Ce este efectul Mandela – cauzele amintirilor colective false

Care este originea termenului „efectul Mandela”

Efectul Mandela se referă la un fenomen în care un grup de oameni își amintesc greșit, în mod colectiv, fapte, evenimente sau alte detalii într-un mod consecvent. Cercetătoarea și autoarea Fiona Broome a conceptualizat efectul după ce a descoperit că ea și alții posedă amintiri puternice, dar false, despre moartea activistului sud-african, ajuns ulterior președinte, Nelson Mandela.

Fiona Broome, la fel ca mulți alți oameni, credea că Nelson Mandela murise în anii ’80, în închisoare.

În realitate, Nelson Mandela a fost eliberat din închisoare în 1990, a devenit președintele Africii de Sud în 1994 și a murit abia în 2013. Broome a constatat că aceste amintiri false erau adesea extrem de vii, unii oameni își aminteau știri televizate, funeralii sau discursuri comemorative care, de fapt, nu au existat.

De aici a apărut întrebarea cum este posibil ca atât de mulți oameni să-și amintească același lucru greșit. Pentru a descrie acest tip de discrepanță între amintirea colectivă și realitatea istorică, Broome a folosit expresia „Mandela Effect”.

Astăzi, termenul de efectul Mandela este utilizat pentru a desemna un fenomen psihologic și social care se referă la situațiile în care un număr mare de oameni împărtășesc aceeași amintire clară și detaliată despre un fapt, un eveniment sau un obiect cultural, deși acea amintire nu corespunde realității verificabile.

Alte exemple de amintiri false colective

Broome a fost șocată că o masă atât de mare de oameni își putea aminti același eveniment identic în detaliu, când acesta nu s-a întâmplat niciodată. Încurajată de editorul cărții sale, ea și-a creat un site web pentru a discuta despre ceea ce ea a numit efectul Mandela și alte incidente similare.

Povestea lui Nelson Mandela nu este singurul exemplu al acestui tip de memorie falsă de grup. Pe măsură ce conceptul efectului Mandela a crescut odată cu site-ul web al lui Broome, au început să apară și alte amintiri false de grup.

Star Wars: Episodul V – Imperiul contraatacă

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este legat de filmul Star Wars: Episodul V – Imperiul contraatacă. Foarte mulți oameni sunt convinși că replica celebră a lui Darth Vader este „Luke, I am your father”. În realitate, replica exactă din film este „No, I am your father”.

Varianta greșită a devenit atât de răspândită deoarece este mai clară în afara contextului filmului și a fost repetată de-a lungul timpului în parodii, reclame și conversații, până când a fost internalizată ca fiind originală.

Jocul Monopoly

Un alt caz foarte popular este cel al personajului Monopoly. Mulți oameni își amintesc că mascota jocului purta un monoclu. De fapt, personajul nu a avut niciodată monoclu în versiunea oficială a jocului. Confuzia apare cel mai probabil din asocierea cu alte personaje bogate din cultura populară, precum Mr. Peanut, care chiar poartă monoclu, baston și pălărie.

Filmul „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”

Un alt exemplu des menționat este din filmul „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, produs de Disney, în 1937. Foarte mulți oameni își amintesc replica rostită de Regina cea Rea în fața oglinzii ca fiind „Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară?”. În realitate, în versiunea originală a filmului, replica este „Oglindă fermecată de pe perete, cine este cea mai frumoasă dintre toate?”. Diferența este subtilă, însă cuvintele „oglindă, oglinjoară” nu apar în filmul Disney, deși sunt extrem de bine fixate în memoria colectivă. Forma greșită a fost popularizată prin adaptări ulterioare, cărți, desene animate și cultura generală.

Tabloul cu Henric al VIII-lea mâncând o pulpă de curcan

Foarte mulți oameni își aminteau că un celebru portret al lui Henric al VIII-lea îl înfățișa mâncând sau ținând în mână o pulpă de curcan, deși o astfel de pictură nu a existat vreodată. Pictura celebră la care se face referire nu conține niciun fel de aliment. Cu toate acestea, au existat și caricaturi similare. Acest lucru ar putea fi legat de cunoașterea generală a faptului că Henric al VIII-lea era un bărbat masiv.

Care sunt explicațiile științifice pentru efectul Mandela și amintirile false colective

Din punct de vedere științific, efectul Mandela este explicat prin modul în care funcționează memoria umană. Contrar percepției comune, memoria nu este un mecanism pasiv care stochează informații exacte, asemenea unui hard-disk.

Memoria este un proces activ și reconstructiv. De fiecare dată când ne amintim ceva, creierul reconstruiește informația folosind fragmente de date, emoții, asocieri și influențe externe. În acest proces, pot apărea distorsiuni, completări sau simplificări care, în timp, ajung să fie percepute ca amintiri reale.

Influența socială

Un rol important îl joacă și influența socială. Atunci când o versiune greșită a unui fapt este repetată frecvent în conversații, mass-media sau pe internet, ea poate fi interiorizată de indivizi ca fiind adevărată.

