În ce țări este legalizată eutanasia sau sinuciderea asistată și diferența dintre ele

Ce este eutanasia

Termenul de eutanasie definește actul de a pune în mod intenționat capăt vieții unei persoane care se confruntă cu o boală incurabilă sau în fază terminală, cu scopul principal de a-i alina suferința, potrivit Healthline.com. Este un proces complex care presupune luarea în calcul a mai multor factori. Această practică ridică numeroase dezbateri, fiind controversată din punct de vedere etic, moral, religios și juridic. Legislația privind eutanasia variază semnificativ în funcție de țară.

Acest subiect sensibil a fost discutat public, în special în legătură cu îngrijirea la sfârșitul vieții, aspect care a generat dezbateri privind etica medicală și drepturile pacienților. Grupuri de advocacy și persoane interesate au susținut legalizarea eutanasiei sau îmbunătățirea politicilor de îngrijire paliativă, menite să ofere un plus în îmbunătățirea îngrijirii pacienților aflați în stadii terminale. În țara noastră accentul se pune pe îngrijirea paliativă, care urmărește reducerea suferinței și sprijinul holistic al pacientului, abordând nevoile fizice, cele emoționale și a celor spirituale, precum și pe suportul acordat familiilor.

Istoria eutanasiei

Conceptul de eutanasie are rădăcini vechi, care datează de peste 2000 de ani, reflectând evoluția filosofiei despre moarte și procesul de a muri, ca expresie a obiceiurilor și valorilor predominante într-o anumită epocă. În Grecia și Roma antice, eutanasia era respinsă de medicină, însă filosofia și etica susțineau anumite forme de întrerupere voluntară a vieții, mai ales în cazurile de boli grave sau răniri severe, potrivit NIH. Mai târziu, în Evul Mediu, abordarea s-a schimbat semnificativ sub influența bisericii creștine, care condamna eutanasia, considerând-o o încălcare gravă a sacralității vieții. Totuși, au existat cazuri izolate de „omor din milă”. Odată cu perioada renascentistă, unii filosofi au redeschis dezbaterea privind dreptul individului de a-și alege moartea, însă subiectul a rămas la fel de controversat. Epoca iluminismului, din secolele XVIII-XIX, a adus o reevaluare a eutanasiei, iar unii filosofi susțineau dreptul oamenilor de a muri cu demnitate. În secolul al XIX-lea au început să apară mișcări organizate pentru promovarea eutanasiei în Europa și în Statele Unite, însă acestea s-au confruntat cu o opoziție puternică din partea autorităților religioase și a comunității medicale.

În ce țări este legalizată eutanasia/ sinuciderea asistată

Secolul al XX-lea a fost marcat de progrese importante în tehnologia medicală și de apariția mișcării hospice, care punea accent pe îngrijirea paliativă a pacienților aflați în fază terminală. În ciuda acestor evoluții, dezbaterile etice și legale privind eutanasia au continuat, concentrându-se pe drepturile individuale și pe dilemele morale din asistența medicală. În ultimele decenii, mai multe țări au reglementat eutanasia sau sinuciderea asistată prin lege. Ţările de Jos au fost printre primele care au legalizat-o, în 2002, în anumite condiții stricte. Au urmat și alte state precum Belgia, Germania,Austria, Portugalia, Elveția, Luxemburg, Spania, Canada, Columbia, Noua Zeelandă, Australia, dar și mai multe state americane, inclusiv California, Washington, New Jersey, Colorado, New Mexico și Hawaii. Un argument împotriva eutanasiei sau a sinuciderii asistate de medici îl reprezintă Jurământul lui Hipocrate, care datează de aproximativ 2.500 de ani, cu o versiune mai modernă scrisă în 1964. Toți medicii depun acest jurământ.

Diferenţa dintre sinucidere asistată şi eutanasie

Formele de eutanasie

Eutanasia poate fi împărțită în mai multe tipuri, fiecare având implicații diferite din punct de vedere etic, juridic și medical. Eutanasia voluntară are loc atunci când o persoană solicită în mod voluntar și în cunoștință de cauză să-i fie pus capăt vieții, de obicei din cauza unei boli incurabile sau a durerilor insuportabile, solicitând uneori sprijinul unui medic. În contrast, eutanasia involuntară presupune încheierea vieții unei persoane fără consimțământul explicit al acesteia. Există și un al treilea tip, eutanasia nevoluntară, care este aplicată când individul nu își poate exprima dorința sau refuzul, cum ar fi în cazul sugarilor, persoanelor cu dizabilități intelectuale severe sau a celor aflate în stare vegetativă persistentă. Această formă ridică numeroase dileme etice privind autonomia și drepturile omului. O altă formă este eutanasia pasivă, care constă în oprirea sau neinițierea unor tratamente menite să prelungească viața, permițând, astfel, ca procesul natural al morții să aibă loc, prin deconectarea de la aparate sau oprirea medicației vitale. În sfârșit, eutanasia activă implică acțiuni directe pentru a provoca moartea unei persoane, cum ar fi administrarea unei substanțe letale de către un medic, conform Medical News Today.

Ce trebuie să știi despre sinuciderea asistată

Sinuciderea asistată, cunoscută și ca sinucidere asistată de medic, are mai multe definiții și interpretări. Una dintre acestea se referă la faptul că pacientul care suferă de o boală în fază terminală și care este conștient și capabil din punct de vedere mental, își pune capăt propriei vieți asistat fiind de o altă persoană, de obicei un profesionist din domeniul medical, relatează WebMD.com. Spre deosebire de eutanasie, în cazul sinuciderii asistate, bolnavul efectuează el însuși actul final care îi provoacă moartea, prin ingerarea unei substanțe letale sau a unui medicament letal care a fost prescris de medic și urmând instrucțiuni precise privind modul prin care își poate provoca moartea. Mai exact, medicul oferă substanța, dar nu o administrează el ca în cazul eutanisiei active, ci pacientul o bea sau își apasă singur butonul seringii.

Această diferență este esențială din punct de vedere etic și juridic, iar reglementările legale diferă de la o țară la alta. Spre exemplu, în România, atât eutanasia, cât și sinuciderea asistată sunt interzise prin lege și se supun unor sancțiuni penale severe. Cadrul legislativ actual nu prevede nici un cadru legal care să autorizeze astfel de practici.

Când se poate lua în considerare sinuciderea asistată

Sinuciderea asistată poate fi considerată o soluție când o persoană suferă de o boală în fază terminală sau când experimentează dureri și suferințe care îi cauzează suferință fizică sau psihologică severă, dorind să își încheie viața în mod controlat. De asemenea, sinuciderea asistată poate fi luată în considerare dacă se anticipează pierderea autonomiei și a independenței din cauza progresiei bolii, iar pacientul dorește să-și mențină controlul asupra vieții sale și preferă să-și pună capăt vieții înainte de a deveni dependenți de alții pentru activitățile de bază ale vieții de zi cu zi.

În același timp, această practică poate fi aplicată când tratamentul medical nu mai este eficient, iar povara lui depășește beneficiile. În cazul persoanelor vârstnice, sinuciderea asistată este o opțiune când bolnavii se confruntă cu o stare de sănătate în declin și cu o pierdere a mobilității, dorind astfel să evite un declin prelungit și dureros al sănătății și al calității vieții lor. Decizia de a recurge la sinuciderea asistată necesită o evaluare atentă a tuturor opțiunilor, inclusiv a îngrijirii paliative și azilare, respectând cadrul legal și etic al fiecărei țări.

Pregătirea pentru sinuciderea asistată

Procesul de pregătire pentru sinuciderea asistată implică mai multe etape pentru a garanta că decizia este voluntară și bine documentată. Iară care sunt aceste etape:

• Consultul medical inițial – Pacientul discută cu medicul despre starea sa de sănătate, opțiunile de tratament și posibilitatea sinuciderii asistate, primind informații despre criterii și riscuri.
• Consimțământul informat – Pacientul trebuie să înțeleagă pe deplin boala, riscurile și alternativele și să semneze documentația legală care confirmă decizia.
• Evaluarea psihologică – Se verifică sănătatea mintală și capacitatea de decizie, pentru a identifica eventuale afecțiuni care ar putea afecta judecata pacientului.
• Documentația și cerințele legale – Se completează formulare și se obțin semnături și autentificări conform legii.
• Prescrierea medicamentelor – După finalizarea evaluărilor, medicul furnizează substanța letală și oferă instrucțiuni pentru administrare în siguranță.
• Îngrijirea ulterioară – Medicul și echipa medicală oferă sprijin emoțional și monitorizare, inclusiv consiliere pentru familie și îndrumări către servicii paliative.

Acest proces strict asigură respectarea autonomiei pacientului, a demnității sale și a standardelor etice și profesionale.

Argumente pro eutanasie/sinucidere asistată

• Libertatea de a alege: susținătorii consideră că fiecare persoană ar trebui să aibă dreptul de a-și lua propriile decizii.
• Calitatea vieții: doar individul știe cu adevărat cum se simte și cum afectează durerea fizică și emoțională a bolii și a morții prelungite calitatea vieții sale.
• Demnitatea: fiecare persoană ar trebui să aibă posibilitatea de a muri cu demnitate.
• Martorii: mulți care asistă la moartea lentă a altora cred că ar trebui să existe posibilitatea de a apela la moarte asistată.
• Resursele: este mai logic să direcționăm resursele personalului calificat, echipamentele, paturile de spital și medicamentele către tratamente salvatoare pentru cei care doresc să trăiască, decât pentru cei care nu doresc.
• Umanitate: este mai uman să permiți unei persoane care suferă de dureri insuportabile să aleagă să pună capăt acelei suferințe.
• Persoanele dragi: poate ajuta la reducerea durerii și suferinței celor apropiați.

Argumente contra eutanasie/sinucidere asistată

• Rolul medicului: Profesioniștii din domeniul sănătății pot fi reticenți în a-și compromite rolul profesional, mai ales având în vedere Jurământul lui Hipocrate.
• Argumente morale și religioase: Unele religii consideră eutanasia o formă de crimă și moral inacceptabilă. Sinuciderea este, de asemenea, „ilegala” în unele religii. Din punct de vedere moral, se poate argumenta că eutanasia ar slăbi respectul societății pentru sfințenia vieții.
• Competența pacientului: Eutanasia este voluntară doar dacă pacientul este competent din punct de vedere mental, înțelege clar opțiunile și consecințele, și este capabil să își exprime această înțelegere și dorința de a-și încheia propria viață. Determinarea sau definirea competenței nu este simplă.
• Vinovăția: Pacienții se pot simți ca o povară pentru resurse și pot fi psihologic presați să consimtă. Ei pot considera că povara financiară, emoțională și mentală asupra familiei lor este prea mare. Chiar dacă statul acoperă costurile tratamentului, există riscul ca personalul spitalului să aibă un stimulent economic să încurajeze consimțământul pentru eutanasie.
• Bolile mentale: O persoană cu depresie poate fi mai predispusă să ceară sinuciderea asistată, ceea ce poate complica decizia.
• Efectul de domino: Există riscul ca sinuciderea asistată de medic să înceapă cu pacienții terminali care suferă și doresc să moară din cauza durerii insuportabile, dar ulterior să includă și alte categorii de persoane.
• Posibila recuperare: Foarte rar, un pacient se recuperează împotriva tuturor așteptărilor. Diagnosticul ar putea fi greșit, se mai menționează pe site-ul Medical News Today.
• Îngrijirea paliativă: O îngrijire paliativă corespunzătoare poate face eutanasia inutilă.
• Reglementarea: Eutanasia nu poate fi reglementată corespunzător.

Foto: Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE