Viața Lui Christ, Un Camerunez Care A Ajuns Să Trăiască în Slobozia: „Când Am Sosit în România, Veneau Oamenii în Vârstă și Mă Atingeau. Nu-mi Place La Voi Când înjurați!”

Christ Afalna, 24 de ani, este unul dintre jucătorii africani sosiți în România pentru a-și modela o carieră și a-și schimba viața în mai bine. Sosit inițial la Fălticeni, unde a locuit până în ianuarie 2021, transferat apoi la Unirea Slobozia, camerunezul a povestit cu umor câteva experiențe trăite în țara noastră, cum s-a acomodat el cu românii și românii cu el.

A ținut de la începutul discuției să transmită că preferă să vorbească în română, nu în engleză: „Așa ne înțelegem mai bine, cunosc mai bine limba voastră, chiar dacă nu o vorbesc corect gramatical”.

Viața lui Christ, un camerunez care a ajuns să trăiască în Slobozia: „Când am sosit în România, veneau oamenii în vârstă și mă atingeau. Nu-mi place la voi când înjurați!” — În tricoul celor de la Slobozia

Libertatea: Christ, ce știai despre România până să ajungi aici?
Christ Afalna: Nimic, absolut nimic. A venit un impresar român la noi, în Camerun, a stat două săptămâni, s-a uitat la campionat, la antrenamente, după care a selecționat 5 jucători, a făcut documente și am ajuns la Fălticeni. Am zis că e oportunitate bună să vin în România pentru că vorbim de Europa. Habar nu aveam unde vin, era în 2019, dar am zis că e șansa vieții mele. Am început un capitol uriaș al existenței mele.

Recomandări

Euroins și-a șters propria conferința de presă de pe YouTube, după ce amenințase în ea că va investiga persoanele incomode, iar ASF a interzis ziarul Bursa

– Fălticeniul cum ți s-a părut, care a fost prima impresie?
– Mi s-a părut prea frumos. Diferență mare față de unde venisem eu. Aveam casă, apartament, în Moldova, condiții foarte bune. Era cu totul altceva față de cum îmi imaginasem eu România.

– Unde credeai că vii?
– Repet, habar nu aveam la ce să mă aștept. Dar când am văzut că am casă, apartament, totul în regulă, am realizat că am făcut alegerea vieții.

„Aveau rețineri la început. Apoi, i-am adus la stadion”

– Oamenii din Moldova?
– În prima lună, toată lumea se uita la mine și era șocată!

– De ce?
– Îmi ziceau că sunt prima persoană de culoare acolo. Era prea greu. Dacă mergeam pe undeva pe stradă, aveau rețineri… „De ce ai venit aici?”, mă întrebau oamenii. Multe persoane, cum să spun, de vârsta bunicii. Adică bătrâni. Cineva în vârstă a venit să mă atingă. Mă simțeam ciudat. Nu mi-a vorbit nimeni urât, serios, doar că toți mă priveau ciudat. Eram eu și alți patru conaționali, când apăream în oraș, era show. Apoi, s-au obișnuit cu noi. Și noi cu ei. Holbau ochii! Atât. Fără urme de rasism. Probabil, s-or fi speriat. „Bă, ce faci aici? Aaa, ești fotbalist”, apoi s-au liniștit.

– Ai avut parte de vreun eveniment negativ, neplăcut?
– Nu, nu, nimeni nu m-a înjurat… Erau doar prea curioși. Așa e viața! M-a întrebat o persoană: „Dar ce cauți aici fiindcă este echipă de fotbal la Suceava, nu la Fălticeni?!”. Trebuia să stau să le explic că și în Fălticeniul lor este formație de fotbal, chiar dacă la liga a patra. Nimeni nu știa că e fotbal în oraș la ei! Și astfel, din curiozitate, veneau la stadion. Să ne vadă și pe noi, africanii. Am adus mulți oameni la meci, ca să vadă ce știm. După un an, stadionul era pe jumătate plin. Veneau și din orășelele apropiate. Ulterior, echipa a ajuns în liga a treia.

Recomandări

Dosarul „droguri în licee”. Directoarea Colegiului Caragiale: „Am transmis peste tot. Părinții au reacții violente și agresive”

„Oameni sinceri, nu figuranți”

– Ți-a plăcut la Fălticeni?
– Sincer, da. De acolo am început să mă descurc bine și cu limba română. Nu mi-a plăcut „wow, wow, wow”, dar găsești de toate, supă, apă, lapte.

– Care e ideea cu laptele?
– Laptele e ca apa pentru mine. Dimineața, la cafea, dar, și mai important, beau mult, pentru proteine, este esențial pentru un sportiv.

– Ce ți-a plăcut cel mai mult la românii pe care i-ai întâlnit?
– Am găsit oameni sinceri, oameni simpli, nu sunt figuranți, au vorbit cu mine.

– Ce nu ți-a plăcut?
– Singurul lucru ce nu mi-a plăcut e că unii înjură. Rău de tot. Am jucat odată la Rădăuți, meci greu, suporterii adverși ne-au înjurat, foarte urât. Pe toți de la noi, de la primul la ultimul. După ce-am început să înțeleg limba română și am priceput înjurăturile… E incredibil! În rest, românii au fost corecți cu mine.

„În Slobozia măcar ai unde să ieși la cafea”

– Chiar dacă în fotbalul românesc sunt, de multe ori, întârzieri salariale?
– Am avut noroc cu salariile, m-ar bate Dumnezeu! Peste tot unde am fost, lumea a fost corectă.

– Cum este viața ta la Slobozia acum?
– Este un pic diferență, nu prea mare, dar este. Aici ai unde să ieși la cafea, la plimbare. La Fălticeni nu aveai unde să te plimbi. Nu e departe Bucureștiul, e la două ore maximum, cu aglomerație cu tot.

Recomandări

LECȚIA SCUMPIRII RCA. De la Sorin Ovidiu Vântu, statul român n-a mai fost atât de sfidat cum o fac patronii Euroins, care l-au numit ”o haită”. Datoria statului e să ne apere de excesele celor puțini și extrem de puternici

– Dar unde-ți place mai mult?
– Îmi place oriunde. Mă duc și la Botoșani, la Arad, la Dumbrăvița, am venit pentru muncă, nu pentru figuri, pentru cluburi, ci să joc fotbal.

– Oamenii din Slobozia cum ți se par?
– Corecți. Prea corecți. Știu că echipele din România au probleme cu banii, dar președintele de aici este foarte, foarte corect. Nu te păcălește. Zice 10 lei la data respectivă, atunci va plăti.

Tentat de cetățenia română

– Te descurci bine în limba română. Cum ai învățat?
– Am început încă de acum 3 ani și 4 luni, din prima zi de când am sosit în România. Acum, știu maximum 70 la sută, dar învăț în fiecare zi câte ceva.

– Te gândești la cetățenia română?
– Ar fi o idee. Domnul va decide! Doar Dumnezeu știe ce va urma mâine, dacă mă mai trezesc. Nu pot ști, că poate vine o ofertă ieșită din comun din străinătate, apoi o să plec și nu mai acum să-mi iau cetățenie.

– Cât de importanți sunt banii pentru tine?
– Toată lumea vrea mai mult. Și eu vreau mai mult. În fotbal se câștigă bine, de aceea vreau și eu. Pun presiune pe tine tot felul de lucruri.

– Viața cum ți se pare în România?
– Nu e prea scumpă. Cel puțin în zona unde trăiesc eu. Aaa, dacă vin la București, e altceva. În Slobozia e mai ieftin, nici nu ai unde să ieși.

– Dar la mâncare?
– Nu e scump dacă te organizezi bine. Eu compar cu orașele mari sau cu Franța, de exemplu, sau Belgia, unde e mult mai scump.

Cum e Crăciunul în Camerun

– Îți place de Crăciun?
– E un pic greu să vorbesc. Am prins doar un an de Crăciun fără restricții. E sărbătoare, dar toată lumea stă acasă. Eu mănânc carne de porc, de vită, nu am probleme, sunt catolic. Îmi place șoriciul, pomana porcului, are gust bun.

– Vin fiert ai gustat?
– Vin fiert, serios? Există? Hai că o să încerc!

– Ce faci de sărbători?
– Plec în Camerun, să fiu alături de familie. Facem și acolo bradul, e mai multă sărbătoare. De fapt, e o altă ambianță. E diferit de România. Uite, la noi se face mâncare, vine toată lumea. „Vino să mănânci, hai la un pahar de vin roșu, hai la o bere!”. Nu contează dacă te cunoști sau nu cu omul respectiv, e ideea de a împărți cu cineva, cu un om. Aici, în România, mi se par oamenii mai retrași.

– Adică?
– Aici, oamenii preferă să stea doar cu familiile lor. Dacă nu te cunosc, oamenii nu te invită în casă. Stă fiecare acasă la el și închide ușa!

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email [email protected]