Creierul tinde să acorde mai multă încredere informațiilor care sunt împărtășite de un grup larg, iar familiaritatea creează iluzia corectitudinii. De asemenea, oamenii pot confunda surse diferite de informație, amestecând evenimente similare, imagini sau formulări apropiate, ajungând astfel la o amintire eronată, dar coerentă.

Confabulația

Confabulația se referă la momentul când cineva inventează lucruri sau confundă lucruri pe care și le-a imaginat cu amintiri reale. Amintirile inventate pot fi uneori confundate cu minciuna intenționată sau cu simularea. Cu toate acestea, este important de reținut că o persoană care inventează în acest fel nu minte.

Confabulația implică completarea golurilor care lipsesc din amintiri pentru a le înțelege mai bine. Aceasta nu este o minciună, ci mai degrabă amintirea detaliilor care nu s-au întâmplat niciodată. Confabulația tinde să crească odată cu vârsta.

Persoanele care inventează astfel de lucruri nu o fac ca o încercare conștientă sau intenționată de a înșela. În schimb, ele cred că amintirile lor sunt 100% corecte. De asemenea, sunt încrezătoare în adevărul amintirilor lor, chiar și atunci când se confruntă cu dovezi contradictorii.

Confabulația este adesea asociată cu tulburări de memorie, leziuni sau boli cerebrale și afecțiuni psihiatrice. Cu toate acestea, a fost observată și la persoane sănătoase fără antecedente de tulburări neurologice, afecțiuni mintale sau leziuni cerebrale, arată verywellmind.com.

Informațiile înșelătoare posteveniment

Acestea se referă la faptul că amintirile noastre nu rămân fixe după ce un eveniment a avut loc, ci pot fi modificate de informațiile pe care le primim ulterior.

După ce trăim sau observăm un eveniment, discutăm adesea despre el cu alte persoane, citim articole, vedem știri sau ni se pun întrebări despre ceea ce s-a întâmplat.

Dacă aceste surse conțin informații eronate, incomplete sau formulate într-un anumit fel, ele pot fi integrate în amintirea noastră originală, chiar dacă nu corespund realității.

Creierul nu face întotdeauna o distincție clară între ceea ce am văzut efectiv și ceea ce am aflat ulterior, astfel încât noile informații pot ”rescrie” parțial amintirea inițială.

Acest fenomen explică de ce mărturiile martorilor oculari pot deveni nesigure în timp, nu pentru că martorii mint intenționat, ci pentru că memoria lor a fost influențată, fără ca ei să-și dea seama, de informații apărute după eveniment.

Amorsarea

Amorsarea descrie modul în care informațiile sau sugestiile existente înainte sau în timpul unui eveniment influențează felul în care acesta este perceput, interpretat și ulterior reținut în memorie.

Amorsarea funcționează prin activarea anumitor așteptări sau cadre mentale. De exemplu, există o diferență subtilă, dar importantă, între a întreba pe cineva ”Cât de scundă este persoana?” și ”Cât de înaltă este persoana?”. Deși întrebările se referă la aceeași caracteristică, ele orientează gândirea în direcții diferite și pot conduce la răspunsuri diferite.

În mod similar, formularea unei întrebări precum ”Ai văzut mașina neagră?”, în loc de ”Ai văzut vreo mașină neagră?” sugerează deja existența unei mașini negre, chiar dacă persoana nu este sigură că a văzut una. Această sugestie subtilă poate influența atât răspunsul, cât și memoria ulterioară, determinând persoana să ”își amintească” un detaliu care nu a fost observat inițial.

Descoperă și De ce visăm – curiozități despre vise

Impactul internetului

Rolul internetului în influențarea memoriei maselor nu trebuie nici el subestimat. Probabil nu este o coincidență faptul că atenția acordată efectului Mandela a crescut în această eră digitală.

Internetul este o modalitate puternică de a răspândi informații, iar odată cu această răspândire a informațiilor vine și potențialul ca unele concepții greșite și falsurile să câștige teren. Oamenii încep apoi să creeze comunități bazate pe aceste falsuri, iar ceea ce era odată în imaginație începe să pară factual.

De fapt, într-un studiu amplu care a cuprins peste 100.000 de știri discutate pe Twitter, realizat pe o perioadă de 10 ani, s-a arătat că farsele și zvonurile au învins adevărul de fiecare dată cu aproximativ 70%.

Acesta nu a fost nici rezultatul manipulării sau al roboților, relatările verificate ale unor oameni reali au fost responsabile pentru răspândirea informațiilor false într-o rată mult mai mare decât adevărul.

Această noțiune despre viteza cu care informațiile false se răspândesc pe internet ar putea ajuta la explicarea efectului Mandela.

Pe măsură ce fiecare persoană își aduce contribuția cu propria experiență sau amintire a unui eveniment, acele amintiri false ar putea afecta amintirile altor persoane.

Sursă foto – Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE