Citeşte şi dă înapoi

Filmul ne arată felul cum un eveniment dramatic din trecut ajunge să fie anesteziat de dorinţa de a trăi cu orice preţ – inclusiv acela de a considera trecutul, încheiat. Este ceea ce face Hanna care, 13 ani după terminarea războiului, îl cunoaşte pe Michael. Hanna are 36 de ani, Michael are 15 şi se aruncă în prima lui experienţă sexuală cu naivitate.

Secretele ei (faptul că preferă să i se citească, ideal înaintea sexului) rămîn secrete până când, ajuns student la Drept, el asistă la un proces intentat unui grup de gardiene naziste. Michael află, atunci, că femeia pe care o iubise ascundea nu unul, ci două secrete… Kate Winslet este impecabilă în rolul Hannei. Duritatea ei e perfect justificată, dar Winslet îi imprimă nuanţe ce te ajută să vezi că nu e decât o femeie simplă care vroia să “supravieţuiască”. Şi care ajunge târziu, prea târziu, să înţeleagă ce i s-a întîmplat.

Ralph Fiennes (Michael la maturitate) este imaginea însăşi a acelei generaţii anesteziate: toată ardoarea adolescentină s-a scurs din el, lăsând în urmă un trup gol, amar şi confuz. “Cititorul” nu e un film simplu, dar e un film care se confruntă, cu ocolişurile inerente unei poveşti complexe, cu ambiguitatea dintotdeauna a adevărului. O viaţă poate ajunge, uneori, capitol într-un proces; dar nici o viaţă nu poate fi citită ca simplă probă într-un dosar.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE