Viața unui tânăr din Mali ajuns în urmă cu doi ani în România: „Am fost șocat la început. În primele două săptămâni am stat doar în camera mea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Victimă a unui incident rasist la meciul de fotbal recent dintre Petrolul Ploiești și Astra Giurgiu, Sory Diarra a povestit pentru Gazeta Sporturilor cum a ajuns în România, dar și cum a arătat copilăria sa în statul african.
Sory Diarra avea 19 ani atunci când a venit în România. Lăsa soarele torid al continentului african pentru a înfrunta zăpada și frigul unei ierni în Europa.
„Eram la o academie de fotbal, acasă la mine, la Segou. Aveam tot felul de scouteri și manageri care veneau să vadă jucători tineri acolo. Unul dintre ei avea o conexiune cu un scouter din România. L-a invitat și acest om m-a remarcat. Tot el a fost și cel care m-a convins să vin din Mali aici”, povestește Diarra în interviul pentru Gazetă.
Așa a ajuns să joace inițial la CSM Piatra Neamț.
„Am venit în octombrie, imediat a venit zăpada la Piatra Neamț. A fost șocant impactul (n.r. - râde). Îmi aduc aminte că am stat vreo două săptămâni în casă, m-am ferit! Am stat numai în camera mea”, își amintește acesta.
De la Piatra Neamț a ajuns la Ploiești, acolo unde visează să promoveze alături de „lupi” în Liga I.
Și-a pierdut ambii părinți când era mic
Crescut într-o familie cu venituri modeste, Sory a trecut printr-un adevărat coșmar atunci când a rămas fără ambii părinți. Salvarea a venit tot din casă.
„Da, am avut o copilărie tare complicată. Mi-am pierdut părinții când eram un copil, iar de atunci fratele meu a făcut totul ca eu să ajung fotbalist. Tocmai de asta îl iubesc foarte mult. A fost greu începutul, până când am ajuns la o academie de fotbal. Ușor, ușor am trecut peste aceste momente și am devenit puternic”.
Pe lângă zăpadă, Diarra a vorbit și de un alt moment care l-a șocat în România. „Pff, e o poveste, când am intrat într-un mall. Am fost să-mi cumpăr câte ceva, iar acolo era un copil cu părinții săi. Când copilul m-a văzut, a început să plângă foarte tare, pentru că nu văzuse niciodată un om de culoare. (n.r. - râde) I-a luat repede de mână pe părinți ca să plece acasă. N-o iau ca pe un incident, e un copil, așa a văzut lucrurile”.
Citește povestea completă a lui Sory Diarra pe GSP.ro.
