Tudor Gheorghe, maestru și în bucătărie: „Gătesc ciorbe de toate felurile. Prepar și 300 de sarmale, pun varza la murat”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Interpretul i s-a destăinuit lui Mihai Bobonete, oltean de-ai săi, la podcast, trecând prin diverse momente din viața și din cariera sa.
Cuprins:
Tudor Gheorghe, ajuns la 77 de ani, a fost invitatul de gală al podcast-ului „Da Bravo” al lui Mihai Bobonete, aflat la un nou sezon. Emisiunea a fost filmată la Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova, cu „menestrelul porților sufletelor noastre pribege prin toata lumea, dar cu sânge alb-albastru”, așa cum a menționat Bobonete, mândru și el de originile sale oltenești.
Acrește ciorba oltenește
Recunoscut la nivel național și internațional, maestrul Tudor Gheorghe a dezvăluit detalii mai puțin cunoscute din viața sa. Este și gospodar, a venit toamna, a pus varza la murat, dar și iscusit în bucătărie!
La un moment dat, a luat în calcul să-și deschidă o afacere în satul natal, la Podari, să facă un cuptor cu pâine în țăst, specialitatea oltenească. „Am vrut, da, dar cine mai știe să facă țăst?! D-ăla autentic, cum știau babele din sat. Nu se mai știe, nu mai e nici acel miros”, a mărturisit Tudor Gheorghe.
Cunoscuții îl recomandă pe maestru ca un bucătar desăvârșit. „Gătesc ciorbe de toate felurile. Nepotul meu adoră ciorba de legume. Ciorbele le acresc cu aguridă, cu corcodușe. Prepar în jur de 300 de sarmale, le fac într-o zi! Le fac micuțe, nu sunt prea oltenești. Bunică-miu le lega cu ață, de exemplu. Varza o pun. Îmi place s-o pritocesc, la butoi. Sarmalele încep să se facă din clipa în care pui varza. Trebuie să fie și varza într-un anume fel. Varza te ajută și la mahmureală”, a povestit olteanul.
Ce i-a spus Adrian Păunescu
A depănat amintiri cu Mihai Bobonete, care i-a cântat isonul, îmbiindu-l la diverse momente petrecute în compania marilor poeți și actori ai ultimilor 50 de ani din România. Cum mergea cu Amza Pellea în piață, să cumpere brânză, și se târguiau cu negustorii neaoși, olteni, cum îi vorbea Radu Beligan, Tudor Gheorghe imitându-l pe celebrul actor de teatru.
„Poeții mi-au fost sprijin total. Vorbesc de contemporanii mei, cu unii, fabuloși, am fost prieten: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Cezar Ivănescu, Ion Alexandru, Grigore Vieru. M-au îmbrățișat și considerat de-al lor. Păunescu spunea: «Tudor Gheorghe este un mare poet care se ignoră». Eu m-am pus în slujba poeziei lor. A scrie eu o poveste de dragoste nu e la fel de frumoasă ca a lui Arghezi sau Nichita, de aceea am preferat să cânt una... Pentru mine, poezia se încheie la Adrian Păunescu. Părerea mea. Eu am simțit suflul lor poetic și l-am transpus în muzică. Nu mai știu să cânt poezia de astăzi. I-am cunoscut bine pe Marin Preda, pe Zaharia Stancu, care-mi spunea «mă, haiducule»... Am fost norocos”, a rememorat Tudor Gheorghe.
„N-am cântat la nunți. Tu dai banul, eu te respect pe scenă”
A trecut apoi la titanii teatrului românesc. „Am trăit în mijlocul lor, toată florea cea vestită a marilor actori români Finteșteanu, Costache Antoniu, Beligan. Lui Caragiu îi ziceau, pe vremea lui Ceaușescu: «Nu ne e teamă de ce spui, ne e teamă de ce taci». Se uita un pic Tomiță în sus, gata, atât! Cu Amza Pellea am fost ca frații”.
Tudor Gheorghe este mândru de cariera lui: „Nu am cântat la zilele orașului, la bere, la nunți, ci doar pe scenă, reflectoare, eu îmbrăcat frumos, tu dai banul, iar eu te respect prin arta mea”.
Irinel 27.10.2023, 18:22
Imi place de el foarte mult!Sa l vad si sa l ascult.