Doi cu doi fac cinci. Un documentar de Raoul Peck
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Orwell: 2+2=5” - cel mai recent documentar scris, regizat și produs de haitianul Raoul Peck, dintr-o filmografie impresionantă (care cuprinde și șapte lung metraje) - a avut premiera anul trecut la Festivalul de la Cannes, concurând în secțiunea L'Œil d'or („Ochiul de aur”). Îl putem vedea zilele acestea și pe ecranele din România.
Nimic nu scapă privirii exersate în filmul politic a lui Peck. Trăim într-o lume orwelliană. Cei care am citit „1984” și „Ferma animalelor” știm foarte bine asta. „Orwell: 2+2=5” nu face decât să ne-o reamintească cu violență. Aduce la zi capodoperele lui Geroge Orwell, cu imagini din jurnalele de știri. Vocea scriitorului (și gazetarului!) - încredințată inspirat actorului britanic Damian Watcyn Lewis - comentează (cu texte luate din cele două romane și din jurnale) istoria, realitatea pe care n-a apucat să o trăiască, dar a anticipat-o.
Putin și Trump, alți actori politici principali, apar în documentar ca niște personaje născute din imaginația lui Welles. Viitorul ficțional proiectat în distopia lui George Orwell s-a împlinit:
„2+2=5
Războiul este pace.
Libertatea este sclavie.
Ignoranța este putere”.
Suntem prizonierii acelui prefigurat 1984 (cartea a fost publicată în iunie 1949, autorul s-a stins în ianuarie 1950), din care conștiința noastră, a celor care am văzut și pătimit destulă istorie, nu mai poate ieși.
Filmul lui Raoul Peck ne țintuiește într-o lume orwelliană augmentată. Lumii în care i-am adus pe copiii noștri - învățându-i că 2+2=5, tradus în cuvinte: supunerea în scopul supraviețuirii - i s-a adăugat ceea ce Orwell intuise vag: post-adevărul. L-am construit noilor generații ca pe un „emergency exit”. Dar „ieșirea de urgență” pe care o dă adevărul alternativ, profesat în comunitățile din lumea virtuală, nu înseamnă o șansă ca 2+2 să devină din nou 4.
Arca în care documentarul lui Raoul Peck adună întreaga noastră realitate plutește pe marea furtunoasă a secolului XXI fără să se îndrepte nicăieri, fără soluții. Nu există documentare cu happy-end. Dar așteptam un colac de salvare, răspunsul la întrebarea lui Orwel „Ce lume construim?”.
Am ieșit din sala de cinematograf cu sentimentul pacientului care a primit diagnosticul, nu și tratamentul.
Cât mai fac astăzi 2+2? Tot 5.
