‘Visul meu este sa am un calculator’

Ma numesc Sovar Ovidiu Gheorghe. Sunt un baiat din Bucuresti si sunt elev in clasa a IX-a la Liceul “Henri Coanda” din Bucuresti si locuiesc cu parintii si cu surioara mea.

De doi ani am fost diagnosticat cu cancer osos (reticulosarcom) la femur. Am fost operat de cancer, la spitalul “Grigore Alexandrescu”, unde mi s-a extirpat in intregime femurul. A fost necesara implantarea unei proteze de sold si efectuarea unei grefe de tesut osos si urmez tratament pentru stoparea evolutiei bolii.

In anul 2005, boala a recidivat si am fost operat la Spitalul Universitar Bucuresti inca de trei ori in acelasi an.

In toata aceasta perioada, am facut un tratament periodic cu citostatice la Spitalul “Grigore Alexandrescu”, tratament ce mi-a distrus sistemul imunitar.

In urma acestor interventii chirurgicale, a aparut o infectie numita “stafilococ alb coagulazor”, pe care am contactat-o in spital.

Pe toata perioada tratamentelor cu citostatice, a fost necesara administrarea medicamentului Cosmogen. Acesta a fost procurat cu mari interventii si costuri substantiale din strainatate.

Toate aceste tratamente si proteze sunt extrem de costisitoare, iar parintii mei sunt foarte saraci. Tatal meu este sofer, iar mama nu mai poate lucra de doi ani, fiind nevoita sa ramana langa mine ca sa ma ingrijeasca. Sora mea, care este la liceu, are si ea nevoie de hrana, carti, caiete, haine.

Recuperarea si medicamentele au fost si sunt peste puterile financiare ale parintilor mei, care au fost nevoiti sa faca imprumuturi mari. Datorita perioadelor mari de timp necesare tratamentelor si handicapului fizic partial, capatat in urma operatiilor succesive, nu am reusit sa mai frecventez orele la scoala, ceea ce a dus la amanarea scolii. Am ramas cu studiile mult in urma, ceea ce ma afecteaza foarte mult. Daca as fi avut calculator conectat la Internet, poate as fi reusit sa comunic mult mai usor cu scoala.

Am ajuns impreuna cu parintii mei la disperare: acum asteptam verdictul final care, in cel mai bun caz, ar fi implantarea unei alte proteze – mai complexa – sold plus femur sau chiar amputarea piciorului stang. Ambele variante ma vor imobiliza la pat pe o perioada nedeterminata. Ma cuprinde disperarea la gandul ca nu voi putea desfasura nici un fel de activitate. Visul meu este sa am un calculator cu care as pastra o legatura cu lumea din afara camerei mele si m-ar ajuta sa nu pierd speranta.

Va rog din suflet sa ma ajutati cu o suma de bani cu care sa-mi procur medicamentele si alimentele necesare supravietuirii. Sper ca dumneavoastra, in urma unor sentimente de bunatate, sa ma ajutati. Eu nu pot decat sa-mi exprim multumirile mele, desi sunt mici si umile fata de gestul pe care il faceti.

Ovidiu Sovar, Bucuresti

Urmărește-ne pe Google News