Coșmarul unui tânăr din Haiti ajuns în România: „Am luat două salarii într-un an, în ce minuni să mai cred?! Când trăiești la Paris și te întorci la Mediaș, te schimbi mult”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Bryan Alceus, 25 de ani, mijlocașul Mediașului, acuză neplata salariilor din partea clubului Gaz Metan. Logodnica a plecat de două luni, să muncească și să facă rost de bani în Franța, fotbalistul a mai găsit bani doar cât să plece în acest weekend la familia lui.
Cuprins:
Bryan Alceus, 25 de ani, are o poveste disperată. Mijlocașul lui Gaz Metan a plecat din Haiti, o țară aflată la limita Apocalipsei - cum a caracterizat el însuși situația -, a crescut în Franța, părinții fiind stabiliți la Paris, a ajuns la profesioniști, în Liga 1, la Gaz Metan Mediaș, a devenit fotbalist important aici, iar acum este neplătit de jumătate de an. Practic, joacă fără salariu la clubul aflat pe marginea prăpastiei financiare.
Alceus s-a plâns celor de la Gaz Metan că nu mai are bani nici să se întoarcă la ai săi de Sărbători, iar situația a fost prezentată vineri de Gazeta Sporturilor. Într-o situație similară sunt și ceilalți fotbaliști ai Mediașului.
Libertatea a stat de vorbă cu mijlocașul care a strâns 43 de meciuri în Liga 1 în ultimele două sezoane, iar povestea sa este nefardată, este despre un Crăciun în culori gri. Cu toate acestea, Alceus are o părere pozitivă despre români, fiindcă a întâlnit și oameni buni aici.
Libertatea: Bryan, care este situația ta?
Bryan Alceus: Nici nu știu cu ce să încep, dar nu doresc nimănui o astfel de situație, mai ales de Sărbători. Sunt creștin, mai bun, mai puțin bun, nu știu, dar așteptam acest Crăciun ca o izbăvire, că poate se întâmplă o minune. Am venit în România să joc fotbal, am dat tot ceea ce am avut mai bun, am oferit respect. Am primit și mult respect din partea oamenilor simpli, însă realitatea este că din vară n-am mai încasat niciun salariu. Nu pot sta în casă și să aștept, să aștept ce? Alți străini de la echipă au avut probleme cu proprietarii apartamentelor închiriate, nu vreau să ajung la amenințări sau la lucruri urâte, să mă cert din cauza banilor. Să ajung să fiu lăsat pe drumuri.
- Câți bani mai ai în portofel?
- Nu prea mulți. Știi care a fost problema? Bine, problemă fiindcă am zis să fiu corect și m-am bazat pe salariile de la club, ca un om obișnuit. Am plătit închirierea apartamentului pe 12 luni, 350 de euro pe lună. Am zis că voi fi plătit, logic, însă nu mai am nicio încredere că voi primi banii, hai să fim serioși! Bătaie de joc. Clubul stă să intre în colaps, nu s-o gândi acum cum să mă plătească pe mine sau pe alt jucător străin. M-ai întrebat de bani: am găsit niște bani în contul meu personal din Franța, fiindcă mare parte din economiile mele s-au dus. După meciul de sâmbătă, cu Craiova, o să plec cu taxiul de la Mediaș la Cluj, mă costă undeva între 400 și 500 de lei, apoi biletul de avion până la Paris e 800 de lei.
- Și te mai întorci?
- Reunirea e pe 3 ianuarie, ce va mai fi, cum va mai fi, doar Dumnezeu știe. Sunt creștin, voiam și eu să mă duc cu cadouri acasă de Crăciun, ce să duc? Mi-e și rușine, pe cuvânt, că am ajuns într-o asemenea situație, să vorbesc public despre așa ceva.
„Minune a fost să mai găsesc eu niște bani de bilet”
- Mai ai chef de fotbal, de serviciu practic?
- Eu sunt nebun după fotbal. Am venit de la amatori, practic, aici am cunoscut fotbalul profesionist, adică îmi fac o meserie din asta. Sâmbătă vreau să joc și voi da tot ceea ce am mai bun împotriva Craiovei, vreau neapărat să arăt că merit să fiu sportiv profesionist. Joc pentru echipă, pentru antrenor, pentru sportul-rege, nu pentru cei care nu mă plătesc. Pentru suporteri, nu pentru cei care m-au păcălit. Ce mă interesează pe mine dacă au probleme?! Pe ei îi interesează de mine, de noi, cei neplătiți?!
- Mai crezi în vreo minune de Crăciun?
- Stau de cinci luni neplătit, am mai luat un bonus în toată această perioadă, pentru o victorie. Ceva infim. Hai să-ți mai spun altceva: tu știi că eu din decembrie 2020 până în prezent am luat doar două salarii?! Două salarii într-un an întreg! De ce să mă mint? Ce minune? Minune a fost că am mai găsit niște bani să-mi plătesc singur biletul, să mă întorc acasă.
„Bine că e viața ieftină la voi”
- Cum vezi România, în afara acestor probleme financiare?
- România? O plac mult. Fotbalul este la un nivel bun, mă bucur că s-au întors și fanii la stadion. Când am fost la București, la Cluj, la Craiova, chiar și la Dinamo, unde e o perioadă grea, se creează o atmosferă frumoasă datorită oamenilor.
- Despre viața de zi cu zi ce spui?
- Stilul de viață este bun, nu este scump, oamenii sunt buni, n-am avut nicio problemă aici, de aceea mă doare că m-au păcălit cu salariile.
- Tu din ce ai trăit în acest an, neplătit fiind?
- Din ce bani mai aveam strânși. Bine că e viața ieftină la Mediaș. Nici la cafea n-am mai ieșit cu prietenii, cu colegii, de unde bani?!
- Cum te-ai adaptat în Transilvania?
- Orașul este cam vechi, dar simți partea istorică a României la Mediaș. Ca la Sighișoara, la Sibiu. Sunt orașe vechi, dar plăcute. Nu sunt blocuri înalte, dar lumea e OK. Trăiesc o viață simplă. Când trăiești la Paris și te întorci la Mediaș, te schimbi mult. Nu ai probleme cu traficul, te focusezi pe muncă. E pentru prima oară când lucrez în străinătate.
Logodnica a plecat la muncă în Franța
- Tu de unde vii, practic?
- Din Haiti, am 26 de selecții la naționala țării mele. Părinții s-au mutat la Paris, eu cu ei, dar toate rudele noastre au rămas acolo. N-am cuvinte să descriu situația de acolo. E un tablou apocaliptic. Eu am fost ultima oară la finele lunii mai, început de iunie, sunt mari probleme, țara este jos de tot, nebunia e maximă. Mulți sunt foarte săraci acolo, dar oamenii îți dau energie și bucurie. Cumpără un bilet să vină la un meci de fotbal ca la o sărbătoare.
- Cum a decurs viața ta la Mediaș? Tu ești în al doilea an în România.
- Sunt singur. Logodnica mea a plecat acum două luni, și-așa nu aveam bani. S-a întors în Franța, m-a ajutat și ea cu bani. Ea lucrează acolo, în Franța, să câștige bani pentru amândoi! Altfel, nu știu ce am face. Ea și-a abandonat munca pentru a fi alături de mine la Mediaș, dar a găsit un job destul de bun, să vândă articole de lux pentru noile apartamente. Să vedem cum va merge.
- Măcar mâncarea îți place aici?
- Mâncarea campionilor, ca să glumesc. Cașcaval pane, apoi papanași. Multe calorii, e drept, dar după bag sală și antrenamente pe bandă rulantă.
România văzută din autocar
- Ce locuri ai vizitat, văzut, în România?
- N-am învățat țara. N-am avut timp. Plus că de unde bani? De tichete de tren, de taxi… Am ajuns la Sibiu odată, am băut o cafea acolo. La Cluj, doar la aeroport. Am auzit că e un oraș frumos, ce-am mai văzut din autocar, când mergeam la stadionul lui CFR. Practic, am văzut România din autocarul echipei.
- Ce idee ți-ai format, acum?
- Eu mă simt păcălit de niște oameni de aici, dar nu de români în general. Nu poți băga toată lumea în categoria negativă. E mai greu pentru străini, suntem singuri pe aici. Românii au familiile pe aici, îi mai ajută cu banii.
