6 scriitori ucraineni care te vor ajuta să-i înțelegi mai bine pe vecinii noștri, pe care abia acum îi descoperim  

De Ucraina mă leagă amintiri intime – în copilărie nu știam unde se termină Bugeacul și unde începe Ucraina. Mai ales că la un moment dat mi se păreau că sunt la fel: doar limba lor îmi suna altfel, dar nu foarte. Ca o limbă din familie – avem și ucraineni. Ucrainenii, ca și rușii, sunt parte a familiei mele extinse. Ucrainenii ceva mai intim.

Ceapa de Herson și muzica ucraineană 

Și totuși erau foarte diferiți. Asta m-a convins când am mâncat ceapa de Herson și slănina lor specială. În continuare cred că sunt cele mai bune din lume. Și acum am în frigider mai mereu o bucată se „salo” ucraineană. Mai bună ca ciocolata Bucuria.

Dar cel mai mult îmi plăcea la ei polifonia muzicii – în regiune sunt cei mai buni la asta. Cu o clasă peste toți. Sunt al naibii de polifonici muzical: opus nouă, care suntem foarte orientali la muzică și destul de monofonici. Nimic rău, ci doar diferit. Georgienii nu se pun, ei au ecoul caucazian.

Bun. Despre literatură: toată literatura rusă se trage din mantaua lui Gogol. Un ucrainean care a scris în rusă. Complicat de înțeles. Dar acolo este ceva foarte ucrainean și multe „motive moldovenești”: dar asta e o temă separată. Literatura secolului XIX-XX  din regiune e o temă separată, pentru un alt text.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Literatura post-sovietică ucraineană

Una dintre mizele mari ale noii literaturi ucrainene de după destrămarea URSS e să se „reinventeze”. Nu că nu ar fi avut literatură în limba ucraineană, însă a existat o puternică marcă și presiune a limbii ruse, „limba imperiului”, de a se adapta câmpului literar marcat de „lingua franca”: la ei mai mult decât la alte popoare. Din cauza istoriei și a limbii apropiate. Și pentru că exista o veche tradiție a marilor scriitori ucraineni care au scris în rusă. În plus, a existat și complexul limbii. 

Ce este complexul limbii? Vorbitorii de limbă ucraineană erau văzuți ca rurali, cei de rusă ca urbani. Problema prestigiului lingvistic e legată de poziția de clasă și de putere. Cum e azi cu engleza. Cine mai face cercetare în română? 

Limba păturilor superioare, a puterii, limba instituțiilor, tehnicii, a culturii era limba rusă – limba ucraineană (în cazul nostru româna în Basarabia) era limba poporului. Vrei să faci carieră – treci pe limba puterii. 

Atenție! Cei mai buni păstrători ai limbii au fost țăranii și mai ales mamele, nu intelectualii, cum se crede.

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

Practic scriitorii, în acest context, au trebuit să-și reinventeze propriul câmp literar, autonom, independent de cel rusesc. 

Literatura ucraineană a stat la baza reconstrucției statului și a identității naționale

Cum faci asta? Prin limbă. Tinerii scriitori, chiar și cei care știau rusa mai bine decât limba ucraineană – au existat astfel de fenomene – și-au asumat să scrie doar în limba lor. Asta mai întâi. Al doilea lucru: construcția prestigiului limbii. Un fenomen deloc simplu. 

Pentru cei care nu au trăit în această ruptură identitară și lingvistică le este foarte greu să înțeleagă asta. E specific coloniilor în spațiul occidental. Am povestit prin exemplul moldovenesc fenomenul în „Sălbaticii copii dingo”. Basarabenii și acum trăiesc această traumă profundă și greu o depășesc. Noi însă avem refugiul: spațiul lingvistic protejat – România. Ei nu au. Totul e acasă.

Practic, noii literaturi ucrainene îi revine rolul de a se reinventa ca limbă literară, ca prestigiu lingvistic cultural și de a crea un câmp nu doar literar, ci și cultural. E un proces prin care mai toate țările, națiunile și limbile „mici”, ieșite din diverse imperii, s-au refăcut, reinventat: un proces de construcție a statului-națiune, a culturii și identității naționale. Iar literatura a fost fundamentală în acest sens. Și noi am trecut pe aici.

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

Românii nu-și cunosc vecinii 

Revenind la noi. Una dintre marile probleme ale României, mă opresc strict pe planul cultural, este totala necunoaștere a vecinilor. Cu excepția Basarabiei, privită ca spațiu cultural comun, și puțin al Ungariei, în rest este pustiu. 

Cauze multiple: credem că ne învecinăm cu Londra și New York, nu cu Odessa, Chișinău, Sofia, Belgrad, Istanbul, Erevan și Tbilisi. Chiar dacă în mentalul nostru Moscova e foarte departe, undeva în Siberia, ea e mai aproape decât Parisul. Ar fi foarte bine să ne cunoaștem vecinii. Mai ales că, după 90, noi am rupt aproape total relația culturală cu estul. 

