Dragoș Bucur dezvăluie că adopția Roxanei a fost influențată de “Visuri la cheie”! Actorul, copleșit de problemele oamenilor din emisiune
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dragoș Bucur și Dana Nălbaru au înfiat în 2017 o fetiță de etnie romă, Roxana India, care s-a adăugat firesc familiei lor frumoase, în care se născuseră deja doi copii, Sofia și Kadri. Actorul avea să vorbească puțin spre deloc, la început, despre asta; apoi și-a deschis sufletul și a povestit de ce au ales-o pe Roxana și cum a decurs procesul de adopție. Un proces la care el și Dana se gândeau de mult timp. În mod surprinzător, emisiunea pe care Dragoș o prezintă la PRO TV, “Visuri la cheie”, i-a făcut să decidă să transforme gândul în faptă.
Cuprins:
“Visuri la cheie” este o emisiune care încarcă emoțional nu doar spectatorii, ci și echipa care o realizează. De fapt, Dragoș Bucur și cei cu care lucrează la acest reality-show duc cel mai probabil greul, din acest punct de vedere.
Prezentatorul ne-a mărturisit că plânge adesea, copleșit de poveștile de viață ale oamenilor din emisiune și că prezența lui printre acești dafavorizați ai sorții l-a determinat să pună în practică o idee, o dorință pe care el și Dana, soția lui, o aveau de mult: să adopte un copil.
- Dragoș, fiecare casă construită ori refăcută e pentru o familie greu încercată, pentru un caz social care nu are cum să te lase rece. Pe tine te ating aceste povești, te afectează?
- Este imposibil să nu fi atins de emoțiile și experiențele pe care acești oameni ți le împărtășesc, dar am învățat să iau cu mine mai departe doar aspectele pozitive, acelea care îi fac să fie de fapt selectați pentru “Visuri la cheie”. Ce este extraordinar la această emisiune este că are mereu o parte bună, o parte pozitivă.
Recunoaște că plânge. “Se întâmplă destul de des”
- A existat vreun caz care să te facă efectiv să simți cum te prăbușești sufletește, să te facă să plângi?
- Da! Și asta se întâmplă destul de des. Avem deja o scurtă prezentare a familiilor, cu experiențele acestora, înainte de a le cunoaște, așa că, într-un fel, suntem pregătiți pentru întâlnirea cu ele, dar sunt momente în care simt că orice aș spune sau aș face nu poate sa oprească durerea acestor oameni.
- Pauza de un an pe care ai luat-o a fost cumva și pentru că nu mai făceai față sufletește, pentru că te încărcaseși foarte mult cu greutățile și problemele oamenilor din emisiune?
- Un sezon are în prezent 13 ediții și trebuie să recunosc că la ultimele 2-3 familii simțim toți din echipă oboseala și când spun oboseală nu mă refer doar la cea fizică. Însă impactul pe care aceste întâlniri îl are asupra noastră este mereu compensat de bucuria pe care familiile o emană atunci când își văd căminele renovate sau construite de la zero. Ei bine, această oboseală exista cu adevărat după 4 sezoane și probabil că decizia de a lua o pauză a fost influențată, fără a fi însă motivul principal.
“Copiii noștri au înțeles că viața nu e mereu ușoară și că nu toți sunt atât de norocoși ca ei”
- Sigur copiii, pe care povesteai că îi iei de multe ori cu tine la emisiune, pun întrebări legate de oamenii pe care echipa îi ajută. La ce întrebări de-ale lor ți-a fost cel mai greu să răspunzi?
- Ne mândrim cu niște copii deștepți și înțelegători și poate că unul dintre motivele pentru care sunt așa este (în mică măsură, desigur) și faptul că au fost cu mine la emisiune și au înțeles că viața nu este mereu ușoară și că nu toți copiii sunt atât de norocoși ca ei.
- Au jucat cazurile tulburătoare din “Visuri la cheie” vreun rol în adopția Indiei? Poate te-au determinat să vrei să-i oferi un alt viitor, mai bun, unui copil care altfel nu ar avea multe șanse...
- Și eu, și Dana ne gândeam de mulți ani la acest lucru, dar sigur că experiența “Visuri la cheie” ne-a ajutat să luăm mai ușor această decizie.
Din păcate, sunt incredibil de mulți copii abandonați și poate o mai bună conștientizare a acestui fapt și o susținere mai puternică din partea statului, a părinților (naturali sau adoptatori), ar face să se reducă până la zero numărul lor prin micșorarea abandonului și prin creșterea adopțiilor.
- Sunteți implicați în acțiuni caritabile tu și Dana?
- Da, atât eu, cât și Dana ne implicăm în limita timpului disponibil în acțiuni caritabile.
