„Ce poate fi mai dureros în sufletul unui părinte decât să vadă că nu poate să le îndeplinească micile plăceri copiilor. Doar un tată care trece prin această situaţie vă poate spune cel mai bine. Şi acela sunt eu. Am două bijuterii de copilaşi, de care sunt foarte mândru. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt în putere şi pot să-i cresc singur şi să-i îngrijesc, chiar dacă mama lor ne-a părăsit. Reuşesc să-i întreţin muncind cu ziua prin sat. Am mare noroc cu părinţii mei, care ne mai ajută, deşi vai şi amar de pensiile lor. Cea mai mare dorinţă a mea este să îmi văd copiii sănătoşi şi fericiţi. Fetiţa merge anul acesta în clasa a IV-a, iar băieţelul, în clasa I, el este boboc. De o perioadă, fata mea mă tot întreabă: «Tată, când îmi iei şi mie un calculator sau un laptop, că toţi colegii mei au?». Mi se rupe sufletul când dau din umeri şi îi spun că nu am bani. Şi cel mic îmi spune că vrea joc Play Station 2 sau o consolă. Credeţi-mă că nici nu ştiu ce-i aia. De aceea mi-am luat inima-n dinţi şi v-am scris, că poate se găseşte cineva să mă ajute să le fac o surpriză copiilor mei.
Cornel B., judeţul Timiş”
Cititorii care doresc să ajute sau care vor să afle mai multe amănunte despre cazurile prezentate astăzi ne pot contacta la redacoeie, la numărul de telefon 021.203.08.50
Cititorii care ne cer sprijinul sunt rugaţi să ne trimită scrisorile însoţite de fotografii şi de un număr de telefon
Libertatea nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul scrisorilor primite de la cititori