Ce Sunt Canibalii și Unde Se Mai Practică în Lume Canibalismul

Cuprins:

La sfârșitul secolului al XV-lea, mai exact în anul 1493, Cristofor Columb folosea pentru prima dată în scrierile despre cea de-a sa expediție în Caraibe cuvântul canibal pentru a se referi la băștinașii din Arhipelagul Antilelor care supraviețuiau mâncând carne de om. Există destui sceptici care sunt de părere că manifestarea canibalică nu a existat niciodată, aceasta fiind doar rodul imaginației colonialiștilor europeni vizavi de ținuturile amerindiene pe care doreau să le defăimeze, să le cucerească și să le civilizeze.

În ciuda statutului său tabu în aproape toate culturile, canibalismul este foarte viu şi real, iar dovezi ale practicilor canibale au fost descoperite în aproape toate colțurile lumii. Dincolo de problemele de etică și de legalitate, este cert faptul că, de-a lungul timpului, practicile canibale au fost mai obișnuite decât ar putea crede mulți oameni în zilele noastre. În același timp, deși pentru cei mai mulți dintre noi ni s-ar putea părea incredibil, există destule culturi care mai practică și astăzi canibalismul, deși este considerat pe cât de respingător, pe atât de terifiant de marea majoritate a societăților. În cele ce urmează îți vom spune unde există încă astfel de triburi de canibali.

Ce este canibalismul

Termenul de canibalism provine de la cuvântul spaniol canibal, care se traduce prin mâncător de oameni. Canibalismul uman este cunoscut și sub denumirea de antropofagie, care își are originea în grecescul ánthropophágia (ánthropos = om și phágein = a mânca). Potrivit definiției din Wikipedia, canibalismul se referea în trecut la o serie de comportamente ale unuia sau mai multor membri dintr-un trib care consumau un alt individ din aceeași specie pe post de hrană, o manifestare sălbatică determinată de lipsa alimentelor sau de unele credințe religioase.

Canibalismul reprezintă o interacțiune ecologică comună în regnul animal și a fost consemnată la peste 1.500 de specii de păsări, insecte și mamifere, inclusiv cimpanzeii. Este foarte răspândit în rândul animalelor, dar predominant în ecosistemele acvatice, acolo unde până la circa 90% dintre organisme se angajează în activitate canibalistică la un moment dat al ciclului lor de viață. Acest comportament nu se limitează doar la speciile carnivore, ci apare și la cele ierbivore și detritivore.

Cele mai recente studii biologice sugerează faptul că mulți dintre oameni poartă dovezi genetice ale comportamentului canibalic. Canibalismul uman este bine documentat, atât din cele mai vechi timpuri, cât și cele mai recente. Astfel, rămășite ale antropofagiei au fost descoperite în secolul al XIX-lea în aproape toate colțurile lumii, de la unele triburi africane și cele din America de Sud, până la cele din insulele din Oceanul Indian și din Oceanul Pacific.

Studiile efectuate în domeniu au scos la iveală faptul că actul de canibalism poate fi săvârșit sub diverse motivații, în funcție de diversele culturi, iar cele mai frecvente includ foametea, conflictele tribale și comportamentul ritualic.

De câte feluri este canibalismul

Se disting două mari categorii de canibalism: endocanibalism, atunci când se mănâncă membri ai propriului grup uman (familie, trib, etc.), și exocanibalism, atunci când se mănâncă membri din alte grupuri umane.

De asemenea, există canibalism sexual, care implică uciderea și consumul de parteneri sexuali conspecifici în timpul curtării, în timpul sau după copulație. În mod normal, femela este cea care consumă organismul masculin conspecific, însă au fost raportate și cazuri în care masculul a fost cel care a consumat femela adultă, însă această situație a fost consemnată doar în condiții de laborator. Canibalismul sexual a fost depistat, între altele, la păianjenul roșu, păianjenul văduvă neagră, mantisa rugătoare, scorpion și alte nevertebrate, inclusiv gasteropode.

O altă formă de canibalism este cea de canibalism filial (structurat pe dimensiune) în care adulții își mănâncă propriii urmași, fie puii născuți morți, fie fetușii avortați sau, în cazul păsărilor, ouăle infertile sau pe cele aflate încă în incubație.

Un alt tip de canibalism este cel intrauterin, care este un comportament prezent în rândul unor specii carnivore, în care cei mai mari sau cei mai puternici îi mănâncă pe frații mai puțin dezvoltați ca sursă de nutrienți.

Unde se mai practică în lume canibalismul

În majoritatea țărilor, manifestările canibalice sunt aspru pedepsite. Însă, cu toate acestea, se pare că există încă anumite zone pe mapamond unde consumul de carne umană este adânc înrădăcinat în cultura și tradiția acelor regiuni, iar unii oameni încă ar mai apela și în prezent la canibalism ca parte a diferitelor ritualuri.

Canibalii din tribul Korowai (Papua Noua Guinee)

În vestul acestei țări insulare din vestul Oceanului Pacific trăiesc oamenii din tribul Korowai, care numără aproximativ 4.000 de membri. Aceștia consumă carne umană la anumite ocazii, mai ales atunci când se săvârșește un act de răzbunare ca urmare a unor morți misterioase care sunt atribuite demonilor, care iau înfățișarea locuitorilor, notează cotidianul britanic TheSun. Oamenii Korowai cred că un khakhua (n.n. – vraci) le ucide membrii tribului fără motiv, iar ei mănâncă trupul victimei pentru a o răzbuna.

Canibalii din peșterile Naihehe (Fiji)

Istoria canibalistică din Fiji nu este un secret pentru nimeni, dovadă fiind păpușile-canibal disponibile în magazinele de suveniruri și excursiile regulate la peșterile în care se crede că au trăit canibalii. În „Insula Canibalului”, așa cum era supranumită anterior Fiji, practicile canibalistice aproape că s-au stins în ultimii ani, cu excepția Peșterilor Naihehe din Sigatoka, care găzduiesc ultimul trib de mâncători de carne umană de pe insulă.

Canibalii de pe râul Gange (India)

Aghori, o sectă de călugări indieni, efectuează și astăzi ritualuri canibaliste pentru a obține iluminarea spirituală. Cei peste 20 de membri beau diverse lichide din cranii umane și își acoperă corpul cu rămășițe umane arse. Cu toate acestea, călugării din această sectă nu omoară pe nimeni pe care să-l folosească în ceremonii, ci utilizează doar trupurile oamenilor care au murit deja.

Canibalii din RD Congo

La o reuniune a Organizației Națiunilor Unite (ONU) care a avut loc în anul 2003, Sinafasi Makelo, un reprezentant al tribului de pigmei Mbuti, susținea că rebelii congolezi din provincia Ituri consumau carne de om, iar victimele acestora erau chiar pigmeii Mbuti. „Auzim relatări despre comandanți care se hrănesc cu organe sexuale, aparent crezând că acest lucru le va da putere”, spunea Makelo în urmă cu două decenii.

Canibalii din Cambodgia

Soldații cambodgieni care au luptat în perioada rebeliunii Khmerilor Roșii au fost acuzați că tăiau trupurile soldaților Khmer Roșii care au fost uciși în luptă și apoi îi mâncau pe câmpul de luptă. Existau situații în care cambodgienii duceau uneori carnea acasă pentru a fi gătită, iar organele preferate erau inima și ficatul, despre acesta din urmă fiind convinși că le va da mai mult curaj.

Canibalii din Huku Heva (Polinezia Franceză)

Un eveniment tragic s-a produs pe insula Huku Heva din Polinezia Franceză în anul 2011, atunci când un turist german, Stefan Ramin, a dispărut în timpul unei partide de vânătoare tradiționale de capre. Rămășițele bărbatului au fost descoperite ulterior lângă un foc de tabără și se presupune că acesta ar fi fost tranșat și ars de un trib de canibali.

Canibalii din Liberia

După Primul Război Civil din Liberia, membrii organizației „Medici fără Frontiere” au găsit dovezi ale practicilor canibale pe care le-au trimis la „Amnesty International”. Se crede că aceste dovezi au fost mușamalizate, iar secretarul general al Liberiei spunea că „ceea ce fac ei cu corpurile după ce au fost comise încălcări ale drepturilor omului nu face parte din mandatul sau din preocuparea noastră”.

Canibalul din Rotenburg (Germania)

Armin Meiwes este varianta germană a temutului Hannibal Lecter din „Tăcerea Mieilor”, care avea ca obsesie consumul de carne umană. Fostul tehnician în reparații de calculatoare a ucis și mâncat o victimă voluntară, pe care a racolat-o prin intermediul unui anunț. Victima era un bărbat de 43 de ani, pe nume Bernd Brandes. Supranumit „Der Metzgermeister” (n.n. – măcelarul), Meiwes l-a înjunghiat mortal pe Brandes în gât cu un cuțit cu o lamă de 30 de centimetri după care a tranșat cadavrul într-un „abator improvizat” în locuința sa și apoi l-a mâncat. Meiwes a mâncat timp de zece luni carne umană, la lumina unei lumânări. A fost arestat și condamnat pentru crimă deoarece canibalismul nu este o infracțiune în Germania.

Canibalul din Miami (SUA)

Un bărbat nebun care umbla gol-pușcă pe străzile din Miami, pe numele său Rudy Eugene, a fost împușcat de polițiști în 2012, după ce l-a atacat pe Ronaldo Poppo și a început să-i mănânce fața. În ciuda somațiilor polițiștilor, canibalul refuza să se oprească, iar în cele din urmă a fost ucis cu mai multe focuri de armă. Bietul bărbat a rămas mutilat pe viață, cu un singur ochi și multiple răni grave.

Ce sunt canibalii și unde se mai practică în lume canibalismul