Detinutii au strans bani pentru victimele din Asia
Dupa discursul directorului adjunct pentru invatamant, prof. Buteica Liviu Cezar, dirigintii isi cheama elevii, strigandu-i pe nume. Raspunsul vine prompt din partea detinutilor, fie ca se alatura colegilor de clasa, fie ca trebuie sa „justifice” intarzierea vreunui elev mai rebel: „S-o fi liberat!”.
Adam H. este unul dintre cei mai vechi „chiriasi” ai inchisorii. A implinit deja 21 de ani, varsta la care tinerii sunt transferati in inchisori pentru adulti. Dar Adi, cum ii spun colegii, a facut cerere pentru a fi lasat sa-si termine studiile aici si sa-si ia calificarea de lacatus-mecanic. „Vreau sa termin 10 clase in puscarie”, marturiseste. Avea 17 ani in 2000, cand a fost condamnat pentru omor. Unsprezece ani de petrecut dupa gratii. Tiparul este unul obisnuit: doua gasti de baieti din Cluj-Napoca se intorceau de la discoteca. Nici nu mai stie din ce s-au luat. Din gasca rivala a ramas unul singur, care a „incasat” cele mai multe lovituri.
Adam a fost incarcerat la Gherla impreuna cu fratele lui, Claudiu, care avea 15 ani. Vorbeste cu greutate despre aceasta intamplare nefericita. in 2001 si 2002 cei doi frati au fost transferati la Craiova si s-au „intors” la scoala. Viata lui Adam s-a schimbat enorm. S-a maturizat, a descoperit ca are talent la pictura si a invatat trei meserii (zugrav, lacatus-mecanic, decoratiuni interioare). Spera ca dupa ce se va „libera” sa poata imbina pasiunea pentru pictura cu calificarea de zugrav pe care a dobandit-o in inchisoare si sa faca decoratiuni interioare.
„Cand pictez uit de toate. Asta este cea mai mare satisfactie”, spune Adam, iar ochii ii stralucesc de bucurie. Picteaza mai ales peisaje, iar sursele de inspiratie sunt propria imaginatie si ilustratiile pe care i le pune la dispozitie profesorul de pictura.
Anul trecut a urmarit la televizor dezastrul pe care l-a provocat tsunami in Asia. impreuna cu fratele lui, Adi a avut o initiativa generoasa pentru a strange bani pentru sinistrati. stia ca se scot „bani buni” din vanzarea de icoane, asa ca i-a propus profesorului de pictura sa faca impreuna cu alti detinuti mai multe icoane pe care sa le scoata la licitatie in cadrul penitenciarului. „Am muncit de ne-au sarit capacele, doua saptamani, dar a meritat. Am strans cateva milioane.”
Adam este optimist. stie ca nu-i va fi usor dupa ce va iesi. Nici unui condamnat pentru omor nu-i este usor sa ia viata de la capat. Dar el are o vointa uriasa de a face totul altfel acum, pentru ca si-a insusit lectia despre „libertate”.