Cristian Mungiu, după al doilea Palme d’Or: „Statul datorează 130.000.000 de euro cinematografiei. Să nu investim doar în kilometri de autostradă”

Cinematografia din România e subfinanțată, taxele pe jocurile de noroc nu sunt colectate

Regizorul român Cristian Mungiu, premiat la Cannes, propune o reformă structurală a cinematografiei din România, vorbind despre subfinanțare și degradarea infrastructurii de distribuție.

„Starea jalnică a sălii Cinema Studio e o evocare, nu întâmplător am organizat conferința de presă aici. E trist, era plină de viață, e foarte ușor să te derobezi de răspundere ca stat spunând că sunt și alte probleme: copiii, educația, spitalele. E o risipă pe anumite părți. Strângem toți cureaua, dar repartiția resurselor e inechitabilă. Asta produce multă frustrare.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Încep un turneu amplu de promovare, din august voi vorbi despre libertatea creativă, despre resusele care sunt, voi încerca să echilibrez cantitatea de știri negative cu tiri pozitive despre România.

Marea noastra reușită e să intrăm pe poarta mare a distribuției. Cu ministrul Culturii am vorbit. L-am rugat să reformeze distribuția fondurilor, să existe criterii clare pentru ele. Din ianuarie scrie pe siteul ministerului Culturii „pagină în curs de actualizare” – atunci când cauți zona de fonduri”

Cristian Mungiu spune că Fondul Cinematografic este sever subfinanțat din cauza neaplicării legislației. Cea mai gravă problemă o reprezintă neîncasarea taxei pe jocurile de noroc, o prevedere legală din 2020 blocată din lipsa unui ordin comun al Ministerelor Finanțelor și Culturii. Datoria acumulată a depășit 130 de milioane de euro.

De asemenea, Centrul Național al Cinematografiei (CNC) nu are pârghiile necesare pentru a colecta integral taxa pe publicitatea TV. Pe lângă eficientizarea acestor încasări, se propune extinderea bazei de taxare prin includerea publicității digitale (Meta, Google, TikTok) și a platformelor de video-on-demand (VoD).

Banii suplimentari sunt vitali pentru supraviețuirea patrimoniului, în condițiile în care Arhiva Națională de Film nu are resurse pentru restaurarea peliculelor. În plus, se cere completarea Legii drepturilor de autor: furnizorii de internet ar trebui obligați să plătească o remunerație echitabilă cineaștilor pentru operele difuzate online.

Cristian Mungiu a vorbit cu Libertatea despre cum e să fii în centrul atenției la Cannes și ce așteptări are de la România și de la următoarele sale filme.

Cristian Mungiu, un succes extraordinar, dar și o trecere bruscă direct de la strălucirea de la Cannes, iată în zona asta de sărăcie lucie a cinematografiei românești ca o parabolă aici la Cinema Studio. Ai vrut să tragi un semnal de alarmă?

Cristian Mungiu: Asta e viața noastră reală, cea de toate zilele. Nu îmi imaginez nicio clipă, atunci când sunt la Cannes, acel sentiment fenomenal că cinematografia e cel mai important lucru din lume, durează mai mult decât alea 10 zile. E plăcut și pentru 10 zile să fii în centrul atenției, să ai sentimentul că ceea ce faci e important, dar știi că te întorci acasă și noi lucrurile cele mai importante trebuie să le schimbăm aici, în viața noastră de zi cu zi, atât în cinema, cât și în activitatea noastră zilnică.

Cum ai vrea să-și amintescă lumea despre tine?

Cristian Mungiu: Nu știu, ca despre un om care a zis niște povești, care a încercat în momentul respectiv să surprindă, dacă vrei, cea mai importantă temă socială, despre cineva care a încercat mereu să aducă în fața publicului niște povești interesante, încerc să nu fiu didactic cu filmele mele, încerc de fiecare dată să zic ceva care să fie important, să folosesc cinematograful, dacă vrei, ca o metodă de a investiga ce se întâmplă cu noi în societatea de astăzi.

Care ar fi următorul film la care te gândești, pe care te gândești să-l faci?

Cristian Mungiu: Habar n-am. Am multe proiecte, am început niște proiecte, documentez în momentul de față niște povești care sunt permită să fac eventual niște serii de TV și niște filme, dar știu că sunt în fața unui an de promovare care va fi destul de lung și nu îmi va permite să lucrez la scenariu și nu știu, se vor produce niște schimbări în felul în care sunt perceput. Încă o dată sunt în atenție, dacă vreți, în atenție actorilor de limbi străini, în atenția unor producători destul de importanți de afară și va trebui să văd, să calculez destul de bine care e următoarea poveste reprezentativă după succesul pe care l-am avut acum.

Cinci premii diferite, aplauze, zece minute în continuu după vizionarea filmului Lacan. La ce te-ai gândit în acel moment?

Cristian Mungiu: M-am bucurat foarte mult. Cel mai important pentru mine este ca lucrurile astea să se traducă și într-un mai mare număr de spectatori din România. Până la urmă, cel mai important lucru pentru mine este ca filmul să ajungă la cât mai mulți spectatori. Știu deja că va ajunge la mulți spectatori în majoritatea țărilor în care filmul e distribuit, pentru că avem distribuitori puternici. Am emoții legate de România. Pentru că sistemul de săli nu permite o penetrare prea mare pentru că la noi, din păcate, există multă piraterie. Cea mai mare surpriză plăcută pentru mine ar fi ca după proiecția unică din 13 iunie filmul să nu apără pe rețele de pirataj. Ar fi un mare compliment la adresa mea și sper ca cei din România să respecte această dorință.

Ai denunțat un decalog al problemelor din cinematografia românească. Dacă ai avea bagheta magică, care ar fi primele trei lucruri pe care le-ai face pentru prosperitate?

Cristian Mungiu: E un cuvânt mare decalog… Pur și simplu e o listă de probleme, de situații care trebuie rezolvate pentru cinematografia română și probabil că cele mai importante se leagă, în primul și în primul rând, de sporirea fondului cinematografic și a soselor care îl alimentează și, în primul rând, de aplicarea legii. Știm că fondul cinematografic e văduvit de niște sume care ar trebui să i fi fost vărsate încă începând de acum 4-6 ani de zile și nu au fost vărsate niciodată. Sper, îmi doresc, mă aștept ca lucrul ăsta să fie cel dintâi rezolvat. Și apoi trebuie să rezolvăm problema asta a unui loc în care să ne putem întâlni în București pentru premiere care să arate la nivelul cinematografiei române. Îmi doresc foarte mult ca să existe interes și din partea administrației din București, dar și din partea unor persoane private ca să reușim să creăm un multiplex. Multiplex pentru mine e un fel de multiplex în care nu mănânci popcorn și nu cumperi haine, ci mergi pentru acțiuni culturale. Și trebuie să existe genul ăsta de loc. Am identificat mai multe clădiri din București în care s-ar putea întâmpla. N-am vrut să încep astăzi cu aceste propuneri. Sper să am o discuție cu decidenții politici, administrativi și să începem acest program.

Ai făcut o revoluție atât cum ai putut, ca să-l cităm pe Cornelu Porumboiu, Cristian Mungiu. E al doilea titlu mondial în cinematografie. Te-a schimbat ca om?

Cristian Mungiu: Se vede că a lucrat la redacția Sport. Ca om nu cred că m-a schimbat și sper că nu m-a schimbat. Mi se pare că și astea sunt niște încercări. Trebuie să fii la înălțimea lor. Până la urmă, la film, singurul lucru care te certifică ca un autor valabil e să ai răbdare niște zeci de ani să vezi dacă filmul supraviețuiește și rămâne important sau nu. Cel mai tare mă bucură că Patru luni, trei săptămâni și două zile a îmbătrânit cum se cade și e materie de studiu într-o grămadă de școli de cinema în toată lumea. Sper ca aceeași soartă să aibă și celelalte filme de ale mele, dar nu e cazul ca acest context chiar și fericit al primirii unei recunoașteri publice să te schimbe cu ceva.

Aceleași probleme cu distribuția ca acum 19 ani

“Acum 19 ani, după cel dintâi Palme dOr, am făcut o conferință de presă în care am evocat problemele cinematografiei românești. Atunci, în lipsa sălilor de cinematograf, am organizat o caravană prin toată România pentru a distribui primul Palme dOr românesc, “4 luni, 3 saptamini și 2 zile” – o modalitate de distribuție care trebuia să fie un exemplu cu titlu de excepție și să îndemne autoritățile să schimbe ceva – însă, din păcate, caravana a devenit nu semnalul de alarmă pentru schimbare, ci norma pentru distribuția de film autohton în România”, spune Cristian Mungiu.

