Faceam totusi impresie buna pentru ca nu trageam de timp si ma descurcam si cu uneltele, si mai si ridicam singur pe masa de lucru cite un motor. Colegii se uitau unu la altul si nu ziceau nimic”, a povestit Nicu Covaci.
„lntr-o duminica, ma trezesc intr-un zgomot lugubru. Locuiam la etajul 4 al unui bloc din apropierea orasului. les pe balcon… Cind ma uit in jos, nu-mi vine sa-mi cred ochilor. O mare de motociclete ocupind toata intersectia si un tip cam de doua ori cit mine care ma privea tinta si … imi face semn sa vin jos.
Ce mama dracului, pe cine am suparat ?, ma gindeam eu imbracindu-ma… Cobor si ma opresc in fata zidului de motoare de tot felul. Un individ blond, de doua ori mai lat in umeri ca mine, cu ochii in fundul capului de marimea unui taur si cu o falca de marimea unei lopeti (cel putin asta era prima mea impresie…) se uita la mine concentrat. Era cel care imi facuse semn sa cobor. “Du hist ein … t/er, machst du mit?” Adica, Tu esti unul bun, vii cu noi?.
M-a trecut un dus rece si unu cald. Pai, oameni buni, eu nu am nici bani de o masina, dar mai de o motocicleta, nici nu visez la asa ceva…”, a adăugat el.
„Am primit un Audi 100 a doua zi si m-am infiintat la prima intilnire a grupului. Pe toate spinarile acelea late scria mare, citet, cu litere gotice ASGARD. lntrebind ce inseamna, mi s-a explicat ca Azii (deci “die Asen”) erau dumnezeii vechi ai germanilor, iar Asgard ar fi fost, cum s-ar spune, Curtea Zeilor, sau Paradisul german.
La intilnire, insotita de un chef de pomina, am fost numit membru de onoare. Deci fara obligatii si cu toate drepturile”, şi-a amintit marele artist.
Nicu Covaci a avut accident cu maşina primită, dar a scăpat uşor. Ulterior, a primit o motocicletă de la membrii clubului din care făcea parte.
„In cadrul activitatilor clubului de motociclisti existau si activitati organizate… O data pe saptamina se pornea in convoi de la un oras la altul, mergeam sa vizitam alte cluburi. Orice club avea obligatia o data la 2 luni sa faca o intilnire intre mai multe cluburi, si o data pe an o intilnire internationala. Vorbesc de cluburile serioase, ori noi eram unul din cele mai vestite cluburi din nordul Europei. Am organizat asadar in vara o intilnire din aceasta internationala, un festival care urma sa dureze citeva zile”, a mai scris liderul trupei Phoenix.
Festivalul a fost unul plin de peripeţii, cu muzică, alcool, bălăceală în noroi, scandaluri şi împuşcături.
„Se adunasera vreo 7 mii de oameni din toata Europa, din sudul Frantei, din sudul Germaniei, din Elvetia, din Italia, iar noi nu stiu daca am fost 50 de oameni. Si ca sa-i tii sub control pe acesti oameni plini de energie (si de altele) era o treaba grea. Asa ca, spre exemplu, fiecare dintre noi avea stingatoare de foc cu care putea sa dezbine orice activitate colectiva negativa… S-a terminat festivalul, ne-am strins ne-am impachetat. Dupa 2 luni de zile s-a desfiintat grupul, ne-au desfiintat, desi noi nu aveam vreo vina. Dar pentru ca eram gazdele, noi raspundeam de ordine si de restul. Asgard a fost desfiintat. Era clubul care mi-a dat sira spinarii. Eu de la ei am invatat ce inseamna fratia. Mi-au lipsit si imi lipsesc si astazi. Sigur ca eu la ora asta sint membru sau membru de onoare in mai multe cluburi si in Romania si in Spania. Dar acei nemti, primii care care m-au scos din mocirla si mi-au intarit spatele, au fost Asgard si n-am sa-i uit niciodata…”, a încheiat Nicu Covaci.