Acum câțiva ani, mi-a pus Ăl de Sus mâna-n cap, de m-a făcut om toc-mai când o duceam mai rău cu banii. Am reușit să plec la muncă, în Italia, vreme de șase luni, ajutat de Sandu, un prieten vechi de familie, emigrat de mai mulți în Peninsulă. Eu, bucuros nevoie mare, îmi făceam planuri peste planuri de afaceri, de cumpărat casă nouă și mașină. Doar Lili, nevasta mea, nu se prea lăsa molipsită de entuziasmul meu.

— știu, Codrine, o să-ntoarcem banii cu lopata. Dar cu noi cum rămâne?

— Ce vrei să spui? ți-e teamă cumva că rămân pierdut prin Napoli, în brațele vre-unei macaronare zurlii?

— S-au mai văzut cazuri… în jumătate de an se pot întâmpla multe.

— Preferi adică să tragem mai departe mâța de coadă, doar ca să nu-mi cadă drobul de sare în cap? Bine, fie, dacă n-ai chef să scăpăm din garsoniera asta, ca să putem avea și noi un copil, spune-mi-o pe șleau și renunț!

— Bineînțeles că vreau ceea ce vrei și tu. Dar mă sperie lunile astea de singură-tate. De trei ani, de când ne-am luat, n-am fost despărțiți nicio zi unul de celălalt.

— Fii liniștită, Lili, ai să vezi ce repede or să treacă. și să te ții când mă întorc acasă! Punem imediat de-un copil!

— Abia aștept! Numai să te ții tu de cuvânt…

Deși n-am mințit-o nicio fărâmă pe nevastă-mea, pe care n-o înșelasem nicio-dată de când ne căsătoriserăm și nici n-aveam de gând s-o înșel, nu mi-am ținut cuvântul.

La Napoli, am tras din greu, la negru, firește, în făbricuța de textile unde-mi găsise Sandu de lucru. Munceam de dimineața până seara târziu, înfulecam ceva ieftin și prost, la repezeală, toată ziua, apoi mă retrăgeam în cămăruța mea, o chichineață jalnică, dar foarte ieftină.

Trântit pe patul îngust și tare, visam la Lili a mea, de care mi-era dor, și la viitorul căminului nostru. Nici nu-mi venea să cred că sunt într-un mare oraș occidental, fiindcă n-aveam timp să hoinăresc căscând gura pe străzi.

Când am intrat în vorbă cu Tina, habar n-aveam cum arată pe dinafară Palatul Regal, Teatrul San Carlo și Biserica San Carlo Maggiore. Ea mile-a arătat. De fapt, așa a început aventura noastră. Tina era tot româncă, lucra la aceeași fabrică, doar că era de mai multă vreme în Italia. M-a abordat direct, într-o pauză de prânz.

— Hei, ragazzo, știm că ești de-al nos-tru, dar nu înțelegem de ce ne întorci spatele de când ai venit! Ești timid sau te-ai săturat de români?

Nu de români eram sătul, începeau să mă obosească însă singurătatea, tăcerea și cămăruța mea pustie; le înduram de peste două luni. Simțeam că mă sălbăticesc pe zi ce trecea. De-aia m-a bucurat gestul fetei și am făcut cunoștință cu ea și celalți doi „conaționali la negru”: Aura și Relu. Toți trei erau bucureșteni, ca și mine. Dintre toți, Tina era cea mai volubilă.

Prezența ei tonică mi-a devenit în scurtă vreme necesară. Ea m-a scos din inerție, cu plimbările de seară prin oraș, cu povești și glume. Deși era drăguță foc, jur că n-am avut nicio clipă intenția să transform amiciția noastră în altceva. Dar a făcut ea primul pas în direcția asta, unul direct, pe care nu-l puteam refuza. De ce? Pentru că, într-un fel, îi eram recunoscător că avea grijă de moralul meu. și pentru că… sunt bărbat. și cine are curajul s-o recunoască știe bine cum gândesc reprezentanții sexului „tare”. Nu alungăm o fată drăguță care ni se strecoară în pat. Nici eu n-am alun-gat-o, dar mi-am liniștit conștiința cu o mărturisire.

— Tina, îmi placi teribil și mă faci să mă simt bine. Dar să știi că sunt însurat și îmi iubesc soția ca pe ochii din cap. Așa că ceea ce trăim acum va rămâne nebunia noastră italienească și atât.

— știam, Codrin, că ai să-mi spui ceva de genul ăsta. Nu-ți face griji din pricina mea! a răspuns ea cu o veselie forțată.

Nu a mai adus vorba despre subiectul ăsta. M-am întrebat dacă nu o supărasem cumva cu spusele mele, dacă n-ar fi trebuit să le îmbrac într-o formă mai blândă. Dar din atitudinea Tinei, din ce în ce mai caldă și mai iubitoare, am înțeles că n-avea rost să-mi fac griji, fiindcă era o fată rezonabilă.

Numai că, după ce că noi, bărbații, suntem păcătoși, mai suntem și naivi. Tina a devenit atât de iubitoare, încât, cu două săptămâni înainte de întoarcerea mea în țară, mi-a spus că e însărcinată și că e hotărâtă să păstreze copilul. Degeaba am încercat să-i explic cu binișorul că gestul ei n-avea niciun rost, degeaba am sfătuit-o să-și facă mai întâi o familie, fiindcă era tânără și avea toată viața înainte. Când am văzut că respinge toate argumentele mele și că nu e chip să se răzgândească, am trecut la măsuri drastice.

— Fie cum vrei, Tina! Dar îți jur că nu voi recunoaște niciodată acest copil, chiar de-ar fi al meu! ți-am spus că sunt însurat și că-mi iubesc soția!

— Vrei să spui că n-ar fi? Te va convinge rezultatul testului de paternitate! a răbufnit ea, furioasă.

— Dacă ai de gând să-mi faci proces, ai să obții în cel mai bun caz cinci sute de lei pe lună din partea mea, fiindcă, știi, veniturile mele legale sunt cam mici. Nu mă așteptam din partea ta… Acum du-te, te rog, lasă-mă în pace!

A ieșit ca o furtună din cameră și din viața mea, trântind ușa în urma ei. Astfel s-a încheiat nebunia mea „italienească”. Deși mi-a fost milă de fata asta, mi-am găsit diverse scuze ca să nu-mi recunosc greșeala și ca să ajung acasă, la Lili, cu o conștiință cât de cât „curățită”.

Mi-am pus planurile în aplicare, am cumpărat un apartament, mi-am deschis o mică afacere cu îmbrăcăminte de la făbricuța torineză unde lucrasem. Am „pus” și de un copil, numai că… aici nu ne-a mai ieșit pasiența.

Lili nu rămânea însărcinată, iar asta ne supăra pe amândoi. Am început să mergem pe la doctori și, după zeci de teste și analize, a reieșit că „bagajele” noastre genetice nu se prea potriveau, drept care, șansele de a avea un copil împreună erau minime. Am rămas amândoi trăsniți, căci nu ieșise așa ceva la analizele prenupțiale.

— Ei, or fi încurcat rezultatele, le-or fi făcut în grabă, ne-a zis medicul, în chip de explicație. Puteți înfia un copil dacă vă doriți atât de mult…

L-am înjurat atunci în gând, dar am folosit ideea ca s-o consolez pe Lili, care începea să cadă într-o stare depresivă.

— Pentru cine ne mai zbatem? Pentru ce te-am așteptat șase luni? întreba ea, cu privirea pironită pe perete.

— Pentru noi, dragă, pentru concediul nostru de vară din Grecia! și poate, cine știe?!, ne hotărâm să înfiem un copil. Mie începe să-mi surâdă ideea. ție, nu?

— Nu, Codrine, fiindcă n-ar fi copilul nostru. Cu asta, am spus tot!

și n-a mai vrut să vorbească pe acest subiect. Nu și gata! Iar eu nu știam ce să mai fac ca s-o scot din starea aceea în care se adâncea zi de zi. Nu se mai îngrijea, nu mai ieșea din casă, nu-mi mai vorbea. în scurtă vreme, a început să refuze să facem dragoste.

— La ce bun, așa, de pamplezir? Sau ți-e milă de mine? Mai bine te-ai simți la curve… îmi răspundea și izbucnea în plâns.

Am lăsat-o în pace și am devenit un spectator neputincios la hăul ce se năștea între noi. îmi rămăsese doar speranța că, odată și-odată, o să-i treacă.

în perioada aceea a intrat Miruna în prăvălia și în viața mea. Nu numai frumusețea ei dureroasă, violentă chiar, aș spune, mi-a atras atenția, ci și aerul dega-jat cu care se plimba printre rafturi, cerceta cum îi vine cutare bluză peste piept, cutare fustă peste șolduri, de parcă s-ar fi aflat în dormitorul propriu.

și-a luat repede obiceiul să se fâțâie, probând respectivul articol, pe sub nasul meu, cerându-mi părerea. I-o acordam cu dărnicie, înghițind în sec de poftă. Knock out m-a făcut în doar o săptămână! 0 visam noaptea, o așteptam ziua în magazin… Ce mai tura-vura, Miruna era busola după care-mi orientam zilele!

Am răbdat ce-am răbdat până când am invitat-o la cafeneaua de peste drum. 0 dată, de două ori, până când am prins curaj să-i fac curte pe față. 0 curte grăbită, flămândă. Râdea încân-tată, cu dinții ăia frumoși, cu buzele alea pline, de-mi venea să sar de la masă și s-o mușc.

în sfârșit, după eforturi supraomenești, în sensul că ce-i frumos îi place și lui Dumnezeu, mi-am atins prețioasa țintă.

— Nu mai pot, Miruna, mor dacă nu mă lași să te ating, să te iubesc!

— Ha, ha, nimeni nu mi-a mai făcut așa o declarație înfocată! Meriți un premiu. Hai mâine seară la mine, îți pregătesc o cină, să te lingi pe degete, nu alta!

— Pregătește-te doar pe tine, Miruno, n-am nevoie nici de garnitură, nici de salată!

Așa au început serile noastre teribile de iubire pasională. Pasională și neîmplinită. Căci nebunatica Miru-na ardea de dorință, dar nu voia în ruptul capu-lui să mi se dăruiască. Ne mângâiam fierbinte prin așternuturi, dar, de câte ori încercam să depășesc pragul ăsta, drăcoaica îmi șoptea la ureche:

— Nupot, Codrin…

— De ce, nu mă iubești?

— Ba da, dar am jurat să mă mărit virgină…

Vorbele astea au ajuns să mă obsedeze.

— Te rog, Miruna, te rog din toată ființa mea…

— Ce mă rogi? Doar ești însurat… Dacă mă vrei, dă divorț!

— Sunt însurat doar pe hârtie, iubito, dar asta se rezolvă. Vrei să fii soția mea?

— Nu încă. Ce rost are să ne facem planuri înainte să divorțezi?

Simțeam că explodez, nu mai aveam pic de răbdare. Mi se rupea inima de Lili, dar, la urma urmei, ea era cea care se îndepărtase de mine, ajunseserăm ca doi străini, căci nu mai îndrăzneam să-i vorbesc. Putea izbucni o ceartă din orice fleac. I-am propus să ne redăm unul altuia libertatea și, implicit, o nouă șansă.

A fost imediat de acord, de parcă aștep-ta demult să fac pasul ăsta. I-am lăsat casa, i-am dat bani, deși ea nu a avut nicio pretenție. 0 lună mai târziu, eram holtei.

— Când facem nunta, Miruno?

— Când vrei tu, iubitule!

Am înaintat actele de căsătorie, am aranjat nunta în toate detaliile și am răbdat cu stoicism. Ziua fericită se apropia, ca un timp al izbăvirii sufletului meu.

Dar, până atunci, a venit o alta, cea mai blestemată zi, în care m-am trezit singur în pat și am descoperit că Miruna dispăruse din garsoniera cu chirie în care locuiam împreună, cu bagaje cu tot… Un plic gros se lăfăia neobrăzat pe masă, așteptând să-l desfac.

înăuntru era cea mai mare sfidare la adresa mândriei mele de bărbat. în zeci de fotografii, goală-pușcă, obraznică, Miruna mea îmi surâdea din brațele altora. Ce putea însemna nebunia asta? Lămuririle veneau dintr-un plic mai mic, aflat sub ultima poză provocatoare:

„ți-ai bătut joc de dragostea surioarei mele. Din cauza minciunilor tale, a ucis un suflet de copil și a ajuns o stricată. Eu, care sunt o stricată fiindcă așa îmi place să fiu, am jurat s-o răzbun. Meritai asta și îți urez ca blestemul ei să te urmărească toată viața!”

„Care surioară?!”, m-am întrebat buimac, în prima clipă. Apoi am înțeles.

Am înțeles cât rău i-am făcut în primul rând bietei Lili, pe care, după ce am înșelat-o, am renunțat s-o susțin. și apoi, bietei Tina, pe care o duruse lovitura mea, dacă a ajuns unde-a ajuns și dacă sora ei, Miruna, s-a răzbunat așa cumplit pe mine.

Merit blestemul, merit și dorul zadarnic de Lili. Tuturor le cer iertare prin interme-diul revistei „Povestea mea”.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Ce au băut rușii pe stația orbitală. Dezvăluire incredibilă după 40 de ani! Băutura e un brand de succes în România
PARTENERI - GSP.RO
Ce au băut rușii pe stația orbitală. Dezvăluire incredibilă după 40 de ani! Băutura e un brand de succes în România
Anamaria Prodan continuă dezvăluirile ȘOCANTE: ”Reghecampf e șeful mafiei...
Playtech.ro
Anamaria Prodan continuă dezvăluirile ȘOCANTE: ”Reghecampf e șeful mafiei...
Cum a fost găsit Petrișor, românul care a dispărut la granița dintre Slovacia și Ungaria. Mesajul familiei
Observatornews.ro
Cum a fost găsit Petrișor, românul care a dispărut la granița dintre Slovacia și Ungaria. Mesajul familiei
Horoscop 24 iunie 2021. Capricornii au tendința de a trata cu răceală subiectele, doar pentru că nu le plac
HOROSCOP
Horoscop 24 iunie 2021. Capricornii au tendința de a trata cu răceală subiectele, doar pentru că nu le plac
Ce a pățit un bărbat care a consumat câte 12 doze de energizant pe zi, timp de un an. „Asta mi-a spus medicul”
Știrileprotv.ro
Ce a pățit un bărbat care a consumat câte 12 doze de energizant pe zi, timp de un an. „Asta mi-a spus medicul”
VIDEO | Moment ULUITOR în direct. Vedeta TV n-a realizat că nu poartă lenjerie intimă
Telekomsport
VIDEO | Moment ULUITOR în direct. Vedeta TV n-a realizat că nu poartă lenjerie intimă
1.000mp de ziduri devin opere de artă ce purifică aerul din București (PUBLICITATE)
PUBLICITATE
1.000mp de ziduri devin opere de artă ce purifică aerul din București (PUBLICITATE)