Filmul spune povestea lui Gabriel, un tânăr care la impulsul părinților se înscrie la un semninar teologic și încearcă să devină preot. Adolescentul din spatele acestui personaj este exact Daniel Sandu, care nu face nimic altceva decât să relateze stările prin care a trecut în perioada liceului, dar și să arate un sistem corupt și abuziv cu care se confruntă România. „Filmul este construit în proporție de 80% fapte reale, iar 20% ficțiune. Ficțiune înseamnă că am fost nevoit să schimb numele personajelor, să contopesc mai multe persoane asta pentru că numărul personajelor din experiența reală era mult prea mare și deci mai greu de urmărit în film. În plus, am mai fost nevoit că comprim esențialul a 5 ani în 2 ore și jumătate. Atât. În rest este exact ceea ce eu am văzut și am trăit la seminar”, a declarat Daniel la avantpremiera filmului, recunoscând amuzat că Ștefan Iancu, interpretul rolului principal era mult mai frumos decât originalul. „Și da, l-am ales pe Ștefan pentru că e mult mai frumos decât mine”.
Regizorul Daniel Sandu și-a făcut debutul pe marile ecrane
Daniel Sandu a ținut să precizeze că filmul său nu se vrea a fi o palmă către Biserica Ortodoxă sau mai bine zis către sistemului de învățământ, ci este un film despre tineri, despre răzvrătirea adolescenților față de regulile unui sistem defect, dar și despre maturizarea într-un mediu în care dau piept cu mincuna, trădarea, sexul, violența și viciile.
„Nu e un film împotriva instituției bisericii, deși poate fi înterpretat și așa, ci este un film despre tineri și despre dorințele lor. Eu am mers la acel liceu pentru a fi și mai aproape de Dumnezeu, dar mi-am dat seama că drumul meu nu este preoția. Nu era ceea ce mă făcea fericit. Poate că așa a fost să fie, poate că și sistemul a fost defect. Vă dați seama că admiterea era una extrem de strictă, se selectau doar 30 din 900 de candidați, însă din punct de vedere pedagogic, majoritatea profesorilor nu puteau ține pasul cu elevii, asta pentru că aveau pregătire zero. Erau foarte buni, știau materiile pe care le predau, însă nu știau cum să o facă pentru a atrage elevii, pentru a-i face să înțeleagă. Toată cancelaria era realizată pe evaluări subiective: cine știa limba latină, era profesor de latină, cine știe muzică psaltică, era profesor și așa mai departe. Ce am întâlnit eu acolo nu prea m-a făcut să mă simt în stare să devin preot. Poate de aceea, imediat după absolvire, m-am orientat către altceva, mai precis către Universitatea Media, iar asta spre disperarea părinților care au investit în mine bani, timp, dar și încredere”, a mai spus regizorul care abia așteaptă să vadă ce impact va avea primul lui film în România.
„Un pas în urma serafimilor” este povestea supraviețuirii într-un colectiv condus spre dezbinare uneori subtil, alteori brutal, de un părinte-diriginte pentru care pedagogia înseamnă o „declarație” menită să șantajeze, să distrugă idealuri, cariere și chiar legături familie-fiu.
CITEȘTE ȘI:
VIDEO EXCLUSIV/ Actorul Vlad Ivanov e liber profesionist de nouă ani. “Eu decid dacă intru sau nu într-un proiect”