Florin Vasilică: ”Nu am primit nimic din ceea ce a lăsat tata”

La 7 ani de la moartea lui Liviu Vasilică, familia acestuia încă se ceartă pe averea acestuia. Urmaşii interpretului de muzică populară se ceartă pentru piesele şi drepturile de autor ale artistului. Deşi s-a făcut succesiunea la notariat, fiul artistului, Florin Vasilică spune că nu a primit cotă parte din apartamentul sau bunurile lăsate de tatăl său, dar supărarea sa este pentru ceea ce-şi doreşte el cel mai mult, piesele tatălui său, pe care mama şi sora lui nu doresc să i le cedeze.

Te-ai căsătorit de tinerel. Ce a zis tatăl tău de acest lucru? Nu ţi-a spus că e prea devreme?
La început au existat mici discuţii, dar care ulterior s-au stins. Tatăl meu era grijuliu pentru mine, considera că am devenit prea devreme părinte… Dar lucrurile au intrat în normalitate, tatăl meu fiind foarte mândru de nepoţelul lui (fiul meu) care este singurul lui nepot pe care l-a prins în timpul vieţii şi chiar mă bucur că i-am oferit şansa de a simţi şi sentimentul de bunic. 
 
Îţi pare rău că te-ai căsătorit aşa repede? Nu a fost/este greu să te chinui să întreţii o familie? Mai timp de familie? Ce ne spui de familia ta?
Nu regret nimic din ceea ce am făcut în trecut şi cu atât mai mult nu regret că m-am căsătorit de tânăr. Am o familie minunată pentru care merită să faci orice sacrificiu. De fiecare dată când mă întorc acasă după lungile mele deplasări mi se „încarcă bateriile la loc” în secunda în care îmi văd soţia şi copilul în uşă zâmbindu-mi. Băieţelul meu este clasa a II-a şi la aspectul şcoală recunosc faptul că soţia mea este cea care se ocupă de el.
 
Cum te înţelegi cu soţia ta? Ea cu ce se ocupă? Cum v-aţi cunoscut?
M-am cunoscut cu soţia mea în urmă cu 10 ani la ziua verişorului ei(bun prieten din copilărie cu mine). Soţia mea este de profesie economist. M-a susţinut în tot ceea ce am făcut pe plan profesional şi mare parte a reuşitei mele actuale se datorează ei. Ducem o viaţă de familie minunată şi trăim la maxim împreună orice moment de fericire, orice obstacol în viaţă depăşindu-l fără să-l simţim prin dragostea pe care ne-o purtăm reciproc.
 
Ce faci în timpul liber?
Puţinul timp liber care îmi rămâne îl petrec alături de familia mea încercând să-i „răsfăţ” cu tot felul de lucruri. Îmi place să-mi vad familia fericită. Ascult multe genuri de muzica, iar atunci când pot şi timpul îmi permite îmi place foarte mult să vâd filme mai ales la cinema.
Ai spus că l-a început nu erai pasionat de muzica populară. Totuşi, de ce ai continuat să cânţi şi mai ales să duci mai departe tradiţia familiei?
Am fost pasionat de mic de muzică, în general şi nu m-am aplecat asupra muzicii populare pentru că doream să fac muzică în cu totul alt gen muzical în paralel cu muzica populară pe care oricum o cântam în grupul tatălui meu. Am continuat şi am rămas pe muzica populară pentru că tatăl meu s-a stins prea devreme şi am dorit ca visul lui să dăinuie cât mai mult timp. Şi susţinerea publicului a fost un factor determinant în a rămâne în muzica populară.
Ai mai spus că ai avut probleme cu vechiu grup. De ce? Problemele erau legate şi de Gelu Voicu?
La aspectul acesta cred că nu mai e mult de comentat cât timp vechiul grup are o activitate nesemnificativă înspre deloc, iar noi am reuşit să facem ceea ce ne-am propus. Nu a existat şi nu va exista niciodată o problemă între mine şi Gelu Voicu. Ne-am pornit carierele individuale în muzică, concomitent, şi ne-am susţinut reciproc la începuturi colaborând de câte ori a fost posibil. Acum fiecare este cu propriul drum în muzica populară.

 S-a tot vorbit în ultima vreme de scandalul privind averea lăsată de tatăl tău. Ce se întâmplă? E adevărat că mama şi sora ta nu ţi-au dat nimic? E adevărat că ai luat-o de la zero?
 
Din păcate… este adevărat. Se întâmplă, că după dispariţia tatălui meu, care a fost stâlpul familiei mele, eu să nu primesc absolut nimic din ceea ce a lăsat el. Este o situaţie care datează de şase ani şi ceva care convine foarte mult mamei şi surorii mele. Dacă eu nu am cerut nimic până acum, nici ele nu au dat că, de ce să nu fim realişti, cred că e super viaţă când îţi vine totul de-a gata, iar pe Florin lasă-l că se descurcă. Aceasta este atitudinea lor. Cred că naşterea mea a fost una uşoară de mama nu şi-o mai aminteşte acum.
 
Spune-ne, de fapt, despre ce avere este vorba?
Nu este vorba de o avere substanţială, dar nici neglijabilă. Partea materială pe mine nu mă interesează pentru că am reuşit să-mi creez o stabilitate materială singur prin muncă, deşi, în general, orice om are o bază de pornire în viaţă de la părinţii săi. Am propus mamei mele să îmi cedeze o parte din drepturile de autor, dar ea şi sora mea doresc totul. Nu-mi dau mama şi sora în judecată pentru că nu pot face acest lucru. Sunt un om credincios şi traiesc cu convingerea că Dumnezeu are grija de tot. Practic eu nu am lăsat acest subiect să intre în atenţia presei ca să obţin ceva, ci doar ca să se ştie. Eu rămân acelaşi de până acum şi dacă îmi voi intra în drepturi şi dacă nu. Pentru mine nu s-a schimbat nimic şi nu îmi pierd timpul cu mama şi sora mea pentru că eu trebuie să mă ocup de cântat şi de continuitatea grupului „Teleormanul”.
 
Tu nu ai cerut cotă parte din apartamentul lăsat de tatăl tău?
Am cerut, la început. Apartamentul, era o avere. Situat în zona zero a Alexandriei, amenajat de tata, valora foarte mult când a murit tata. Acum doresc piesele tatei, să-mi fie mie cedate. Interpretând piesele lui tata la posturile tv, aş obţine drepturile de autor de la UCMR, dar tot pe munca mea. Să nu se înţeleagă greşit, că aş vrea ca la piesele tatei să figurez eu ca autor, ci doar doresc să-mi fie cedate pentru a obţine drepturile de autor ale lor, nu să fiu trecut eu autorul lor. Practic dacă aş cânta piesele tatei obţin drepturile de autor de la UCMR datorită muncii mele. Deci, nu mă refer la drepturile de autor care provin de la CREDIDAM, în urma muncii tatălui meu.
Nu trebuia să se facă  succesiunea?
Succesiunea s-a făcut la notariat, doar că eu, nu am primit nimic. Trebuia să împărţim apartamentul şi bunurile tatălui meu. Când aceasta nu are loc pe cale amiabilă se ajunge în instanţă, iar eu am spus că nu vreau să le dau în judecată, nici pe mama, nici pe sora mea.
Cum te înţelegi cu fosta soţie a tatălui tău, mama ta vitregă? Dar cu fraţii tăi din prima căsătorie a tatălui tău?
Eu nu am o „mamă vitregă”, deşi cea naturală se comportă de parcă ar fi. Dacă va referiţi la fosta soţie a tatălui meu vă pot spune că nu ţinem legătura constant, dar sunt în relaţii bune şi cu aceasta şi cu actualul ei soţ. Cu fratele şi sora mea din prima căsătorie a tatălui meu ţin legătura permanent. Ei apreciază munca mea, dar nu pot avea o poziţie în problemele dintre mine, mama şi sora mea, nefiind implicaţi în mod direct.
Sora şi fratele tău din prima căsătorie au avut pretenţii la moştenire după tatălui tău?
Nu au acest drept, pentru că ei sunt trecuţi pe numele actualului soţ al mamei lor. Biologic sunt copiii tatălui meu, dar în acte sunt ai soţului mamei lor. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE