După ce am frânt inimi, a venit rândul meu să sufăr

De-a lungul anilor, am cunoscut o mulțime de fete și de femei senzaționale. Fiecare a fost o experiență deosebită și diferită și le-am purtat o amintire plăcută tuturor. Cu multe dintre ele am rămas în relații bune, chiar prieteni, unele m-au invitat la nunta lor, altele la botezul copiilor. Nu mă pot plânge, viața mea a fost frumoasă până acum. Am avut însă întotdeauna un principiu, niciodată nu m-am „cuplat” cu iubita, prietena sau soția vreunui prieten sau cunoscut de-al meu. Numai că, știți cum se întâmplă, de ce ți-e frică d-aia nu scapi. Mă rog, să vă explic mai întâi unul dintre motivele pentru care nu chiar mă tem, ci mai degrabă ocolesc însurătoarea.

Trei ani de zile am fost martor la divorțurile mai multor prieteni. Ce mi-a fost dat să aud acolo n-aș vrea să mai aud vreodată, și erau vorbe spuse de niște oameni cărora le fusesem martor la cununie și care se iubiseră, știam asta, unii dintre ei se cunoscuseră datorită mie. E greu de imaginat că doi oameni care până mai ieri se iubeau ajung apoi să-și arunce în față niște lucruri oribile. Să revenim însă la oile noastre…

Anul acesta, în luna august, am fost în concediu. Inițial, trebuia să plec în Grecia cu mașina, cu un bun prieten și cu soția lui. Aveam totul aranjat, rezervări la hoteluri, traseul pregătit minuțios, trebuia să fie un concediu minunat. Eu tocmai mă despărțisem de ultima mea iubită, o despărțire destul de zgomotoasă, pentru că ea, nu știu de ce, a sperat că mă voi însura cu ea, iar când am anunțat-o că plec singur în concediu, a izbucnit scandalul. Prin urmare, chiar îmi doream să fiu singur și liniștit. Cu câteva zile înainte de plecare însă, m-a sunat Andrei și mi-a spus că tot aranjamentul cade pentru că ei divorțează.

— Ce tot vorbești, bătrâne? Cum să divorțați?

— Ce știi tu, Sergiu? mi-a răspuns el. Femeile după ce se mărită se schimbă complet. Până când nu au hârtia în poșetă sunt ca niște mielușele, după aia devin niște scorpii. Găina cântă acum în casă, ascultă-mă bine ce spun. După ce s-au luptat atâta timp pentru egalitate, au ajuns să se comporte ca niște bărbați. Raluca are salariul mai mare ca mine, ce-i drept, și-mi scoate tot timpul asta pe nas. și asta n-ar fi nimic, dar ori de câte ori am încercat în ultimele luni să mă apropii de ea a găsit tot felul de pretexte: ba că e obosită, ba că nu are dispoziția necesară, ba că n-a luat pastile, ba că trebuie să se trezească devreme dimineață. N-am mai făcut dragoste de câteva luni bune, omule, și n-am decât 39 de ani. Dacă nu mai are chef de mine, să mi-o spună și gata! Mai bine mă însuram cu soră-sa, e cu totul altfel decât ea. Fata aia tot timpul râde și e plină de viață. Raluca e veșnic ciufută, de copii nici nu vrea să audă, are o mulțime de responsabilități, iar eu, ce naiba sunt pentru ea? Un papagal. M-am săturat. I-am spus că vreau să divorțez și mi-a răspuns că e cea mai bună idee pe care am avut-o în ultimii cinci ani. Așa că, ori te duci singur, ori mai bine plecăm amândoi. Până vorbește ea cu avocatul, până depune actele, noi ne-am și întors. Ce zici?

Ce puteam să mai zic? Până la urmă, am plecat amândoi. Nu pot să vă descriu în cuvinte ce priviri mi-a aruncat Raluca în ziua în care m-am dus să-l iau pe Andrei de acasă. Ca niște săgeți cu vârful otrăvit. De cum am ieșit din țară, Andrei s-a înveselit și a început să facă tot felul de planuri.

— Vreau să-mi găsesc o femeie ca lumea, bătrâne, o femeie adevărată, nu o carieristă ca Raluca, o femeie care să vrea să mă iubească și să-mi facă doi copii. O femeie pe care să-mi fie drag s-o țin în brațe, mă înțelegi? Nu mă mai interesează să aibă ceva în cap, mi-a ajuns o experiență, prea multă minte strică, ascultă-mă bine, știu ce spun.

Întâmplarea a făcut ca, imediat ce am intrat pe teritoriul Greciei, să găsim în mijlocul drumului, în pană, două posibile candidate la inima lui Andrei.

Cum le-a văzut, i s-au aprins călcâiele și s-a grăbit să le dea o mână de ajutor. Andrei e un tip extrem de îndemânatic, așa că, în mai puțin de jumătate de oră, le-a rezolvat problema și a și aranjat cu ele să hălăduim împreună prin Grecia, mai ales că noi aveam toate rezervările făcute, iar ele nu aveau nimic aranjat. Adela și Tatiana aveau în jur de 30 de ani, lucrau amândouă la o companie de telefonie, aveau niște telefoane mobile foarte dichisite și nu voiau decât să se distreze, acesta era singurul lor țel când plecaseră în concediu.

— Am o idee, băieți, a spus Tatiana. Nu ne facem confidențe, nu ne povestim viețile, ne distrăm cât încape, iar când ajungem acasă, o ia fiecare pe drumul lui. Ce părere aveți?

Eu și Andrei ne-am uitat unul la altul și am aprobat încântați. Ce putea fi mai frumos decât o vacanță fără obligații? Iar fetele, credeți-mă, știau să se distreze, nu glumă… Am colindat țara în lung și-n lat, am ajuns și prin locuri mai puțin umblate de turiști, am mâncat tot felul de ciudățenii, am făcut picnicuri, am făcut sex sălbatic, am dansat pe toate ritmurile posibile, nici nu ne-am dat seama când au trecut cele trei săptămâni de concediu. Ne-am distrat mai bine decât pe vremea facultății, și asta numai datorită imaginației fetelor. Intre Andrei și Adela se cam înfiripase ceva și amicul meu s-a decis chiar să se mute la ea, deși la început stabiliserăm cu totul altceva. Când ne-am apropiat de București, i-am dat lui Andrei mașina mea, iar eu m-am urcat în mașina Tatianei și ne-am despărțit.

— Bătrâne, dacă te sună Raluca, nu știi nimic de mine, ne-am înțeles? mi-a spus Andrei înainte să plece.

Tatiana m-a dus până în fața blocului, am așteptat să-mi propună ea ceva, eventual să ne mai vedem, să facem schimb de numere de telefon, dar nu s-a întâmplat nimic de genul ăsta, așa că am coborât, i-am mulțumit pentru vacanța minunată și am intrat în bloc. Nici n-am intrat bine în casă, că a început să-mi sune mobilul. Era un număr necunoscut. N-aveam chef de telefoane, așa că am închis. Dar a sunat din nou. Destul de iritat, am răspuns.

— M-am gândit mai bine și încă n-am chef să mă duc acasă, ai ceva de băut? am auzit vocea Tatianei.

— Ba bine că nu! Sună la 033, etajul 3, apartamentul 33.

În câteva clipe era sus. Și a rămas încă o săptămână. Fără explicații, fără întrebări. Tatiana era exact ca mine. Mi-a povestit în câteva cuvinte că, după o tentativă nereușită de căsătorie, a decis să mai aștepte o vreme și să se bucure de viață.

— Nu-mi place să forțez mâna nimănui, dar nu-mi place nici să fac promisiuni și jurăminte, pentru că nu știu dacă pot să mă țin de ele. Sunt prea multe femei în ziua de azi care vor să se mărite cu orice preț, așa că eu am să mă mărit numai dacă cel care mă va cere mă va accepta așa cum sunt, nu-mi va cere să mă schimb. Nu vreau să știu cine au fost iubitele tale și nici alte detalii din viața ta, știi destule despre mine, m-ai văzut cum sunt de o lună încoace, dacă vrei o relație fără constrângeri sunt de acord.

După o săptămână, s-a întors la ea acasă, începea serviciul, așa că trebuia să schimbăm câte ceva în programul nostru.

— Nu mă interesează să fac carieră, vreau doar să-mi câștig existența, să nu depind de nimeni și să profit de viață, cât încă mai sunt tânără. Când ești liber, mă suni, dacă ni se pupă programul e perfect, dacă nu, găsim o soluție.

Parcă mă auzeam pe mine. Nu-mi venea să cred că am întâlnit o femeie care putea să-mi semene atât de mult. Relația noastră a continuat la fel, ne vedeam cât de des puteam, mergeam să dansăm, mergeam la concerte, la teatru, ne plimbam cu bicicleta, cu scuterul, cu rolele (da, nu vă mirați, de dragul Tatianei am învățat să merg și cu rolele). Erau însă zile când îmi spunea că nu ne putem vedea, eu nu ceream explicații, ea oricum nu mi le dădea și totul mergea foarte bine.

Andrei a divorțat până la urmă. Din fericire, acum nu mai e nevoie de martori dacă divorțul se face de comun acord, așa că am scăpat de această corvoadă. Iar el a continuat să locuiască la Adela până când, într-o bună zi, m-a anunțat că se însoară.

— Ai înnebunit? Abia v-ați cunoscut! Ce-ți trebuie iar însurătoare? Fata asta nu e ca Raluca, de ce atâta grabă?

— Mi-e teamă să n-o pierd, bătrâne. știu că am spus una și alta, dar mă știi foarte bine, eu nu sunt ca tine, eu sunt un familist. și ei îi plac copiii, așa că mai bine mă însor, până nu mi-o ia altul înainte.

I-am spus Tatianei vestea cea mare, a ridicat din umeri și mi-a zis că nu poate veni la nuntă. Ca de obicei, nu mi-a dat nicio explicație, iar eu n-am întrebat-o nimic. M-a cam râcâit însă, trebuie să recunosc, faptul că nu a venit cu mine la nuntă. „Vezi, bătrâne”, mi-am spus în sinea mea, „ai ajuns să le înțelegi pe fostele tale, acum simți cum e pe pielea ta”. Da, nu e prea plăcut să nu știi nimic despre persoana cu care crezi că formezi, totuși, un cuplu, chiar și la modul figurat. Am fost tentat s-o întreb pe Adela câte ceva despre Tatiana, doar erau colege și prietene, dar mi-a fost jenă, mai ales că ea nu s-a mirat deloc că buna ei prietenă n-a apărut. Am tăcut chitic și am înghițit gălușca. Oricum n-aveam altă soluție. M-am bucurat pentru ei, era limpede că se iubesc, că se potrivesc și că le va fi bine împreună.

Zilele următoare, am tot așteptat un semn de viață de la Tatiana. Mi-am zis că așa ar fi normal, să mă sune ea, că doar ea n-a venit. Nici așteptarea nu mi-a fost prea agreabilă, trebuie să recunosc.

Dar m-am abținut, totuși, s-o sun. M-a sunat ea, într-un târziu. M-a întrebat pur și simplu dacă sunt liber în ziua aceea și unde vreau să ne vedem. Poate ar fi trebuit să găsesc un pretext oarecare și s-o refuz, dar n-am avut puterea s-o fac. A venit la mine, am făcut dragoste și până a doua zi dimineață am fost tot timpul tentat s-o întreb unde a fost, ce s-a întâmplat. Mi-am mușcat limba, ca nu cumva s-o fac. Ne-am simțit minunat, a fost una dintre cele mai frumoase zile petrecute împreună, numai că, înainte să plece, Tatiana mi-a spus:

— Cred că asta e ultima oară când ne vedem. Nu cred că e o surpriză pentru tine, îmi imaginez că ești obișnuit cu genul ăsta de relații. și oricum, nu ne-am făcut promisiuni și nici nu a fost vorba că vom avea o relație de durată. De fapt, mai bine-ți spun adevărul: mă mărit! știu că am tot spus că n-am de gând s-o fac prea curând, dar s-a ivit un bărbat potrivit în viața mea și… asta e. Mă bucur că te-am cunoscut, e foarte plăcut să ai o relație cu cineva ca tine, care gândește la fel, are același stil de viață. Poate, cine știe, o să ne mai vedem vreodată. Dar relația noastră a luat sfârșit.

M-a sărutat pe frunte și a plecat. Mi-a trebuit ceva timp să-mi revin, trebuie să recunosc. Era prima oară când mi se întâmpla așa ceva. De obicei, eu eram cel care puneam punct relațiilor. Surpriza a fost mult peste așteptările mele. și asta n-a fost nimic. Surpriza și mai mare abia urma.

Peste câteva zile, adică de Sfântul Andrei, am fost invitat la logodna unui prieten și coleg de serviciu. Horațiu era burlac înrăit ca și mine, avea 38 de ani, dar cunoscuse de câtva timp o femeie care îi sucise mințile și, la numai câteva săptămâni după ce s-au cunoscut, i-a cerut mâna. Iar ea a acceptat. Horațiu locuia împreună cu părinții lui într-o casă splendidă la Snagov și a organizat o petrecere de pomină ca să ne-o prezinte pe viitoarea lui mireasă. Nu prea aveam chef de petreceri de logodnă sau de nunți, dar nu puteam să-l refuz, era colegul meu de birou, eram buni prieteni, așa că m-am îmbrăcat în silă și m-am dus.

Era deja lume multă acolo, iar printre invitați i-am zărit și pe Andrei și Adela. Andrei îmi făcea semne disperate din celălalt capăt al încăperii și nu înțelegeam ce vroia. N-am apucat să ajung până la el să aflu despre ce era vorba, dar am înțeles imediat.

Când m-a văzut intrând, Horațiu a venit direct la mine, m-a luat de braț și m-a dus s-o cunosc pe logodnica lui, care stătea cu spatele spre noi și vorbea cu cineva.

Când s-a întors, am crezut că leșin. Era Tatiana, care n-a părut deloc surprinsă că mă vede sau cel puțin n-a lăsat să se vadă nimic. Nu i-a tresărit niciun mușchi al feței. A continuat să zâmbească până când m-am îndepărtat de ei. Mie însă îmi tremurau picioarele.

— Am vrut să te avertizez, îmi pare rău, l-am auzit pe Andrei. îmi pare rău, bătrâne!

— N-am știut nimic, îmi pare rău, mi-a spus și Adela.

Dintr-odată, m-am simțit de parcă eram la o înmormântare și lumea îmi transmitea condoleanțe. Am băut ceva, am mai stat o vreme și pe urmă i-am spus lui Horațiu că trebuie să mai ajung undeva. Andrei și Adela s-au oferit să mă conducă acasă, dar i-am refuzat. Simțeam nevoia să fiu singur.

Șocul a fost foarte puternic, încă nu mi-am revenit. Am sunat la birou și le-am spus că sunt în concediu medical, căci mi-e teamă să nu mă dau de gol în fața lui Horațiu.

Am tot întrebat dacă Tatiana i-a spus ceva, dar e limpede că n-a făcut-o. Va trebui să trag aer în piept și să mă obișnuiesc cu gândul că o voi vedea de acum foarte des pe Tatiana, la brațul bunului meu prieten Horațiu. Frumoase sărbători mă așteaptă, nu?

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE