Un manuscris egiptean antic descrie catastrofe similare celor 10 plăgi biblice din Exod

Transformarea Nilului în sânge

Conform Exodului, Dumnezeu a trimis o serie de nenorociri devastatoare, inclusiv transformarea Nilului în sânge, roiuri de lăcuste și trei zile de întuneric, pentru a-l convinge pe faraon să îi elibereze pe israeliți din sclavie.

Papirusul Ipuwer pare să descrie multe dintre aceste evenimente: „Este sânge peste tot… Iată, râul este sânge”, reflectând transformarea Nilului în sânge din Biblie. „Moise și Aaron au făcut așa cum a poruncit Domnul. În văzul lui Faraon și în văzul slujitorilor lui, au ridicat toiagul și au lovit apa din Nil și toată apa din Nil s-a transformat în sânge”, se arată în Exodul 7:20.

Papirusul descrie, de asemenea, devastarea mediului înconjurător: „Iată, copacii sunt doborâți, ramurile dezgolite”, reflectând probabil furtuna de grindină care a distrus recoltele, și „Iată, grânele lipsesc din toate părțile”, ilustrând foametea generalizată.

Credința că Biblia este adevărată

Deși Papirusul Ipuwer, care se află acum în Muzeul Național Olandez de Antichități, a fost descoperit la începutul secolului al XIX-lea, acesta a reapărut pe rețelele de socializare, unde utilizatorii sunt uimiți că nu au auzit niciodată de el și cred că el dovedește că Biblia este adevărată.

Biblia povestește că Dumnezeu a trimis zece plăgi peste Egipt pentru a-l convinge pe Faraon să-i elibereze pe israeliți din sclavie. Prima plagă a transformat Nilul în sânge, omorând peștii și otrăvind apa. După aceasta, Egiptul a fost lovit de roiuri de broaște, păduchi și muște, împreună cu boli mortale ale animalelor și furuncule dureroase.

O furtună puternică cu grindină, roiuri de lăcuste, trei zile de întuneric și, în cele din urmă, moartea fiecărui fiu întâi născut l-au forțat pe Faraon să îi elibereze pe israeliți. În acest context biblic, manuscrisul Ipuwer oferă o descriere uimitor de asemănătoare a calamităților din Egipt.

„Nu există dovezi concludente”

Estimările plasează Papirusul Ipuwer între 1550 și 1290 î.Hr. Cu toate acestea, unii cercetători sugerează că ar putea fi aliniat cu calendarul biblic al Exodului din jurul anului 1440 î.Hr. Istoricul biblic Michael Lane a declarat într-un studiu recent:

„Nu există dovezi concludente pentru a stabili data exactă a scrierii sale, dar, datorită stilului, pare să fi fost redactat de un martor ocular. Un număr mare de cercetători o plasează în jurul datei biblice de 1440 î.Hr”. În ciuda paralelelor intrigante, cercetătorii avertizează că manuscrisul nu poate fi interpretat ca o dovadă directă a Exodului.

Textul este poetic și fragmentar și nu îl menționează explicit pe Moise sau pe israeliți. Unii au sugerat că ar putea reflecta mai degrabă dezastre naturale și tulburări sociale prin care a trecut Egiptul, independent de relatarea biblică.

Durerea descrisă

Manuscrisul înfățișează în mod viu colapsul societății, cu versuri precum: „În toată țara se aud gemete, amestecate cu jale”, reflectând durerea descrisă în Exodul 12:30, când „nu era casă în care să nu fie un mort”.

Un alt pasaj spune: „Păsările nu găsesc nici fructe, nici ierburi”, ceea ce amintește de invazia lăcustelor, care „a acoperit tot pământul până s-a înnegrit… nu a mai rămas nimic verde pe copaci sau pe plante în toată țara Egiptului” (Exodul 10:15).

Un alt pasaj, „Iată, mulți morți sunt îngropați în râu, râul este mormântul, mormântul a devenit un râu”, se aliniază descrierilor biblice ale înmormântărilor în masă (Numeri 33:4). Devastarea este rezumată simplu, dar puternic: „Totul este ruină”. Împreună, aceste pasaje sugerează o societate aflată în criză ecologică, socială și spirituală, un ecou al calamităților din narațiunea biblică.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE