Mucegaiul poate să apară chiar și într-o locuință curată și bine întreținută. Uneori este suficientă o perioadă cu umiditate ridicată, o mică infiltrație, condensul format pe pereți sau uscarea frecventă a rufelor într-un spațiu mai puțin aerisit. Alteori, cauza ține de probleme mai greu de observat, cum ar fi un acoperiș deteriorat, o izolație necorespunzătoare. Totuși, dacă mucegaiul persistă, acesta poate deveni periculos.
Cuprins:
Sporii de mucegai există în mod obișnuit în aer și în praful din jurul nostru. Prezența lor nu înseamnă neapărat că locuința are o problemă. Situația devine însă mai problematică atunci când sporii ajung pe o suprafață umedă și găsesc materiale din care se pot hrăni, cum sunt lemnul, hârtia, cartonul, praful depus, adezivii, tapetul, textilele. În aceste condiții, mucegaiul poate începe să se dezvolte și să se extindă.
De aceea, mucegaiul nu este doar o pată care strică aspectul unei încăperi. Apariția lui indică, înainte de toate, existența unei surse de umezeală. Dacă aceasta nu este identificată și corectată, curățarea superficială a peretelui poate îndepărta temporar urmele vizibile, dar problema are șanse mari să reapară.
În decurs de câteva săptămâni sau luni, o zonă afectată de mucegai, care inițial a fost mică, se poate extinde în jurul ferestrelor, în colțurile exterioare, în spatele dulapurilor, sub pardoseală ori în interiorul pereților.
Evoluția nu este întotdeauna vizibilă. Un miros persistent de umezeală, vopsea care se umflă, tapet dezlipit sau pete care reapar după curățare pot indica o contaminare importantă.
În această etapă, persoanele care locuiesc în acea casă pot începe să observe simptome precum nas înfundat sau secreții nazale, strănut, usturimea ochilor, iritarea gâtului, tuse ori iritații ale pielii.
Mucegaiul poate provoca astfel de simptome alergice sau iritative inclusiv la unele persoane care nu au o alergie diagnosticată. La cei cu astm, expunerea poate declanșa sau agrava episoadele de tuse, senzația de lipsă de aer și chiar crizele astmatice, arată Centers for Disease Control and Prevention.
Reacția nu este aceeași pentru toată lumea. Două persoane care locuiesc în aceeași casă pot avea experiențe foarte diferite din cauza mucegaiul. Una poate prezenta simptome frecvente, iar cealaltă poate să nu observe nimic. Contează sensibilitatea fiecăruia, starea de sănătate, durata și intensitatea expunerii. Într-o clădire afectată nu se găsesc numai spori de mucegai, ci pot exista și bacterii, alergeni și particule provenite din materialele degradate.
Copiii, persoanele în vârstă, cele care au astm, alergii sau alte afecțiuni pulmonare sunt, în general, mai vulnerabile. O atenție specială este necesară și în cazul persoanelor cu imunitatea mult slăbită, de exemplu în urma unui transplant, a chimioterapiei ori a anumitor tratamente imunosupresoare.
Dacă umezeala și mucegaiul rămân în locuință luni sau ani, simptomele iritative ori alergice pot deveni persistente sau pot reveni frecvent.
Organizația Mondială a Sănătății arată că locuirea în spații umede și afectate de mucegai este asociată în mod constant cu o frecvență mai mare a simptomelor respiratorii, alergiilor și astmului. Dovezile analizate de OMS indică și efecte asupra mecanismelor imunitare, deși reacțiile și riscul exact diferă de la o persoană la alta.
Pentru o persoană care are deja astm, expunerea repetată poate însemna simptome mai greu de controlat, crize mai dese și o nevoie mai mare de medicație. Există, de asemenea, dovezi privind asocierea dintre clădirile umede și apariția unor cazuri noi de astm.
Expunerea de durată a mai fost asociată cu rinită alergică, sinuzită, bronșită, tuse persistentă, respirație șuierătoare și infecții respiratorii.
La copii, problema este importantă deoarece plămânii și sistemul imunitar sunt încă în dezvoltare, iar timpul petrecut în locuință poate fi considerabil. Umezeala și mucegaiul nu reprezintă singura cauză posibilă a acestor afecțiuni, însă constituie factori de mediu care pot contribui la apariția sau agravarea lor.
Mucegaiul folosește materialul pe care crește drept sursă de hrană. În timp, poate deteriora vopseaua, tapetul, hârtia, cartonul, gips-cartonul, lemnul, covoarele, anumite tipuri de izolație și tapițeria.
Mucegaiurile degradează treptat suprafețele pe care se dezvoltă și, dacă problema de umezeală este lăsată nerezolvată suficient de mult, poate apărea inclusiv deteriorarea elementelor construcției. De exemplu, o infiltrație prelungită prin acoperiș poate favoriza degradarea lemnului din pereți sau pardoseli.
Trebuie făcută totuși diferența dintre acțiunea mucegaiului și efectele umezelii care îl întreține. Apa poate umfla și deforma lemnul, poate desprinde vopseaua și tencuiala, poate păta plafoanele, poate coroda componente metalice și poate afecta unele materiale izolatoare. Mucegaiul și degradarea produsă direct de apă apar frecvent împreună, astfel încât daunele observate sunt adesea rezultatul ambelor procese.
Materialele poroase ridică cele mai mari dificultăți. Pe o suprafață dură și neporoasă, o contaminare redusă poate fi uneori îndepărtată prin curățare și uscare completă. În schimb, în covoare, plăci de tavan, saltele, gips-carton, izolație sau mobilier tapițat, mucegaiul poate pătrunde în profunzime.
Curățarea exclusivă a suprafeței nu garantează îndepărtarea contaminării, iar obiectul sau materialul poate necesita înlocuire.
Mucegaiul nu afectează numai pereții. Hainele depozitate într-un dulap lipit de un perete rece pot căpăta pete și un miros greu de eliminat. Cărțile, documentele și fotografiile se pot păta, ondula sau lipi între ele.
Aplicarea repetată a unei soluții pe perete poate îmbunătăți temporar aspectul, dar nu oprește condensul, infiltrația sau pierderea de apă care a permis dezvoltarea mucegaiului.
Pentru o pată mică, apărută în urma condensului și fără semne de infiltrație, poate fi suficientă o intervenție atentă, urmată de controlul umidității. Dacă suprafața afectată este întinsă, mucegaiul revine, există apă în pereți, au fost inundate mai multe încăperi sau sunt contaminate instalațiile de ventilație, este prudentă evaluarea de către un specialist.
Persoanele cu astm sever, boli pulmonare cronice sau imunitate afectată nu ar trebui să participe la curățarea unei contaminări importante.
Este important de precizat că mucegaiul nu duce automat la îmbolnăvirea celor care locuiesc într-o casă afectată și nici fiecare pată nu anunță o degradare semnificativă.
Totuși, persistența lui arată că în locuință există un dezechilibru de umiditate care nu ar trebui ignorat. Pe termen mediu, acesta poate însemna aer interior neplăcut, simptome iritative, alergii agravate și deteriorarea finisajelor.
Pe termen lung, expunerea poate contribui la probleme respiratorii persistente, la agravarea astmului și, în situații mai rare, la afecțiuni pulmonare serioase în rândul persoanelor vulnerabile. În paralel, umezeala poate compromite obiecte personale, mobilier, izolații, pereți, pardoseli și elemente din lemn.
Repararea infiltrațiilor, uscarea rapidă a materialelor ude, ventilarea adecvată și îndepărtarea materialelor afectate mai puternic protejează în același timp sănătatea și siguranța casei.
Se recomandă uscarea zonelor și obiectelor afectate de apă, pe cât posibil, în primele 24-48 de ore, deoarece intervenția rapidă poate împiedica instalarea și extinderea mucegaiului.
Află mai multe despre Ce să faci dacă apare mucegai în casă
Sursă foto - Shutterstock.com