Să mai și râdem… cu bancurile zilei

Un bancher evreu e pe cale să-şi însoare băiatul. Cu o zi înainte, îl abordează:
– Simon, fiule, mâine zburăm la Tel Aviv pentru nunta ta. Acum mi-am dat seama că de mâine vei fi cu soţia ta şi trebuie să ştii unele lucruri. Uite, de exemplu, cunoşti degetele de la mână?
– Sigur, tată, degetul mare, arătător, mijlociu…
– Nu, fiule, stai să-ţi explic: se numesc degetul călătoriei, degetul direcţiei, al plăcerii, al căsătoriei şi al distincţiei. Degetul călătoriei este degetul mare, care îţi permite să faci autostopul. Degetul direcţiei este indexul, îl întinzi ca să indici un anumit lucru. Degetul căsătoriei este inelarul, pe care pui verigheta, iar degetul distincţiei este cel mic, pe care-l ridici când bei cafea.
– Am înțeles, tată, dar ai uitat degetul plăcerii.
– Ah, Simon, l-am lăsat pe cel mai bun la sfârşit! Degetul plăcerii este degetul mijlociu, cel mai lung şi mai frumos… Îl umezeşti cu limba şi numeri bancnotele.

Într-o zi, am ajuns acasă mai devreme şi am văzut în faţa blocului un tânăr alergând gol. L-am întrebat: “De ce faci asta?”. Mi-a răspuns: “Din cauză că ai venit prea devreme acasă, boule!”.

Munca nu a omorât pe nimeni niciodată, dar de ce să rişti?

Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Într-o zi, chiar aşa va fi!

Discuţie între avocat şi martor, la proces:
– Domnule doctor, înainte de a începe autopsia aţi verificat pulsul?
– Nu.
– Aţi verificat tensiunea arterială?
– Nu.
– Aţi verificat dacă respiră?
– Nu.
– Atunci, este posibil ca pacientul dv. să fi fost în viaţă în momentul când aţi început autopsia?
– Nu.
– Cum puteţi fi atât de sigur de asta, domnule doctor?
– Creierul său era într-un borcan, pe biroul meu.
– Dar pacientul nu putea, totuşi, să fie în viaţă?
– Acum, dacă stau să mă gândesc, este posibil să trăiască şi acum şi să îndeplinească funcţia de avocat…

Un agent de vânzări, un contabil şi un director de personal, colegi la aceeaşi firmă, ies împreună la masă. Cum merg ei către un mic restaurant, găsesc pe stradă o lampă cu ulei veche. O ridică şi… un duh iese la lumină.
– De obicei, eu îndeplinesc 3 dorinţe şi cum voi sunteţi 3, o să vă îndeplinesc câte una fiecăruia.
Agentul de vânzări iese repede în faţă, gesticulând:
– Eu, eu! Vreau să fiu pe o plajă din Bahamas, într-o vacanţă care să nu se termine niciodată şi fără să am griji care să mă împiedice să mă bucur de frumuseţea vieţii!
Nici nu termină bine de vorbit, că dispare.
Contabilul iese şi el în faţă:
– Eu vreau să savurez un Martini pe o plajă din Tahiti, alături de femeia visurilor mele!
Şi puf!, dispare şi contabilul…
– E rândul tău, spune duhul, uitându-se la directorul de personal.
– Eu vreau ca ăştia doi să fie înapoi la birou până se termină pauza de masă.
 

Urmărește-ne pe Google News