„E o poveste ca un ghem incilcit, din care n-am apucat sa tes decit o margine frumoasa. Am apucat sa ma indragostesc de un om (asa, de parca era prima data cind iubeam), iar cind mi-a spus ca e insurat si ca are si un copil in tara lui, caci nu era român, am fugit de linga el, impovarata de o iubire care-mi impleticea picioarele si-mi tulbura mintea. Nu l-am mai ascultat, nici cind a tot venit dupa mine, i-am tot inchis usa in nas cu demnitate, desi plingeam temeinic in spatele ei, pina-n ziua in care mi-a spus ca a divortat si ca el nu mai pleaca de linga mine.
Am amestecat fericirea mea cu spaima ca am facut un lucru rau, dar dragostea are si unghiuri egoiste, nu-i asa? Am plecat cu totul dupa el, ne-am mutat in tara lui, am trait 3 luni intr-o alta lume, intr-o alta limba si, evident, ca-ntr-o alta dimensiune. Pina-ntr-o zi, cind, asteptindu-l sa vina acasa, m-am trezit la usa cu fosta lui sotie, o femeie teribil de frumoasa si de calma. N-avea nici o stridenta, nu-si tinea miinile in solduri, nu ma privea cu ura, ci cu ruga. Venise sa-mi spuna ca ea inca-si mai iubeste sotul, ca-l vrea inapoi pentru ea si pentru copilul lor si ca nu vrea sa ma roage decit un singur lucru: daca nu simt ca intre noi e ceva sfint, puternic, sa o las pe ea sa incerce sa-l aduca inapoi… Atit. Si ma mai ruga ca, indiferent de decizia mea, sa nu-i spun vreodata lui de intilnirea noastra. El n-a aflat niciodata de ce-am plecat cu-adevarat.
Jalnica mea motivatie, ca nu puteam trai in tara aia, ca nu reuseam sa invat mai repede limba, ca n-aveam ce munci, ca el n-ar avea ce face in România, nu-l convinsese sa renunte la mine si, luni de zile, ba chiar si la un an dupa, el inca traia in Romånia, improvizindu-si o viata doar ca sa fim impreuna. Nu s-a intors la ea niciodata, asa incit m-am iertat ca un copil din lumea asta nu are un tata linga el din pricina mea… Nu stiu daca, dupa mai bine de zece ani de-atunci, as mai alege sa procedez la fel. Altruismul tardiv cu care am scos ochii unei iubiri impecabile m-a costat un an din viata, in care mi-a placut doar sa contemplu felul in care ma iubea un barbat frumos. Timp in care l-am iubit si mai mult, dar fara ca el sa stie”, declara Mihaela Rădulescu Revistei Tango cu câţiva ani în urmă.