LIBERTATEA: Sincer, o perioada, am crezut că nu mai locuiţi în România, că v-aţi mutat în Elveţia…
DIDA DRĂGAN: Nu am părăsit România, în ciuda zvonurilor răspândite de unii, şi nu o voi face niciodată. Mă bucur că menţionaţi spectacolul de la Iaşi, care se adaugă altora, asemănătoare, susţinute recent la Chişinău, Sibiu, etc. Am concertat pe diferite scene din ţară în tot acest timp, iar publicul care iubeşte melodiile mele m-a putut întâlni acolo.
Va simţiţi extraordinar în ciuda multor speculaţii privind starea dvs de sănătate.
Sincer, habar nu am de unde au plecat aceste răutăţi, despre care am aflat şi eu după ce au apărut în mass-media. Nu am, slavă Domnului, nicio boală, şi nici datorii nu am, iar starea mea de sănătate este foarte bună. Dovadă stau apariţiile mele publice recente, în care cred că am arătat o formă fizică bună şi o voce neschimbată.
Pregătește o lansare de album
Am ascultat recent o piesă de-a dvs, o baladă superbă.
Da, piesa aceea este recentă, se numeşte “Mi-e dor de tine” şi este compusă de Adi Ordean. De altfel am mai multe compoziţii noi semnate de Adrian Ordean şi Sorin Chifiriuc pe care sper să le lansez în curând pe un CD, însă nu ştiu exact când va avea loc acest eveniment, întrucât sunt foarte pretenţioasă când vine vorba despre calitatea textului, a muzicii, a echipei alături de care cant, a studioului de înregistrări, etc. Nu mi-a plăcut niciodată să produc muzică “în serie”.
Cum vedeţi piaţa muzicală românească autohtonă în acet moment. Mai merită să scoateți un album?
Strădania fără talent îşi spune azi, din păcate, cuvântul, dar eu cred în continuare că timpul a început să arate că valorile adevărate nu pot fi alungate de unii, oricât de mult ar încerca aceştia să o facă. Publicul ştie care sunt artiştii adevăraţi şi le caută în continuare muzică.
Băiatul nu-i calcă pe urme
Constat că sunteţi foarţă reţinută în privinţa interviurilor, aparițiilor mondene. Este o strategie de a va proteja cât mai bine imaginea?
Sunt o fire introvertită. Nu îmi place să mă laud şi să vorbesc despre mine, ci îmi place să dăruiesc şi să mă exprim prin muzică pe care o cânt.
Băiatul vă calcă pe urme?
Deşi este foarte talentat, din păcate, fiul meu nu doreşte să îmbrăţişeze o carieră muzicală, cel puţin deocamdată.
În zecile piese lansate, cele de factură rock sunt majoritare. Simţit la fel de mult energia acestui gen muzical aparte?
Nu se vede ? Dar asta nu înseamnă că nu simt mereu măreţia cuvântului care a creat lumea şi nici că fac astăzi un lucru că să-l uit mâine. Am pătruns în casele dumneavoastră cu sufletul în palmă. Este toată bogăţia pe care o am, alături de fiul meu.
Nimic nu o poate ține departe de muzică
Există ceva ce aţi învăţat afară ori v-a impresionat şi l-aţi dorit implementat în România?
Probabil că, întrucât sunt un om extrem de punctual şi de cuvânt, mi-aş fi dorit să văd asta la toţi semenii mei.
Se cânta rock de calitate în România? Aţi mai ascultat formaţii noi solişti de factură rock care v-au captat atenţia?
Da, există artişti foarte buni în România, care nu sunt băgaţi în seama, din păcate, pentru că nu se doreşte acest lucru. Dar prefer să nu întru în detalii…
Există ceva pe lumea această care v-ar putea ţine departe de muzică?
Nu. Nimic, niciodată.
Gestul făcut de Tudor Chirilă în timpul unui concert: „Rămân să cânt chiar și…”. Câți artiști ar proceda ca el?