“Avem acum șansa nesperată de a avea un al doilea Palme dOr pentru cinematografia română însă, din păcate, prea puține s-au schimbat față de acum 20 de ani.
Cinematografia din România nu primește bani de la bugetul de stat. Există un fond cinematografic alimentat prin lege din diferite surse care au legatură cu exploatarea cinematografică și cu folosirea de conținut audiovizual.
E de datoria mea să semnalez acum probleme din industrie pe care le-aș dori rezolvate, nu în folosul meu, ci al breslei care a dat multe motive de mîndrie României în ultimii 20 / 25 de ani”, mai adaugă regizorul.

România se confruntă și cu un colaps al rețelei de distribuție: numărul locațiilor de proiecție a scăzut de la 600 la sub 100, existând zeci de orașe fără niciun cinematograf.

Cristian Mungiu propune construirea unui „cultiplex” în București, dedicat festivalurilor și filmului de artă și trecerea Sălii Palatului în subordinea Ministerului Culturii sau a CNC. În prezent, închirierea ei de la RA-APPS costă 20.000 de euro pentru o singură premieră, o sumă uriașă în raport cu sprijinul maxim de 40.000 de lei oferit de CNC pentru întreaga distribuție a unui film.

La nivel administrativ, Cristian Mungiu consideră că este necesară organizarea unor concursuri de finanțare transparente și predictibile. Pentru a asigura o strategie culturală coerentă pe termen lung, se propune exceptarea funcției de Ministru al Culturii de la rotativa guvernamentală.

Mai mulți miniștri ai culturii decât ani de la Revoluție

“Să nu judecăm investițiile doar în kilometri de autostradă. Să investim și în apiritul critic al oamenilor. Au fost miniștri ai culturii mai mulți decât anii de după Revoluție, a spus Cristian Mungiu, într-o conferință de presă, la Cinema Studio, în București.

Ca să ai șanse la Oscar campania e una de marketing, e ca o campanie electorala. Filmul trebuie să aibă cel mai grozav start, cel mai puternic distribuitor și un buget de 5-10 milioane de euro. În SUA sunt comunități care contribuie la promovarea filmelor. Sper să avem solidaritatea comunității românești de acolo. Vom beneficia de o reglementare de ultim moment a Academiei Americane de Film care spune ca filmele care câștigă mari festivaluri sa fie automat listate. Nu e nevoie sa fie propus de România sau de Norvegia”.

Când va avea loc premiera filmului Fjord în România

În acest moment nu este cunoscută cu precizie data când va putea fi organizată premiera în România a filmului FJORD. Depinde de identificarea unei săli potrivite pentru premieră, de programul actorilor principali, căci ne dorim ca Sebastian Stan și Renate Reinsve să fie prezenți la premieră, de programul sălilor de cinema și de data lansării filmului în Statele Unite.

Cel mai probabil premiera va fi cîndva între lunile octombrie și ianuarie, spune Cristian Mungiu.
Pentru că mai este mult pînă atunci, pentru că din august filmul va începe să aibă premiere în alte țări din Europa și pentru că a existat multă emoție în România generată de acest al doilea Palme dOr, am vorbit cu sălile de cinematograf și am obținut înțelegerea lor pentru organizarea unei avanpremiere cu FJORD sub forma unei singure proiecții în toate sălile disponibile din România, din respect pentru publicul de acasă.

„Filmul nu e o critică a Norvegiei, sistemul de protecția a copilului dă rezultate bune la ei. Povestea e o confruntare între valori ultraconservatoare și ultraprogresiste. Povestea generalizează un dialog între două facțiuni sociale. Violența fizică era ceva obișnuit, nu judecăm obiceiuri valabile în societăți precum cea în care trăiam noi. Nu judec pe nimeni în film, un punct de vedere au oamenii care se uită la film”.

În două ore și jumătate nu poți face o radiografie socială perfectă

Regizorul nu crede că se poate face o radiografie socială perfectă și spune că acceptă chiar și părerile mai puțin favorabile filmului, chiar și hate-ul cu care s-a confruntat: „Eu accept orice punct de vedere, nu am nostalgia unanimității. Am aplaudat la vremea mea, dar cineastul nu poate comenta părerile celor care se exprimă în Social Media.

Nu-mi suprainterpretez filmele, nu dau explicații, am trăit la fiecare film să văd interpretări greșite. E inevitabil. Factorii de influențare ai publicului trebuie să modereze asta.

E mult hate, eu încerc să fie cât mai just și echilibrat filmul în raport cu ce comunic. În două ore și jumătate nu poți face o radiografie socială perfectă. Nu mă aștept ca oamenii să se îmbrățișeze unii cu alții după ce ies de la film. El îndeamnă la toleranță, dar deja generează hate înainte de a fi văzut”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE