Cetatea Capidava – unde se află și ce poți vizita

Cuprins:

Istoricul Cetății Capidava

Ruinele de la Capidava reflectă mai multe etape succesive de construcție și reconstrucție, care au început în primele decenii ale secolului al II-lea d.Hr., în timpul domniei împăratului Traian, și au continuat până în epoca bizantină. Din punct de vedere arheologic au fost identificate mai multe faze de construcție.

Faza inițială datează de la începutul celui de-al doilea veac, atunci când fortificația avea o formă aproape dreptunghiulară, cu dimensiuni de circa 105 x 125 de metri. Garnizoana era formată pe atunci din Cohors I Ubiorum, iar ulterior, în timpul împăratului roman Hadrian, din Cohors I Germanorum. Zidurile erau prevăzute cu turnuri și porți, iar în interior existau barăci, depozite și „principia” (sediul comandantului).

Cetatea a suferit numeroase distrugeri în urma atacurilor goților și ale altor popoare migratoare, în timpul conflictelor cunoscute drept Bellum Scythicum, ceea ce a determinat noi lucrări de refacere după jumătatea secolului al III-lea. Au urmat reamenajările din epoca constantiniană și post-constantiniană, când și-au făcut apariția turnuri rectangulare și în formă de U.

Mult mai târziu, în secolul al VI-lea, în timpul lui Anastasius, a fost refortificată curtina H, această fază încheindu-se odată cu atacurile slavo-avare din anii 580-581, aflăm de pe enciclopedia virtuală Wikipedia.

Ultima perioadă de funcționare a castrului târziu datează din anii 594-595 și este documentată până la începutul secolului al VII-lea (612-613), prin descoperirea unor monede emise sub domnia împăratului bizantin Heraclius.

Când a fost distrusă Capidava

După atacurile goților de la mijlocul secolului al III-lea, cetatea a fost reconsolidată în timpul domniilor lui Aurelian și Probus, dar și în perioada Dominatului. Au fost aduse trupe noi, precum Cuneus Equitum Solensium și Vexillatio Capidavensium, unități de cavalerie care aparțineau probabil de equites scutarii. Noile dimensiuni ale cetății refăcute erau acum de aproximativ 127 x 105 metri. La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea, Capidava a funcționat pentru o perioadă scurtă pe un perimetru redus, până după anii 612-613.

Ulterior, în epoca bizantină timpurie (secolele IX-XI), viața a fost reluată în interiorul vechilor ziduri ale cetății, unde a fost ridicat un zid de piatră și pământ care proteja o așezare de bordeie. Cercetările moderne au identificat șase straturi de distrugere și de reconstrucție, care corespund unei perioade de circa două secole și jumătate a existenței acesteia. Specialiștii estimează că aici au trăit între 700 și 1.000 de persoane, cu aproximativ 100 de bordeie pe fiecare nivel de ocupare, fiecare având între 12 și 16 m². Capidava a fost definitiv distrusă în secolul al XI-lea.

Zona termelor și a portului

Săpăturile sistematice începute în 1925 au scos la lumină câteva obiective, precum biserica romano-bizantină din secolul al VI-lea, poarta principală din sud și clădirile asociate acesteia, corpul de gardă, identificat de fapt ca „horreum” (depozit de provizii), „principia” (sediul comandamentului) din perioada romană târzie, alături de barăci, portul, necropolele și termele militare timpurii (secolele II-III).

Aceste descoperiri le-au permis experților să reconstituie etapele de dezvoltare și de reconstrucție ale cetății dobrogeneși confirmă importanța Capidavei ca punct strategic de pe limesul dunărean (n.n. – „limes” era frontiera fortificată a Imperiului Roman). Săpăturile au vizat și termele militare, aflate la circa 100 de metri est de zidurile cetății, care erau parte din primul castellum și se suprapun peste straturi de locuire și necropole succesive.

În jurul cetății s-a dezvoltat o așezare civilă (civitas) care a dat numele locului și un vicus militar, despre care există puține mărturii. Inscripțiile descoperite confirmă faptul că fortificația funcționa ca „statio vama”, iar o inscripție funerară de la Ulmetum menționează teritoriul Capidavei, care includea mai multe „villae rusticae” și nuclee rurale.

Unde se află Cetatea Capidava

Cetatea Capidava, una dintre cele mai impresionante fortificații romane, apoi castru, a fost construită inițial în timpul împăratului Traian (101-106 d.Hr.), pe locul unei așezări geto-dace preexistente. Ea făcea parte din limesul dunărean, care era sistemul de apărare al Imperiului Roman de-a lungul Dunării, și a avut un rol strategic militar și economic.

Cetatea proteja frontiera nordică a provinciei Scythia Minor și controla navigația fluvială, facilitând în același timp schimburile comerciale cu populațiile locale. Capidava este situată în Dobrogea, pe malul drept al Dunării, între orașele Cernavodă și Hârșova. Înainte ca fortificația să fie descoperită și studiată sistematic, în zona Capidava exista o exploatare de piatră ce fusese realizată de un grup de antreprenori din Brăila, care au folosit dinamita, distrugând o mare parte a sitului arheologic.

Din acest motiv, din păcate, aproximativ un sfert din vechea cetate nu mai există. Cetatea Capidava a fost descoperită la sfârșitul secolului al XIX-lea de primii exploratori științifici Marin Ionescu-Dobrogianu și Grigore Tocilescu, în timp ce Vasile Pârvan a fost cel care a contribuit la identificarea și documentarea ei, relatează Discover Dobrogea.

Aceștia au raportat prezența fortificației și au colectat antichități, ceea ce a condus la oprirea exploatărilor distructive. Numele „Capidava” are origine getică și se traduce aproximativ prin „cetatea de la cotitură”, făcând referire la curba pe care Dunărea o formează în apropierea castelului.

Ce poți vedea la Cetatea Capidava

Vizitatorii pot admira zidul de incintă al cetății Capidava, precum și poarta principală de sud, străjuită de un turn patrulater, care dă acces pe strada principală a fortificației. O a doua poartă, mai mică, denumită poterna, a fost practicată încă din perioada antică în turnul patrulater de nord-vest și marchează începutul turului de vizitare. În incinta cetății se pot observa fundațiile a două turnuri în formă de potcoavă, dezafectate din epoca romană târzie, dar și două perechi de turnuri mai bine conservate: turnuri patrulatere pe laturile lungi și turnuri în formă de evantai la colțurile cetății păstrate.

În sfertul sudic al fortificației se remarcă fundația zidului de apărare și a fortului roman târziu, care se întinde pe aproximativ o treime din lungimea zidului, alături de traseul șanțului defensiv. Aici a fost descoperită și conservată clădirea corpului de gardă, care este cea mai mare construcție romană târzie păstrată în Capidava.

Când pătrunzi prin poarta principală de sud în sectorul V al cetății, spre est, vei regăsi o zonă rezidențială din epoca romană târzie. Aceasta este organizată în jurul unor piațete private, prevăzute cu portițe, culoare de acces și canale de scurgere. Totodată, în așa-numitele „dolia” se păstrau proviziile locuitorilor, iar două dintre aceste spații de locuire erau dotate cu sisteme de încălzire, aferente unor băi private, conform Capidava.ro.

De asemenea, în colțul de nord al cetății, vei putea admira basilica romano-bizantină, care datează din secolul al VI-lea, precum și instalația portuară de la Capidava, care se află pe malul Dunării, vizavi de fortificație. În interiorul fortificației mai pot fi observate construcții de suprafață de tip bordei, precum termele romane și necropola, ambele situate în afara cetății, spre est și est-sud-est.

În jurul cetății se afla și o așezare civilă romană, aflată astăzi sub actualul sat, ale cărei urme au fost foarte puțin investigate, oferind însă indicii valoroase despre viața cotidiană din perioada romană târzie și bizantină timpurie.

Obiective turistice în regiune

O excursie la cetatea Capidava poate fi completată cu vizite la câteva obiective turistice situate în zonă. În comuna Topalu, aflată la circa 6 km de Capidava, poți vizita Muzeul de Artă „Dinu și Sevasta Vintilă”. Colecția a fost donată comunității de către medicul Gheorghe Vintilă, fiul celor doi artiști, în anul 1961. Muzeul a fost amenajat chiar în casa părintească a donatorului, unde Dinu și Sevasta Vintilă au fost învățători.

De asemenea, la Cernavodă există Muzeul de istorie locală „Axiopolis”. Acesta găzduiește o colecție impresionantă de artefacte preistorice, daco-romane și bizantine, alături de obiecte de artă decorativă din secolul al XIX-lea, precum servicii de masă și de birou, paftale, bijuterii și altele. De asemenea, sunt expuse replici și obiecte care marchează istoria și personalitățile importante ale orașului, inclusiv macheta celebrului pod realizat de Anghel Saligny, obiecte care au aparținut familiei compozitorului Dumitru Chiriac și alte exponate semnificative.

Dacă tot ajungi în Cernavodă nu poți pleca fără să admiri renumitul pod. Inaugurat în 1895 sub numele de Podul Regele Carol I, acesta a fost redenumit Anghel Saligny în perioada comunistă. La capătul dinspre Cernavodă al podului tronează un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanți, care a fost ridicat în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență. Dorobanții și stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916). Podul este, de fapt, un complex de două poduri cu zăbrele de cale ferată, care leagă Muntenia de Dobrogea peste fluviul Dunărea și brațul Borcea.

La la 55 km către nord este orașul Hârșova, unde poți vedea cetatea Carsium și promenada de pe malul Dunării, se mai precizeazăpe Capidava.ro. De aici, luând-o către est, ajungi în rezervația naturală Cheile Dobrogei, iar mai la sud poți merge să văzătezi monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi, dedicat victoriei romane asupra dacilor.