Vecinii noștri au o literatură foarte bună. Mai toți. Iar literatura ucraineană este de o calitate foarte bună. Și ce e important: a reușit să-și depășească complexul față de literatura rusă. A devenit autonomă, ieșit din umbră unei mari literaturi, fără a mai avea complexe. 

Recomandări din ce este tradus în limba română

Serhii Jadan

Numele de prim-plan al generației mai tinere, generația mea, este Serhii Jadan: poate cel mai bun și dinamic scriitor al generației, foarte implicat social și politic. Ne-am cunoscut cred în 2007, culmea, la un festival de literatură de la Moscova: ne apăruseră cărțile în rusă. L-am mai invitat la FILB – Festivalul Internațional de Literatură, București, prin 2014, cred. A mai fost invitat la Timișoara la FILTM. 

Am ținut mult să fie tradus. A fost greu cu traducerea, dar am găsit-o pe Maria Hoșciuc, care a tradus trei romane excelent. Cu ajutorul Editurii Cartier, în colecția pe care o coordonez „Biblioteca deschisă”, am reușit să-i edităm trei romane. 

Preferatul meu este „Jazz in Donbas”. Dar și „Internat” și „Anarchy in the UKR” mi-au plăcut mult. Aici ai imaginea războiului.

Așa că, dacă vreți să înțelegeți ceva mai bine din țara vecină care trece prin grele încercări, vă recomand să le citiți. Jadan este cel care vă poate oferi o panoramă foarte cuprinzătoare a frământărilor prin care trec. 

Andrei Kurkov

Unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ucraineni de la noi este Andrei Kurkov. Este unul dintre scriitorii traduși în multe limbi și este bine cunoscut pe plan internațional. 

Cazul lui este mai special: este scriitor ucrainean de limbă rusă. E un fenomen „natural” într-o țară în care limba rusă este a doua limbă și parte a culturii unei țări care a făcut parte din Imperiului rus și URSS. La noi, Andrei Kurkov are traduse mai multe cărți la Editura Curtea Veche. Aș aminti: „Moartea pinguinului”, „Legea melcului”, „Prieten drag, tovarăș al răposatului”, „Ultima iubire a președintelui”. 

Mai avem la editura Paralela 45 – „Grădinarul din Oceakov” și „Lăptarul de la miezul nopții”. Preferatul meu rămâne „Moartea pinguinului”.

Iuri Andruhovîci

Dintre scriitorii importanți l-aș aminti pe Iuri Andruhovîci: este fundamental în a înțelege tranziția dinspre epoca sovietică spre actualitate. E tradus la noi – o minte sclipitoare. Recomand cu mare încredere: „Recreații” (Editura Cartier), „Moscoviada” (Editura ALL), „Douăsprezece inele” (Editura RAO). Mai are la Polirom și volumul „Europa mea”, scris împreună cu Andrzej Stasiuk.

Katja Petrowskaja

La Editura Humanitas avem tradusă o excelentă autoare Katja Petrowskaja – „Poate Estera”, care a luat Premiul Ingeborg Bachmann, unul dintre cele mai importante premii germane. Autoarea, ucraineancă cu origini evreiești, își caută istoria familiei. O carte fascinantă care ne arată cât de complicate sunt straturile culturale din est de care trebuie să ținem cont.

Marina Lewycka

Mai avem o carte excelentă – Marina Lewycka – „Scurta istorie a tractoarelor în limba ucraineană (Editura Polirom)”. Este o scriitoare britanică de origine din Ucraina, născută într-un lagăr de refugiați. Asta ne arată și latura internațională deja integrată global a acestei literaturi, tematici. Este o carte superbă – istoria unui ucrainean în vârstă, stabilit la Londra, prins într-o rețea deja globală. Un dezrădăcinat global cu obsesiile lui: un șir de teme foarte cunoscute nouă celor din Est.

Oksana Zabuşko

O altă autoare importantă tradusă la noi: Oksana Zabuşko – „Studii în teren despre sexul ucrainean” (Editura Art). O fascinantă poveste de dragoste cu un puternic element confesiv despre tragedia femeii în contextul tragic al tranziției post-sovietice. 

O temă foarte aproape de istoria noastră povestită de o scriitoare excepțională. O carte fundamentală pentru a înțelege tragedia estului prin ochii și experiența feminină.

Aș putea continua. Ceea ce propun este o mică panoramă a unei literaturi imense care este alături de noi și pe care o cunoaștem atât de puțin. Poate citind aceste cărți vom înțelege mai bine pe cei de lângă noi, ca o formă de extindere a teritoriului păcii. Care ne lipsește tot mai mult.

Pace.

Urmărește-ne pe Google News