu tatăl său de aproximativ 20 de ani și nici cu sora sa nu păstra legătura. Influențat de un prieten care îl avertiza constant asupra riscului de a moșteni datoriile defunctului, bărbatul și-a creat un scenariu fals.
El era convins că imobilele familiei fuseseră vândute pentru a achita taxele azilului de bătrâni și că singura „moștenire” rămasă erau datoriile.
În dorința de a avea liniște sufletească de sărbători și de a închide rapid acest capitol dureros, a semnat actul de renunțare fără a aștepta inventarul bunurilor.
Bilanțul real: Două proprietăți și un sold pozitiv
La două luni după semnarea actelor, sora bărbatului a dezvăluit adevărata situație financiară a tatălui lor. Averea nu dispăruse, ci era intactă și substanțială: un apartament în Nanterre (evaluat la 280.000 de euro, dar și casa părintească din Saint-Germain-en-Laye (evaluată la 520.000 de euro).
Deși existau datorii (taxe de azil, cheltuieli medicale, credite), după scăderea acestora, averea netă a rămas 650.000 de euro.
Prin decizia sa, fiul s-a privat singur de partea sa legală în valoare de 325.000 de euro.
Capcana juridică
Disperat, bărbatul a încercat să anuleze renunțarea, însă legea este strictă. Actul de renunțare este, în principiu, irevocabil. Singura excepție este dovedirea unui „viciu de consimțământ” în instanță, un proces descris de experți ca fiind greoi, costisitor și cu șanse mici de reușită.
Mai mult, notarul care a instrumentat cazul s-a asigurat legal. Anticipând o posibilă eroare de judecată a clientului, acesta l-a pus să semneze o clauză specială prin care recunoaște că a primit consiliere.
„Acest lucru îi permite notarului să dovedească faptul că l-a sfătuit pe client să nu renunțe, dar că acesta a insistat”, explică Coralie Daven.
Sfatul specialiștilor
Specialiștii în drept succesoral subliniază că legea oferă un termen de gândire (opțiunea succesorală) de care moștenitorii ar trebui să profite. Nimeni nu este obligat să decidă în primele patru luni de la deces.
Pentru cei care se tem de datorii, soluția nu este renunțarea totală, ci acceptarea sub beneficiu de inventar (limitată la activul net).
Această procedură protejează averea personală a moștenitorului, garantând că datoriile defunctului vor fi plătite doar din bunurile lăsate de acesta, fără a afecta buzunarul urmașului.
Renunțarea este recomandată doar în cazurile clare de insolvabilitate a defunctului sau când activele sunt toxice ori neinteresante pentru moștenitor.
