Amanta mea s-a răzbunat furându-mă

— Oh, nu, să nu crezi că scapi așa de ușor! Abia când am să termin cu tine ai să știi ce înseamnă să plătești cu adevărat!

— Dragule, tu ai fost învățătorul meu! M-ai prostit în toți anii ăștia așa cum ai păcălit-o probabil și pe amărâta aia și…

— Hai, gata, mai lasă-mă cu victimizarea asta! Ai știut de la început în ce te bagi, doar că ai crezut că ești mai deșteaptă decât restul lumii, că o să mă fraierești, că o să mă faci să mă despart de mama copiilor mei și o să pui mâna pe mine. Să-ți spun ceva: nu ești nici pe departe atât de deșteaptă pe cât te crezi, ești chiar mediocră! Arăți bine, atâta tot, singurul tău atu, de asta te-am și luat de asistentă. Adică, pardon, vreau să spun că arătai bine…

— Ești bădăran pentru că nu ești în stare să mă mai domini. Acum îi spui „mama copiilor tăi”, dar mai înainte nu o scoteai din „cața aia”!

— E treaba mea cum îi spun, am dreptul ăsta…

— Normal, acum te afectează. Zici că sunt mediocră? Cum vine asta? Te-a furat una mediocră, așa ca mine, tocmai pe tine, care ai fost mereu atât de prevăzător cu angajații și te lăudai peste tot că pe tine nu te-a furat și nu te va fura nimeni niciodată? Zi mai bine mersi că nu a fost cineva și mai deștept, că plăteau și nepoții tăi după tine…

— Ai tupeul să-mi recunoști în față că m-ai furat de m-ai rupt, că m-ai adus în sapă de lemn și mai și râzi de mine? Ai fost singurul om din lume în care am avut încredere…

— După ce ai făcut tot felul de potlogării, normal că ai avut încredere! Poate că mă poți călca în picioare, dar te știu, nu ești un criminal. și crezi că nu m-am asigurat că am să plec de aici vie și nevătămată?

— Ce-mi pasă? Crezi că mă mai afectează ceva după tot ce mi-ai făcut?

— Ce ți-am făcut? ți-am furat niște bani! Ei, și? Banii se fac, o să-i faci la loc dacă-ți păstrezi mințile. ți-am pătat mândria? și ce-i cu asta? Se spală! Prea te-ai obișnuit numai să câștigi… Uite că mai și pierzi în viață! ți-a venit rândul. Râdeai când îi păcăleai pe alții, când dădeai lovitura în vreo afacere fără să te gândești că nenorocești pe careva.

— Așa-s afacerile! am declarat cu emfază.

— Păi, da, așa-s afacerile! Ce convenabil! Dar acum mai râzi?

— M-ai furat! am urlat cât am putut de tare, încercând să-i explic, dintr-o singură exclamație, că a fura nu-i totuna cu a face afaceri.

— Da, te-am furat! Uite, recunosc față de tine și în fața judecătorului suprem dacă vrei, dar știu și știi și tu că nu ai ce-mi face! Nu vrei să recunoști, nu vrei să accepți, dar nu-i nimic, în sinea ta știi și asta te macină, de asta fierbi. Pentru că știi! Nu ai ce-mi face!

— Pentru că sunt un domn, te avertizez: am să-mi folosesc toate relațiile și cunoștințele până când am să reușesc să mă răzbun. și atunci o să vii la mine în genunchi, pe coji de nuci, să-mi ceri iertare!

— Iar o luăm de la capăt! Nu m-am născut ieri-alaltăieri… Legal, nu ai ce-mi face. Dacă o să încerci indiferent ce pe cale legală, fie și o înscenare, am destule dovezi care să te bage și pe tine la fund. Am să mă agăț bine de tine și te trag după mine… Acestea fiind zise, nu mai am de ce să întârzii aici. Adio!

— Nu adio, ci pe curând! am încercat eu să am ultimul cuvânt.

A simulat un zâmbet printr-o grimasă nereușită. Chiar dacă știa că legal nu mă pot atinge de ea, avea teama în suflet. O chema simplu: Maria. Chiar așa s-a prezentat în urmă cu șase ani, când am invitat-o la interviul oficial: Maria, fără niciun alt nume. M-au fermecat simplitatea tonului, vocea ușor răgușită, fața luminoasă și deschisă. A picat în firmă în plin foc și a făcut față

peste așteptări. A fost singurul om căruia i-am dat o primă mai mare decât salariul. Nu sunt un om zgârcit, am bani și-mi permit. Am luat trenul care trebuie în prima tinerețe. După numai zece clase, am reușit niște afaceri care m-au îmbogățit peste noapte și am învârtit lucrurile în sensul care trebuia.

M-am căsătorit repede cu o fată frumoasă, pe care am crezut-o dragostea vieții mele, dar a fost ca o mâncare bună pe care o mănânci prea des. Mi s-a cam aplecat… Nu m-am despărțit însă de soția mea, semnasem doar un certificat de căsătorie, iar semnătura, pentru mine, este sfântă. Am căutat dragostea în alte sălașuri și am ajuns să am palmares. Mă ajutau destul de mult banii, hainele de firmă și orașul în care locuiesc, Constanța. In timpul sezonului rece, balta era mai săracă în pește, dar vara aproape că nu mai treceam pe acasă, atât de solicitat eram de fetele în trecere pe litoral.

Maria a fost prada perfectă. Calculele mele au avut mai multe repere. Era disponibilă, frumoasă și, pe deasupra, deșteaptă, lucram împreună, ceea ce constituia un alibi. și nu făcea fițe. Recunosc, a fost singura femeie pe care am apreciat-o cu adevărat, fără să mă uit numai la sânii sau la picioarele ei. Am avut de lucru cu ea, a trebuit să fiu șiret și mi-a cedat datorită îndărătniciei mele. Câțiva ani, relația dintre noi a mers ca pe roate. Când aveam chef, era disponibilă. Apoi a venit o vreme când ea ar fi vrut să termine cu mine, dar eu nu am vrut să renunț la ea cu niciun chip. Devenise singurul om în care aveam cu adevărat încredere și mai erau și celelalte avantaje pe care nu le găseam la alte fete. Așa că a trebuit să-i fac promisiuni, să o mint, să-i jur că există șansa să mă despart de ne-vastă-mea. Totuși, era puțin adevăr la mijloc. Soția mea chiar avea crize de personalitate și mă cam amenința cu divorțul. știam că îi era mai bine cu mine decât fără, dar nu poți fi niciodată sută la sută sigur cu o femeie. Cu un bărbat adevărat, bați palma și ești sigur că faci afacerea. Chiar dacă vrea să te țepuiască, afacerea se face. Câștigă cine-i mai șmecher. Cu o femeie, în schimb, nu poți niciodată stabili o regulă. Întotdeauna o va încălca.

Așa și cu soția mea. Ii era bine cu mine, dar nu puteam fi sigur că nu va ceda într-o zi unui puseu și că mă voi trezi semnând condica la tribunal. Drept urmare, voiam să-mi asigur spatele cu Maria. Pentru mine, singurătatea nu a fost niciodată o a treia variantă. Deci nu o mințeam cu totul pe Maria.

Cum am aflat că Maria mă fura are mai puțin importanță. S-a întâmplat în momentul în care nici ea, cu toată ingeniozitatea de care dădea dovadă, nu a mai putut să ascundă asta. Sau poate că se săturase de tot acest joc și s-a lăsat prinsă. Din păcate, răul era mult prea mare. Până să o prind, dădusem afară o mare parte din angajații companiei mele. Asta însemna o pierdere foarte mare, pe mulți dintre ei îi știam de mult timp și bine, acum trebuia să investesc în alții timp și energie, până aveam să-i las să lucreze singuri. și nu mai aveam răbdare pentru așa ceva. Pe urmă, suma era așa de mare, încât nu mai puteam acoperi unele costuri și a trebuit să închid câteva secții. Am pierdut contracte importante din cauza asta și, dacă nu ar fi fost agoniseala din trecut, aș fi ajuns în sapă de lemn.

Cu ce avea ea acum putea ușor să înceapă o nouă viață undeva, într-o țară cu nivel de trai ridicat. Cu celelalte atuuri ale sale – frumusețea, istețimea și tinerețea – era pe calea cea mai bună. Eram învins, dar nu o recunoșteam. Din mândrie, aș fi vrut să mă răzbun, dar prea mă „lucrase” frumos ca să nu o apreciez. Am iertat-o, dar din orgoliu nu am să o uit niciodată.

Infidel i-am fost și amantei mele Maria chiar și atunci când o traduceam numai cu nevastă-mea.

A avut grijă să-mi plătească infidelitatea cu monedă grea și s-a răzbunat pe mine atât pentru ea, cât și pentru toate femeile din viața mea, începând și terminând cu propria mea soție.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE