Când cel lângă care ai stat o viață moare…

► Etapele doliului:

1 Șoc și negare, în care cel rămas refuză să creadă că s-a întâmplat cu adevărat.
2 Mânie, frustrare, iritabilitate. Se întreabă mereu: „De ce eu?”. Revolta poate fi direcționată spre Dumnezeu („De ce a lăsat să se întâmple așa ceva?”), către medici sau familie, în căutarea unui vinovat („Dacă nu îl duceam la dr. X…” sau „Dacă nu îi dădeam cutare medicament”) ori poate fi direcționată chiar către sine însuși (boala și pierderea celui drag este văzută ca pe o pedeapsă sau o vină proprie).
3 Depresie: retragere în sine însuși, insomnie, lipsa de speranță, idei de sinucidere.
4 Acceptarea: cel în cauză realizează că moartea este inevitabilă și viața merge mai departe.

► O nouă căsătorie

Uneori, cel rămas în viață poate simți nevoia unui alt partener. Cristina Ion-Rădulescu a remarcat la persoanele care îi trec pragul cabinetului că „noile mariaje durează, de regulă, puțin, dacă sunt făcute înainte de finalizarea procesului de doliu. Fiecare văduv în parte apreciază dacă are nevoie de altcineva în preajmă și fiecare își analizează beneficiile. Însă această analiză trebuie făcută alături de implicaţiile pe care le presupune”.

Recomandări

Pavel Abraham a obținut ordin de protecție împotriva lui Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, eroul din ’89 pe care fostul milițian l-a bătut crunt la Mineriadă

► CUM DEPĂȘEȘTI DEPRESIA

„Persoana care supraviețuiește trebuie încurajată să-și exprime sentimentele, să vorbească despre pierderea suferită. Rememorați, împreună, experiențele plăcute legate de cel decedat și discutați împreună cu alții care l-au cunoscut și l-au apreciat. Este bine să i se dea voie sau chiar să fie încurajat să plângă sau să-și exprime mânia. Celor apropiați de persoana văduvă le dau un sfat: sunt mai bune câteva cuvinte calde, decât medicamentele, dar, dacă are insomnii, i se poate administra un medicament homeopat. Dacă cel rămas în viață sau decedatul era credincios, ar fi bine să fie păstrate datinile legate de moarte, cum ar fi parastasele. Dacă nu este cazul, s-ar putea, totuși, păstra memoria celui răposat prin anumite ritualuri de familie, cum ar fi comemorările anuale, la care să îi cheme pe toți cei care l-au iubit. Uneori, reacția de tristețe poate apărea întârziat la momentele aniversare și se poate manifesta prin modificări de comportament, cum ar fi agitație, labilitate emoțională, abuz de tutun, alcool sau alte substanțe. Dacă cel dispărut s-a sinucis, este posibil ca aparținătorii să nu dorească să discute despre sentimentele lor, de teamă să nu fie stigmatizați. Așadar, aceștia trebuie încurajați să facă asta.
În caz contrar, vor avea mari dificultăți în a-și trăi doliul.”
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei

Urmărește-ne pe Google News