Cu 322 voturi ‘pentru’ si doar 108 ‘contra’, Parlamentul a decis suspendarea sefului statului. Buni sau rai, sau competenti ori nu, alesi pe liste de partid, cei 322 reprezinta totusi 75% din electorat si provin din intregul arc politic. Nu pot fi taxati toti ca rau-voitori, necinstiti, slugi netrebnice ale liderilor lor politici, adunati intr-o ‘sandrama aflata in moarte clinica’ – dupa cum a numit Traian Basescu Parlamentul tarii – si uneltind impotriva unicului roman onest si intru totul devotat natiunii. Ar fi o insulta adusa unei mari parti, treisferturi, din electorat, atat de orb sau de tembel, potrivit celor ce acrediteaza ideea, incat i-a votat. A judeca astfel inseamna a da gir arbitrarului, voluntarismului, interpretarilor emotionale, iar nu unor mecanisme constitutionale. Care, daca sunt imperfecte, pot si trebuie schimbate, dar, in vigoare fiind, trebuie respectate.
Cu votul de ieri, cei doi ani de frictiuni si trei luni de profunda criza politica nu s-au incheiat. Se vor prelungi inca trei luni, daca totusi Traian Basescu demisioneaza, provocand alegeri prezidentiale anticipate si nu accepta suspendarea constitutionala. Asa incat, dupa numai o luna, un referendum sa-l poata eventual readuce la Cotroceni. Pana la solutionarea democratica, la urne, a diferendumului, institutiile statului, Guvernul in primul rand, trebuie sa lucreze. Deja de peste hotare instabilitatea politica ne-a adus nu doar o perceptie stupefiata, ci si circumspectii economice. Indiferent ce curs vor lua dezbaterile politice, ele nu trebuie amestecate cu gestionarea tarii. Nici prin nesfarsite scandaluri de balci televizate si mai cu seama prin minimineriade si scoateri ale oamenilor in strada, uneori stimulate si de emisiuni tv, in confruntari ce pot degenera.