Cred că soacră-mea vrea să mă omoare

Deoarece eu și Geta nu avem copii, soacră-mea nutrește convingerea că trebuie s-o înfiem pe ea dimpreună cu toate metehnele ei. Dacă Smărăndița nu m-ar dușmăni, dacă nu mi-ar otrăvi fiecare zi din viață, poate că aș închide ochii în fața unor grozăvii de-ale sale cum ar fi bețiile, grădinăritul, cântatul în baie și gătitul. In legătură cu ceea ce numește Smărăndița cântat, precizez că, deși nu locuim la bloc, baia rezonează în toată casa. Deci aș putea închide ochii la anumite lucruri… Dar ciumăfaia mă detestă încă de când m-am însurat cu Geta.

După ce s-a dat de ceasul morții spre a împiedica această căsătorie, Smărăndița, pusă în fața faptului împlinit, s-o fi gândit că, dacă mă terorizează, o să plec de bunăvoie de lângă fiica ei. Cu sârg, băbăciunea încearcă s-o monteze pe Geta de ani de zile împotriva mea, dar soția mea știe ce-i poate maică-sii pielea de opincă! Soacră-mea i-a povestit nevesti-mii că umblu după alte femei… In plus, i-a mai zis că are un soț „mototol”, „incapabil” și „indolent” (am citat-o întocmai pe Smărăndița). In mahmureala ei perpetuă, soacră-mea se contrazice singură. Păi… un bărbat mototol și indolent (adică lipsit de dorință) nu umblă după femei. Smărăndița îi mai picură Getei la ureche și că eu nu-s în stare să-mi răsfăț familia, dar cred că se referă la acea parte a familiei pe care o vede ea în oglindă când se duce să-și rujeze buzele zbârcite și dinții. Se machiază soacră-mea ca un clovn… și se machește ca un soldat în permisie. Trage la măsea de zici că vrea să-și înece cine știe ce dureri înăbușite, însă, ca parazită hedonistă ce este (și totodată ca gloabă sănătoasă-tun, în pofida alcoolului), Smărăndița n-are dureri pentru care s-o compătimești. E o văduvă veselă.

Singura ei durere sunt eu. Cel de compătimit sunt eu. și fiind eu marea ei durere, mă fierbe la foc mic sau în vâlvătăi cât poate ea de abitir. Cu toate că nu mișcă un pai în gospodărie (ca să zic așa), insistă uneori, cât sunt acasă, să-mi calce hainele, ca să mi le ardă cu fierul de călcat sau ca să-mi implementeze câte două dungi la fiecare crac al pantalonului. In rest, nu face nimic în afară de a-și bea toată pensia, de a-mi ucide grădina și de a sta cu cracii-n sus la televizor.

Preocupările ei culinare nu sunt altceva decât jocuri și experimente machiavelice. Gătește când e beată, adică de trei-patru ori pe săptămână, iar pentru mâncărurile preparate de ea nu există antidot, mănânci astăzi (dacă ești prost) și mori mâine.

În grădină, printre răsadurile mele de flori, Smărăndița a început să planteze, de-a valma, castraveți, fasole, praz și conopidă. N-are nici cele mai elementare noțiuni de grădinărit, așa că atât florile, cât și legumele sunt sortite pieirii. Poate că și eu sunt sortit pieirii dacă o mai țin mult în casa mea.

Până de curând, soacră-mea juca barbut – dar nu așa, într-o doară, ci maniacal – cu niște holodronți, pierdea invariabil și fura bani din rezerva mea domestică pentru a-și plăti datoriile, căci jucau pe bani. Pensia ei părea intangibilă când era vorba de jocul de noroc.

Într-o zi, probabil sătulă să tot piardă, a renunțat la barbut. Acum nu mai are decât viciul beției, al răutății, al artei culinare și al cântatului în baie. La un volum cât se poate de supărător, Smărăndița rage în fața chiuvetei sau în cadă arii de opere scrise pentru un tapir. După ce iese din cadă și pleacă din baie, mă duc să spăl cada după ea (menajându-mi soția), căci rămân pe pereții căzii straturi sau dungi de rapăn ce te fac a gândi că și-a spălat cineva bicicleta ori bocancii în baia ta. Soacra mea iată ce face de obicei: transportă în baie, pe piele, porțiuni întregi de grădină. și nu clătește cada.

Să vă enumăr câteva creații gastronomice de-ale Smărăndiței, de inspirație etilică: ciuperci cu marmeladă, ficat de pui în sos de oțet, supă de ardei iute, roșii umplute cu margarină, ruladă de șorici la cuptor, conținând murături și brânză de vaci, plăcintă cu biban și cu oasele bibanului, colțunași cu cremă de ceapă, omletă cu varză, pârjoale de soia tăvălite prin untură… Dar mă opresc aici, că m-a apucat deja sila. Răul cel mai mare, în privința Smărăndiței, este alcoolismul. De ziua ei, când a împlinit șaptezeci de cotolani, a făcut-o lată. Cu două zile înainte, mă întrebase:

— Aurică, la ce restaurant crezi că ar trebui să-mi serbez ziua?

Mi-au fulgerat prin minte câteva locații: restaurantul Bellu, restaurantul Sfânta Vineri, restaurantul Ghencea 2… Gândindu-mă însă că i-ar putea cere Getei bani ca să chefuiască în vreo cârciumă cu dubiosul ei anturaj, am sfătuit-o:

— Consider că e mai confortabil să-ți celebrezi ziua acasă.

Mai bine tăceam! Smărăndința s-a resemnat:

— Bine, nătărăule, o să stau acasă, dacă asta crezi tu că merit după ce m-am sacrificat pentru voi!

A invitat un moș insalubru, cu meclă de tâlhar, dintre aceia cu care juca odinioară barbut, și două zuze aflate cam tot între… două vârste, adică între vârsta a patra și vârsta subterană.

Eu și Geta n-am participat la această petrecere decât simbolic, la început, apoi ne-am retras, fiindcă bănuiam cu groază ce ar putea urma. Eram pățiți.

Soacră-mea și invitații ei au băut tării până s-au făcut pulbere, apoi au deteriorat sau distrus diferite obiecte din casă, prin lovire involuntară sau prin prăvălirea peste ele. Smărăndița, uitând că nu se află în baie, a „cântat” arii de operă.

Martalogul barbugiu a regurgitat într-o farfurie bunătățile preparate de Smărăndița. In sfârșit, după ce grupusculul taliban (grupul de oaspeți) a plecat pe trei cărări, soacră-mea a adormit îmbrăcată și încălțată pe o canapea, iar Geta a dereticat și a aerisit timp de trei ore. Fusese în casă un fum dens ca atunci când bufnește soba, doar că acesta era de la țigări.

Nu știu, zău, ce să mă mai fac… Soacră-mea mi-a mâncat sufletul. Numai casă de oameni nu mai e asta, cu lighioana înăuntru. Cred că o să-i dau papucii cât de curând.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE