„Nu sunt cea mai sociabilă persoană din lume. Orice ieșire vine la pachet cu un mare cumul de stres. Nu-mi plac mondenitățile, ceea ce, pentru profesia mea, nu e tocmai un lucru bun. Am tot căutat să văd de unde mi se trage. Sigur, o fi și în firea mea. Dar mai e de la ceva”, a scris Simona Gherghe pe contul de socializare.
„Am fost copil singur la părinți. În copilărie, carevasăzică, m-am jucat mai mult singură. Ieșeam afară, cu cheia de gât (treaba asta va trebui să le-o explic într-o zi copiilor), aveam amici, prieteni, colegi de școală, dar îmi amintesc mult de jocul de una singură.
Cu păpușile, de-a învățătoarea, de-a gimnastica, de-a prezentatoarea, în apartamentul în care am crescut, când îi așteptam pe ai mei de la muncă. Nu prea știam să împart jucarii, pentru că nu am avut cu cine. O vreme, mi-am dorit și eu un frate sau o soră, apoi mi-a trecut. Probabil mă prinsesem eu că e bine și să vină toate spre tine…”, a mai adăugat prezentatoarea.
„Și iată-mă, acum, adult fiind, martora unei iubiri pe care nu am cunoscut-o. Știu cum e să-ți iubești bărbatul, cum e să-ți iubești până la adorație copiii, dar nu știu ce simt frații unul pentru altul.
Mă uit la Ana și Vlad, îi văd cât sunt de legați, cum întreabă mereu unul de altul… chiar primul lucru, dimineața. Îi văd cum se joacă, cum se și bat, cum interacționează, cum sunt unul pentru altul, unul lângă altul. Mi-am dorit enorm să am un copil.
Nu aș fi îndrăznit niciodată să visez la doi. Iar pentru ei, e magic că se au unul pe altul. O iubire pe viață! Iubirea de frate și soră… O iubire pe care eu n-o s-o trăiesc niciodată, sunt doar martoră, zi de zi. Mă uit și la Răzvan și la sora lui, care sunt apropiați și se ajută de fiecare dată, necondiționat. Sper să fie la fel și Ana și Vlad”, a mai spus Simona Gherghe.