Generația Fast-Forward. „Sângele meu era ca marmelada”. Cum a slăbit psihologul Radu Leca 100 kg 

Punctul de declic: „Tatăl tău e foarte mare și o să moară”

Pentru Radu Leca, lupta cu obezitatea nu a fost doar o luptă cu cântarul, ci și o suferință adâncă purtată în tăcere. Punctul de cotitură, cel care i-a zguduit întreaga existență, a fost o zi banală în care fiul său, Teo, pe atunci doar un copil mic, a venit acasă dărâmat de durerea vorbelor grele spuse de colegii de școală:„L-au pus pe fiul meu într-o situație grea. Mi-a spus: «Colegii au râs de mine și au zis: îl vezi pe omul ăla foarte mare și care o să moară, ăla-i tata lui Teo». Am avut mari, mari procese de conștiință. Am avut de ales concret între a-mi păstra viața și a-mi pierde viața. Ai primit un copil pe care să-l crești în dragoste și siguranță. Eu, ca obez, nu îi respectam binele superior. Am zis: «Te oprești din mâncat!»”, își amintește Radu Leca.

Speriat de gândul că își va lăsa copilul orfan, s-a dus, în sfârșit, la medic, deși mărturisește că „ura doctorii”. Însă realitatea din cabinet i-a tăiat respirația: „Nu au avut ce să-mi recolteze. Sângele era închegat. Au urmat luni foarte grele pentru mine, cu dureri infernale de cap, din cauză că sângele, nefiind oxigenat și fluid, nu mai putea să treacă prin artere. Era ca marmelada sângele meu. Nu au avut ce să scoată la analiză. Iar culoarea era neagră”, a spus Radu Leca.

Riscul de tromboză în obezitate: De ce se „îngroașă” sângele de la grăsime

Explicația stării dramatice prin care a trecut Radu Leca este susținută de mecanismele fiziologice ale obezității severe. Când în corp se acumulează un exces mare de grăsime (mai ales grăsimea viscerală, depusă în adâncimea abdomenului pe organe), organismul trece printr-o stare continuă de inflamație.

Medicii compară adesea această situație cu un trafic blocat: țesutul adipos secretă proteine și substanțe care fac celulele din sânge mai rigide și mai lipicioase. În loc să curgă fluid și rapid prin artere și vene, sângele își schimbă consistența, devine mai dens și mai greu de pompat, proces numit medical creșterea vâscozității sangvine.

Cercetările arată că vâscozitatea sângelui (whole blood viscosity) crește semnificativ odată cu nivelul de obezitate, grăsimea abdominală modificând forma celulelor roșii și determinându-le să se adune în grupuri compacte. Mai mult, excesul ponderal favorizează închegarea sângelui, aceasta fiind direct proporțională cu severitatea obezității.

Când sângele gros stagnează în vene (mai ales la picioare), se pot forma cheaguri uriașe. Pericolul apare atunci când un astfel de cheag se desprinde și pleacă prin circulație spre plămâni (embolie pulmonară) sau creier, putând provoca un deces subit sau un accident vascular cerebral (AVC).

Frica paralizantă de moarte l-a smuls pe Radu Leca din ghearele obezității severe. Aceeași temere a fost punctul de cotitură pentru Gabriela Cristea, vedeta TV care a mărturisit în cadrul campaniei Generația Fast-Forward că putea să moară în somn.

Calvarul transformării lui Radu Leca: 6 luni doar mâncare lichidă

Radu Leca a slăbit peste 100 kg. Dar scăderea în greutate și recuperarea au fost un adevărat traseu de supraviețuire. Procesul a implicat o intervenție chirurgicală, urmată de un regim alimentar strict și monitorizare continuă sub supraveghere medicală.

Timp de șase luni, lungi și chinuitoare, Radu Leca nu a mai atins mâncarea solidă: „Timpul petrecut de mine fără mâncare solidă se duce către șase luni. Am început cu mâncare lichefiată, în speță apă și compot, supă strecurată. Trecerea de la farfuriile imense pe care le mâncam la mâncarea lichidă a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată pentru viața mea. Apoi am trecut la hrana pasată, ca la bebeluși.”

Dar drumul l-a dus la o altă extremă dureroasă. A slăbit atât de mult, încât corpul îi ceda. Ajunsese la 54 de kilograme, iar mintea și corpul său purtau bătălii cumplite: „Când am ajuns la 53-54 kg, mă țineam de pereți ca să pot urca o treaptă. Hainele pe care le purtam erau S, după ce avusesem și mărimea 7XL… Dar cel mai rău a fost cu carnea, fiind înainte carnivor, mâncasem sute de vaci și de porci, dar timp de un an și ceva nu am mai consumat deloc carne. Dacă simțeam pe stradă mirosul de carne, fugeam! Îmi provoca stări foarte rele în interiorul meu. Mirosul mă înnebunea”, a povestit Radu Leca.

Psihologul arată că mâncatul compulsiv este, de fapt, un anestezic emoțional pus peste răni adânci.

• Anestezia din farfurie: Când emoțiile neplăcute (anxietate, stres, neputință) nu sunt exprimate, mâncarea devine „capacul pus peste o oală sub presiune”.
• Trapa dependențelor: Slăbitul brusc fără ajutor psihologic poate împinge pacientul direct în alte dependențe distructive (muncă până la epuizare, alcool, droguri).
• Treptat, Radu Leca a reintrodus hrana solidă după jumătate de an. Acum, consumă carne de vită în cantități infime.

Lupta cu ispitele culinare: „Poftele îmi dau târcoale ca diavolul”

Cu timpul, Radu a mai luat în greutate, ajungând de la 53 kg la o zonă de echilibru. Însă chiar și la ani buni de la scăderea în greutate, memoria metabolică rămâne o bătălie constantă.

Radu Leca mărturisește deschis cum își gestionează poftele extrem de puternice pentru mâncărurile care îl tentau în trecut: „Memoria metabolică este evident prezentă în mine. Creierul se bate să reajungă la 170 kg. Mi-e poftă de două lucruri: de o înghețată uriașă cu vanilie, ciocolată cu lapte, ciocolată amară și frișcă deasupra, și mi-e poftă de cartofi prăjiți în ulei de măsline cu ceapă, ouă ochiuri și cârnăciori. Poftele astea două îmi dau târcoale ca diavolul. Dar nu mă voi apropia niciodată de ele, combinate! Le mănânc separat, dacă vreau, în cantități mici, mici de tot, câteva lingurițe. Mă urc pe bicicletă, fac pași mulți, caut să fac lucruri care să mă facă să uit pofta. Strâng ambii pumni și îmi spun: «Radu, poți!»”

La această comandă fermă dată creierului de-a se opri din mâncat a recurs nu doar psihologul Leca, ci și artista Roxana Nemeș. În campania Generația Fast-Forward, Roxana Nemeș a spus adevărul despre slăbitul rapid: „I-am spus creierului meu: e de ajuns! Mănânc puțin!”

Chirurgii bariatrici explică ce înseamnă cu adevărat o operație de micșorare a stomacului

Chirurgia bariatrică (numită și chirurgia obezității) cuprinde o serie de proceduri realizate la nivelul stomacului și al sistemului digestiv cu scopul de a ajuta persoanele cu obezitate severă să scadă semnificativ în greutate. Ea nu este o intervenție estetică, ci de tratament a obezității ca boală cronică, având ca efect suplimentar îmbunătățirea sau remisia unor afecțiuni grave asociate (diabet de tip 2, hipertensiune arterială, apnee în somn).

Mulți tineri privesc operația de micșorare a stomacului (gastric sleeve) ca pe un miracol rapid. Chirurgii bariatrici dr. Bogdan Smeu și dr. Ștefan Tucă explică ce se întâmplă, de fapt, în timpul acestei proceduri și de ce nu reprezintă o „rezolvare de la sine”.

„Este evident că nu acționează doar mecanic. Hormonii intestinali secretați vor influența creierul la nivelul hipofizei, care va spune repede: «Mă satur, lasă-mă în pace!». Senzația apare prin modificarea hormonului GLP-1 și a grelinei. Dar nu e vorba doar de o cifră pe cântar! Dacă intervenția nu e dublată de pregătire, pacientul rămâne cu acel food noise, se gândește tot timpul la mâncare”, spune dr. Bogdan Smeu.

Cea mai populară metodă este micșorarea stomacului (gastric sleeve). „La Sleeve Gastrectomy se îndepărtează aproximativ 70–80% din stomac și obținem un stomac tubular, cu un volum mult mai mic, de aproximativ 100 ml”, arată dr. Ștefan Tucă.

O altă procedură foarte utilizată, în special pentru persoanele care suferă și de diabet sau reflux gastroesofagian sever, este bypassul gastric clasic (Roux-en-Y gastric bypass), care scurtează drumul hranei prin micșorarea stomacului și conectarea lui directă la o porțiune din intestinul subțire, scăzând astfel absorbția caloriilor. În spitalele românești se efectuează și o variantă simplificată a acesteia, numită mini-bypass gastric (one anastomosis gastric bypass), dar și proceduri complexe destinate obezității extreme, cum este diversia biliopancreatică (SADI-S/duodenal switch).

Pentru pacienții care nu își doresc o operație definitivă cu tăiere de țesut se poate apela la plierea stomacului, denumită și plicatură gastrică. „Plicatura gastrică este o tehnică prin care stomacul nu se taie, ci se invaginează și se coase cu fire neresorbabile, reducându-i-se volumul, însă are o rată de reîngrășare mai mare pe termen lung în comparație cu sleeve-ul”, explică dr. Tucă.

Vica Blochina, vedetă TV și fostă balerină, a mărturisit în cadrul campaniei Generația Fast-Forward că a făcut plicatura gastrică, după ce luase 20 de kilograme în plus.

Mai există și opțiuni nonchirurgicale efectuate pe gură (endoscopic), cum sunt balonul gastric plasat temporar în stomac sau micșorarea endoscopică a stomacului (endoscopic sleeve gastroplasty). Totodată, chirurgii din țară efectuează frecvent și intervenții de revizie (chirurgie revisională), menite să corecteze o operație veche care nu mai dă rezultate.

Înainte de orice intervenție bariatrică se face o evaluare atentă. Pacientul trebuie să fie apt din punct de vedere anestezic și psihologic pentru a înțelege riscurile și pentru a fi pregătit să-și asume schimbările definitive de stil de viață.

Pericolul carențelor severe după operație: Riscul de a ajunge un pacient „slab și bolnav”

Unul dintre cele mai dramatice avertismente lansate de dr. Bogdan Smeu privește riscul enorm la care se expun cei care refuză monitorizarea medicală postoperatorie: „Dacă nu vii la controale, e cea mai proastă decizie pe care poți să o iei în viața ta: să te operezi de stomac într-un spital cu experiență și să nu mai vii la controale. Pentru că, după operație, aceste efecte pozitive ale scăderii în greutate sunt însoțite de niște carențe care, dacă sunt neglijate, vor face viața pacientului un calvar, o viață poate mult mai grea decât cea de dinainte, când avea multe kilograme în plus. Acum este slab și bolnav. Unele boli sunt cu adevărat dramatice: carențe de la o anemie, unde poți să ajungi să cazi pe stradă, până la carențe care dau deficite neurologice, uneori irecuperabile. Sunt pacienți care nu mai pot să meargă, pacienți care au tremurături, care au sindroame anxioase, care au depresii doar prin faptul că nu au venit la un control banal și nu li s-au dat niște vitamine sau sunt operați undeva peste hotare, mai ieftin, unde nu există niciun control al evoluției postoperatorii. Această chirurgie, față de alte chirurgii unde, după ce te-ai vindecat, poți să uiți numele spitalului, te leagă de acel spital sau de un centru medical”.

Chirurgul Smeu precizează că astfel de complicații pot fi prevenite. „Ca să nu le facă, pacienții sunt văzuți de o echipă care are în componență: nutriționist, dietetician, diabetolog, cardiolog, toți specialiștii de care au nevoie pentru ca ei să meargă bine.”

În opinia lui Radu Leca, „operația bariatrică, gastric sleeve, de exemplu, realizată în România, te ajută să fii o nouă persoană. Ea reprezintă un paznic al minții.”

Ce spun gastroenterologii despre vitamine luate toată viața și monitorizarea continuă

Perspectivei chirurgilor i se alătură avertismentele dr. Alexandra Moise, medic gastroenterolog, care explică de ce este nevoie de o disciplină strictă după operație:

• Vitamine pe viață: „După gastric sleeve se recomandă suplimentare cu vitamine și minerale pe termen lung, de regulă pe tot parcursul vieții, împreună cu analize periodice (multivitamine, B12, fier, vitamina D, calciu). Lipsa monitorizării poate duce la anemie, afectare neurologică, slăbiciune musculară și probleme osoase. Suplimentele nu reprezintă un eșec al operației, ci o parte obligatorie a tratamentului.”
• Complicațiile digestive: Medicul menționează posibilitatea apariției refluxului gastroesofagian, a grețurilor, vărsăturilor, litiazei biliare cauzate de slăbirea rapidă sau a stenozei.
• Mesajul sintetic al dr. Bogdan Smeu pentru toți cei care iau în calcul chirurgia obezității rămâne ferm: „Chirurgia durează o oră. Urmărirea durează toată viața.”

Victoria lui Leca: Cursa pe bicicletă și viața la 84 kg

Astăzi, Radu Leca a lăsat în urmă coșmarul celor 170 de kilograme, dar nu uită nicio secundă lecția primită. Momentul în care s-a urcat din nou pe o bicicletă românească Pegas, la 130 kg, a fost renașterea lui.

„M-am urcat pe o bicicletă Pegas cu șa lungă și coarne mari. Din momentul ăla, când am simțit bicicleta sub mine, nu m-am mai oprit! Azi vin cu bicicleta la muncă. Iar cel mai frumos moment a fost când fiul meu, Teo, mi-a spus: «Sunt mândru de tine! Să știi că mi-ai schimbat și mie viața». Când ieșim amândoi cu bicicleta, el mă plimbă pe mine, are nevoie de mine. Asta e victoria mea”, mărturisește Radu Leca.

În prezent, Radu Leca are o greutate stabilizată la 84 de kilograme, o stare de spirit excelentă și reușește să își țină sub control problemele de tensiune arterială.

„Sunt undeva la 84 de kilograme și nu îmi este rușine cu numărul ăsta. Nu mai amețesc, nu îmi mai este rău și țin pe loc cât pot problemele cu tensiunea. Dar lupta este zilnică. Pentru toți cei din Generația Fast-Forward care vor să slăbească într-o lună prin metode extreme, le spun: a-ți pune viața în pericol este un sport extrem! Aveți grijă de voi și învățați să vă iubiți viața alături de medici specialiști.”

În cadrul campaniei Generația Fast-Forward, Sorina Ispas, medic diabetolog și fost pacient cu obezitate, a povestit cum a slăbit 20 kg cu injecții, iar medicul Florin Bălănică, acela care a inventat o metodă de tratare a obezității, a spus că a reușit să dea jos 104 kg în 8 luni.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE