Ce nu știai despre Laura Cosoi: „Îmi cresc copiii să devină independenți”

Transformarea după maternitate: o aventură perpetuă

Laura Cosoi descrie viața de mamă a patru fetițe ca fiind o „perpetuă aventură” și un „sens ori patru, fantastic”. Maternitatea a transformat-o, făcând-o să învețe zilnic lucruri noi despre sine și forțând-o să practice răbdarea. Sunt momente când se simte copleșită, dar recunoaște că acestea sunt necesare pentru a se bucura de momentele în care i se pare că patru copii sunt, de fapt, „puțini”.

Recunoaște că somnul este esențial („un restart extraordinar”) și, deși are o natură disciplinată, oboseala o afectează. Ea încă se trezește în fiecare noapte (fiind mamă a patru copii), iar ultima noapte în care a dormit „cap-coadă” a fost în urmă cu 8 ani.

Laura Cosoi crede că mamele au „senzori extraordinari” și că cel mai bine doarme în hoteluri, unde simte că nu trebuie să supervizeze și că totul este „în regulă”.

Disciplina și organizarea feroce

Pentru a gestiona viața cu cele patru fete și cariera, Laura se bazează pe o organizare strictă, moștenită, probabil, de la părinții ei, amândoi militari și are un stil de viață „foarte calculat”, notând în calendar fiecare eveniment important, de la cursuri de artă la spectacole și sport.

Pregătește hainele fetelor încă de seara și le împletește părul în fiecare seară. Pentru a evita haosul dimineața, fetele nu au avut voie să-și educe gustul de la o vârstă mică; au încredere în cum le îmbracă mama (toate au hainele pregătite seara). Rochiile de prințese sunt o „excepție”, fiindcă, dacă ar încuraja acest gen, casa ar fi plină de pelerine.

Cariera în actorie și supraviețuirea emoțională

Laura este actriță încă din 2003 (de aproape 23 de ani), lucrând constant în teatru, film și seriale. Această experiență i-a oferit un exercițiu extraordinar de memorie și adaptare.

Cel mai solicitant proiect al ei a fost serialul „Cumpăna înainte”, unde a filmat un an și jumătate, ajungând să „trăiască mai mult personajul” (Mara Soare) decât viața ei personală. După terminarea filmărilor, nu mai știa „ce e cu ea”.

Are în continuare emoții mari înainte de a urca pe scenă și nu vrea să le piardă, considerându-le esențiale pentru a crea un spectacol autentic și pentru a simți publicul.

Pierderea părinților și regăsirea liniștii

Un subiect emoțional major al interviului este discuția despre pierderea părinților, care au decedat amândoi. Laura găsește alinare în faptul că a trăit foarte plin toate experiențele alături de ei, simțind că „s-au consumat” la un anumit nivel.

Mărturisește că a plâns „infinit de multe ori mai mult” cât era tatăl ei în viață, luptându-se cu faptul că el nu voia să lupte cu diabetul și nu ținea regim. Această luptă a consumat-o mai mult decât orice altceva în viața ei.

Artista spune că s-a raportat mereu la situația celor care suferă mai mult (ex: părinți cu copii bolnavi) pentru a nu se simți „copleșită” de propria ei durere. Ea crede în „capacitatea de supraviețuire” a omului.

A acceptat responsabilitatea de a lua decizii pentru mama ei (pe care a simțit-o că și-a lăsat viața în mâinile ei și ale surorii sale) în momentul în care ea însăși era însărcinată.

Frica, bucuria și educația digitală

Frica ei cea mai mare este să nu facă greșeli iremediabile în formarea copiilor, care să le schimbe structura fundamentală, și să nu le „predea mai departe” karmele și greșelile familiei complicate de intelectuali din care provine (o familie care se înrudea cu Iuliu Maniu).

Nota bene: Ea a reușit să depășească atacul de panică și anxietatea cu care se confrunta înainte de a avea copii.

Se declară un om care se bucură foarte ușor la foarte multe lucruri (de la o supă bună la parfumuri și muzică) și caută un „prezent extrem de profund” – trăind acum și evitând să se gândească la trecut sau la viitor.

Laura este vocală cu privire la pericolul adicțiilor digitale, susținând că școala românească se îndreaptă unde nu trebuie din cauza lipsei de repere și a lipsei de control.

Arista pledează pentru interzicerea telefoanelor în școli (pentru a crește concentrarea și interacțiunea copiilor) și aducerea de educație digitală și educație sexuală avizată (în detrimentul informațiilor de la „colțul blocului”).

Ea crede că părinții le fac rău copiilor pentru că le e teamă să-și asume riscuri și vor să fie în continuare „repere utile”. Ea își crește copiii pentru a fi indivizi descurcăreți și independenți.

Laura Cosoi e convinsă că iubirea și credința (mergând la biserică în fiecare duminică) au fost salvatoare pentru ea în orice context.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE