Am avut acum 15 ani o aventură cu șeful meu și chiar dacă nu a fost morală treaba asta, eu azi nu o mai regret. Am învățat o lecție dură, dar prețioasă. Și anii de terapie m-au făcut să înțeleg de ce am ajuns acolo, deși nu voiam.

Această întâmplare din viața mea are toate caracteristicile unui „păcat“. Cel puțin așa ar zice mama mea cea credincioasă. Dacă ar ști, evident. Pentru că ea nu știe, și nu va afla niciodată.

Nu am avut niciodată o relație prea apropiată cu ea, deci nu știe detalii din viața mea personală. Însă acest „detaliu“, deși marchează începutul vieții mele de femeie, nici măcar nu-l va bănui vreodată.

Într-un fel, indirect, mamei i se datorează această aventură

Poate că ar trebui să spun că nu a fost tocmai o alegere personală. Aveam 21 de ani și era primul meu job. Eram studentă la Cluj și mă angajasem ca traducătoare, la o firmă de profil.

Continuarea poveștii pe psychologies.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.