Animale care pot fi auzite de la mare distanţă

Despre animale și sunetele puternice

În natură, sunetul joacă un rol esențial în supraviețuirea și comunicarea animalelor. Multe specii folosesc sunetele pentru a-și marca teritoriul, pentru a atrage parteneri, pentru a avertiza asupra pericolelor sau pentru a menține contactul cu membrii grupului.

Unele animale au evoluat astfel încât pot produce sunete extrem de puternice sau foarte joase ca frecvență, care se propagă pe distanțe impresionante. În anumite cazuri, aceste sunete pot fi auzite la kilometri distanță, iar în mediul marin chiar la sute de kilometri. Fenomenul este posibil datorită intensității mari a sunetului, dar și datorită mediului prin care acesta se propagă. De exemplu, în apă sunetul se transmite mai eficient decât în aer.

Intensitatea sunetului și dimensiunea animalului

Dimensiunea unui animal are de multe ori legătură atât cu frecvența sunetului pe care îl produce, cât și cu puterea acestuia, însă relația nu este una absolută. Există anumite principii biologice și fizice care fac ca animalele mari să emită, în general, sunete mai grave, cu frecvență joasă și adesea mai puternice, dar există și numeroase excepții în natură.

Animalele produc sunete cu ajutorul unor organe precum laringele, corzile vocale sau alte structuri care vibrează. Cu cât aceste structuri sunt mai mari și mai masive, cu atât vibrațiile lor sunt mai lente, iar sunetul rezultat are o frecvență mai joasă.

De aceea, animalele de dimensiuni mari tind să producă sunete grave. Un exemplu foarte clar este balena albastră. Acest animal produce sunete extrem de joase, uneori sub 20 Hz, ceea ce înseamnă că unele dintre ele sunt chiar sub limita auzului uman. Frecvența scăzută este favorizată de dimensiunea uriașă a corpului și a sistemului vocal.

Același principiu poate fi observat și la elefanți. Aceștia emit frecvent infrasunete, vibrații cu frecvențe sub aproximativ 20 Hz. Aceste sunete foarte joase sunt posibile deoarece elefanții au corzi vocale lungi și masive. Vibrațiile lente produse de aceste structuri generează sunete grave care se propagă foarte bine pe distanțe mari. În plus, frecvențele joase se pierd mai greu în aer sau în sol, motiv pentru care elefanții pot comunica uneori la kilometri distanță.

În schimb, animalele mici au, în general, structuri vocale mai mici, care vibrează mai rapid. Vibrațiile rapide produc sunete mai înalte, cu frecvență mare. De exemplu, multe păsări mici, broaște sau insecte emit sunete foarte ascuțite. Cântecul unei păsări mici sau sunetul produs de o insectă precum greierele are o frecvență mult mai mare decât răgetul unui leu sau apelul unei balene.

Cu toate acestea, există și excepții interesante. Unele animale mici pot produce sunete foarte puternice datorită unor mecanisme speciale pe care le-au dezvoltat.

Animale care pot fi auzite de la mare distanță

Iată câteva dintre cele mai cunoscute animale ale căror sunete pot fi auzite de la mari distanțe, precum și modul în care aceste sunete contribuie la viața și comportamentul lor.

Balena albastră

Unul dintre cele mai impresionante exemple este balena albastră. Această specie este cel mai mare animal care a trăit vreodată pe Pământ, dar și unul dintre cele mai zgomotoase din regnul animal.

Balenele albastre produc sunete de aproximativ 188 de decibeli, o intensitate comparabilă sau chiar mai mare decât zgomotul unui motor de avion. Vocalizările lor sunt foarte joase ca frecvență, adesea între 10 și 40 Hz, ceea ce înseamnă că multe dintre ele nu pot fi percepute direct de urechea umană.

Totuși, aceste sunete joase au un avantaj major, se pot propaga pe distanțe foarte mari în mediul marin. Cercetările arată că apelurile balenelor albastre pot călători chiar și peste 500 de mile, aproximativ 800 de kilometri, prin oceane.

Astfel, balenele se pot „auzi” una pe cealaltă chiar dacă se află la sute de kilometri distanță. Acest sistem de comunicare este vital pentru orientare, pentru menținerea contactului între indivizi și pentru reproducere.

Descoperă și Ce animale trăiesc cel mai mult

Cașalotul

Un alt animal marin celebru pentru sunetele sale puternice este cașalotul. Acesta produce clicuri extrem de puternice, care pot ajunge la aproximativ 230 de decibeli, fiind considerate cele mai intense sunete produse de un animal.

Aceste clicuri sunt folosite în principal pentru ecolocație, un proces prin care balena emite sunete și analizează ecoul pentru a detecta prada sau obstacolele din apă. În adâncurile oceanelor, unde lumina pătrunde foarte puțin, ecolocația este esențială pentru vânătoare și orientare. Intensitatea mare a sunetelor le permite acestor balene să detecteze obiecte și organisme aflate la distanțe considerabile.

Leul

Nu doar animalele marine produc sunete care se aud de la mari distanțe. Pe uscat, unul dintre cele mai cunoscute exemple este leul.

Răgetul leului este unul dintre cele mai impresionante sunete din lumea animală. Acesta poate atinge aproximativ 114 decibeli și poate fi auzit de la o distanță de până la 5 mile, aproximativ 8 kilometri. Răgetul are mai multe funcții importante.

În primul rând, servește la marcarea teritoriului și la avertizarea altor lei sau prădători să nu se apropie. În al doilea rând, ajută membrii aceluiași grup să se localizeze între ei, mai ales pe timp de noapte sau în zone întinse de savană. Răgetul puternic al leului contribuie astfel la organizarea socială a grupului și la protejarea resurselor.

Elefantul

Elefanții reprezintă un alt exemplu fascinant de comunicare la distanță. Deși sunt cunoscuți pentru sunetul de trompetă pe care îl scot uneori, elefanții folosesc frecvent și sunete foarte joase. Acestea au frecvențe atât de mici încât sunt adesea imposibil de perceput de urechea umană.

Intensitatea acestor apeluri poate ajunge la aproximativ 117-120 de decibeli, iar frecvențele se situează în jurul valorilor de 14-35 Hz. Datorită frecvenței foarte joase, aceste sunete se pot propaga pe distanțe foarte mari, uneori de câțiva kilometri.

Elefanții folosesc aceste apeluri pentru a comunica între turme, pentru a anunța pericole sau pentru a coordona deplasările grupului. Uneori, vibrațiile produse de aceste sunete pot fi transmise și prin sol, iar elefanții le pot percepe prin picioare sau prin trompă.

Maimuța urlătoare

Un alt animal renumit pentru sunetele sale puternice este maimuța urlătoare sau howler monkey. Această specie trăiește în pădurile tropicale din America Centrală și de Sud și este considerată una dintre cele mai zgomotoase primate.

Maimuțele urlătoare pot produce strigăte sau urlete care ajung la aproximativ 120-140 de decibeli. Datorită intensității lor, aceste sunete pot fi auzite chiar și la distanțe de aproximativ 5 kilometri. Ele sunt folosite mai ales pentru a marca teritoriul și pentru a evita conflictele directe cu alte grupuri.

În loc să lupte fizic, grupurile de maimuțe urlătoare își anunță prezența prin urlete puternice. Dacă două grupuri se aud reciproc, de obicei evită să se apropie prea mult unul de celălalt. Această strategie reduce riscul de rănire și conservă energia animalelor.

Cicada

Un exemplu interesant de insectă extrem de zgomotoasă este cicada. Deși este foarte mică, cicada poate produce sunete de până la aproximativ 120 de decibeli.

Masculii folosesc aceste sunete pentru a atrage femelele în timpul sezonului de reproducere. Sunetul este produs prin vibrarea unor structuri speciale numite timbale, situate pe abdomen.

Când mii sau chiar milioane de cicade cântă simultan într-o pădure, zgomotul rezultat poate deveni foarte puternic și persistent. În unele regiuni, oamenii descriu corul cicadelor ca pe un zgomot continuu, asemănător unui motor sau unei alarme.

Crevetele pistolar

În mediul marin există și animale mici care pot produce sunete surprinzător de puternice. Un exemplu celebru este „crevetele pistolar”.

Acest animal minuscul produce un zgomot foarte puternic atunci când își închide rapid cleștele special. Mișcarea creează o bulă care se prăbușește instantaneu și produce un sunet de peste 200 de decibeli. Deși zgomotul nu este folosit pentru comunicare, el poate ameți sau chiar ucide prada. Coloniile de astfel de creveți pot produce un zgomot continuu în recifele de corali.

Lupul și hiena

Un alt animal cunoscut pentru sunetele sale puternice este lupul. Lupii folosesc urletul pentru a comunica între membrii haitei și pentru a marca teritoriul.

Un urlet de lup, la fel ca și unul de hienă, poate călători pe distanțe de câțiva kilometri, mai ales în zone deschise sau montane. Prin aceste sunete, lupii își pot localiza partenerii, pot coordona vânătoarea sau pot avertiza alte haite să nu se apropie de teritoriu. Urletul lupilor are și un rol social important, deoarece întărește legăturile dintre membrii grupului.

Hipopotamii

Hipopotamii reprezintă un alt exemplu interesant. Aceștia produc o serie de sunete puternice, cum ar fi mormăituri, grohăituri sau strigăte. Aceste vocalizări pot fi auzite la aproximativ 800 de metri sau chiar mai mult. Sunetele sunt folosite pentru comunicarea între indivizi, pentru stabilirea dominanței și pentru menținerea contactului între hipopotamii care se află în apă sau pe mal.

Alte animale care pot fi auzite de la mare distanţă

Pe lângă aceste exemple, există multe alte animale care folosesc sunete puternice pentru a comunica la distanță. Focile elefant produc răgete puternice în sezonul de reproducere, iar liliecii folosesc ecolocația pentru orientare și vânătoare. Unele dintre aceste sunete sunt atât de înalte sau atât de joase ca frecvență încât oamenii nu le pot percepe fără echipamente speciale.

Sursă foto – Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE