Ce văd oamenii înainte să moară: „Asta se întâmplă întotdeauna în camera numărul cinci”

„Uneori apare o persoană decedată, cel mai adesea tatăl sau mama”

„Vedeau umbre, niște forme rătăcind pe holuri. O asistentă a simțit mâna cuiva pe umăr în timp ce spăla o persoană decedată. Iar când îi ascultăm pe pacienți, aceștia ne spun adesea același lucru. De exemplu, în secția noastră, mai mulți au văzut un câine mic, alb. Și asta se întâmplă întotdeauna în aceeași cameră” — astfel descrie asistenta viziunile oamenilor aflați în pragul morții. Însă povestea nu se oprește aici, relatează Medonet.

Doctorița Marie-Jeanne Jacob, care de 21 de ani este șefa secției de îngrijiri paliative din cadrul centrului spitalicesc regional CHR Mons-Hainaut, a vorbit public despre experiențele sale cu pacienții aflați la sfârșitul vieții:

„Încrederea și respectul construite în timp permit exprimarea sentimentelor trăite la căpătâiul celui care moare, precum și confesiunile. Mai întâi un pacient, apoi al doilea, iar apoi următorul oferă o descriere detaliată a unei persoane prezente care așteaptă în cameră. Uneori apare o persoană decedată (cel mai adesea tatăl sau mama). Este o prezență, o suflare, «cineva care se plimbă» prin secție. Elementul comun al acestor senzații în fața morții este faptul că sunt greu de definit în mod clar(…) Ele sunt în continuare catalogate drept fenomene paranormale.”

Omul pe care nu-l întâlnise niciodată

Medicul a povestit cum o asistentă a simțit mâna cuiva pe umăr în timp ce spăla o persoană decedată. Iar când îi asculta pe pacienți, aceștia spuneau adesea același lucru.

„De exemplu, în secția noastră, într-una dintre camere, mai mulți pacienți au văzut un câine mic, alb. Camerele sunt numerotate de la unu la șase, iar în camera numărul cinci, unde îi internăm pe pacienții care se află chiar la sfârșitul vieții, acești oameni văd foarte des un câine mic, alb. Vreau să subliniez faptul că în secția noastră nu există câini”, a spus aceasta precizând că nu contează despre ce pacient este vorba.

„Luați câinele ăsta de aici”, „Ce caută câinele ăsta în camera mea?”, spun pacienții. Și asta se întâmplă întotdeauna în aceeași cameră, camera numărul cinci.

„Altă dată, o doamnă m-a întrebat de ce stă un bărbat lângă patul ei. Deoarece nu era nimeni acolo, am rugat-o să mi-l descrie. Descrierea ei coincidea perfect cu aspectul pacientului care fusese în acea cameră înaintea ei. Mi-a spus că avea o mustață mică, o perfuzie și a descris, de asemenea, cum era îmbrăcat. Și era într-adevăr pacientul anterior, care murise și pe care ea nu-l întâlnise niciodată. Foarte des, pacienții în stare terminală descriu prezența altor persoane în camera lor”, a spus medicul.

Nu sunt halucinații

Specialistul arată de ce acesta nu un efect al demenței, care apare tipic la sfârșitul vieții:

„Pentru că se repetă. Și pentru că se întâmplă chiar la finalul vieții. Dacă ar fi fost legat de vreo formă de dezorientare, de halucinații sau de efectul tratamentului, acea persoană ar fi vorbit despre asta tot timpul, în timp ce aici se întâmplă, de fapt, doar cu puțin timp înainte de moarte. Iar în cazul acelui câine mic, cum poți atribui asta unei forme de demență, din moment ce mai multe persoane au văzut același lucru?”.

Fenomene numeroase și frecvente

În liniștea spitalelor, în centrele de îngrijiri paliative, în case și peste tot unde oamenii se sting, se petrec fenomene foarte numeroase și frecvente care demonstrează că acest moment seamănă mai degrabă cu o metamorfoză, o trecere între două lumi, decât cu o scufundare în neant.

Viziuni la pragul morții, când oamenii aflați la capătul vieții descriu că văd rude decedate, prieteni sau figuri religioase și susțin că comunică cu aceștia; senzații de prezență sau apariții simțite de rude apropiate sau prieteni care nu se află la căpătâiul celui decedat în clipa morții, ca și cum acesta ar fi venit să îi avertizeze că persoana iubită pleacă.

Fenomene acustice sau fizice, cum ar fi sunete, muzică, uși care se mișcă, obiecte care cad, funcționarea ciudată a aparatelor electrice, oprirea ceasurilor în momentul morții persoanei dragi sau după decesul acesteia; apariția unor forme, lumini sau aureole în jurul persoanei care moare…

Ultimele cuvinte ale pacienților pe patul de moarte îi bântuie adesea pe medici. Ultimele vorbe ale bolnavilor sunt adesea cutremurătoare și sfâșietoare, iar doctorii au dezvăluit o parte dintre acestea, arată publicația ungurească Egeszseg Kalauz. Cel mai adesea, bolnavii aflați pe patul de moarte le spun doctorilor: „Nu mă lăsa să mor!”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE