29 iulie, Ziua Imnului Național al României. Cui aparțin versurile și cine a compus muzica
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ziua Imnului Național al României este sărbătorită în fiecare an, pe data de 29 iulie. „Deșteaptă-te, române!”, imnul țării, a fost cântat pentru prima dată în public în aceeași zi, în 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Cuprins:
Cum a fost celebrată Ziua Imnului Național
Ziua Imnului Național a fost sărbătorită miercuri, 29 iulie, prin desfășurarea unor ceremonii militare în toate garnizoanele din țară.
La București, activitatea dedicată evenimentului a avut loc, începând cu ora 10.00, în Piața Tricolorului - situată în fața Palatului Cercului Militar Național.
Programul activității a inclus un serviciu religios, prezentarea semnificaţiei și a simbolisticii versurilor Imnului Naţional al României, precum și un concert susținut de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale.
Cui aparțin versurile Imnului Național al României și cine a compus muzica
Versurile îi aparțin poetului transilvănean Andrei Mureșanu, care au fost publicate în 1848, sub titlul „Un răsunet”, în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, în contextul Revoluției de la 1848.
În ceea ce privește melodia, care este derivată din cântecul „Din sânul maicii mele”, este atribuită în majoritatea studiilor muzicologice lui Anton Pann. Totuși, există și o altă ipoteză privind paternitatea melodiei imnului „Deșteaptă-te, române!”.
O ipoteză îl menționează pe Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann, drept interpret al cântecului „Din sânul maicii mele” în prezența lui Mureșanu, în anul 1848. Conform lui Mureșanu, acesta ar fi ales melodia pentru a fi adaptată versurilor poeziei „Răsunet”. Ucenescu s-a considerat „autor moral” al melodiei, în unele relatări ulterioare.
Anton Pann este considerat autorul melodiei în forma consacrată de majoritatea studiilor muzicologice.
De asemenea, istorici ai literaturii și muzicologi precum George Călinescu și Nicolae Iorga au susținut atribuirea melodiei lui Anton Pann, considerând că acesta a compus sau a fixat în formă definitivă linia melodică utilizată ulterior ca imn național.
Versurile au fost cântate prima dată, public, pe 29 iulie 1848
Versurile au fost cântate pentru prima dată în mod public pe data de 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea, în cadrul unei ceremonii de depunere a jurământului pe Constituție, organizată pe câmpia de la marginea orașului.
De asemenea, în contextul Revoluției de la 1848, cântecul a fost asociat cu mișcarea revoluționară și ulterior cu manifestări cu caracter patriotic. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.
Care sunt versurile Imnului Național al României
Iată care sunt versurile imnului „Deșteaptă-te, române!”:
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viața-n libertate ori moarte!" strigă toți.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!
