IN A RELATIONSHIP | Iubirea tânără. Cum să vorbești cu copiii tăi despre relații intime și „îndrăgosteală”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pentru mulți părinți, subiectul relațiilor romantice dintre adolescenți este unul dintre cele mai periculoase și delicate subiecte, greu de abordat cu consecvență și empatie. Pe de altă parte, nici în viața romantică a adulților lucrurile nu sunt prea clare, mai ales pe timp de pandemie. În episodul de astăzi ne vom concentra asupra vieții de adolescent în pandemie și venim cu cinci recomandări pentru părinții care vor să abordeze subiectul relațiilor de cuplu, dar încă nu știu de unde să înceapă.
Cuprins:
Alegerea unui partener de cuplu și felul în care ne purtăm în relație cu acea persoană se bazează pe modelele de relație din familie și din societate, mesajele și imaginile cuplurilor de vedete promovate în media, apartenența religioasă sau la un anumit grup social și mulți alți factori. La adolescenți, însă, toate aceste influențe acționează mai degrabă inconștient, fără ca ei să-și poată da seama care dintre ele sunt pozitive sau negative, care le sunt beneficiile și care sunt riscurile la care se expun.
Mai precis, adolescenții se vor orienta conform modelelor pe care le percep a fi „normale”, înțelegând normalitatea uneori ca <strong>ideal </strong>(„Așa ar trebui să fie lucrurile”), alteori ca <strong>standard social </strong>(„Așa face toată lumea”).
Dar idealul și standardele sociale sunt de multe ori inconsecvente și incompatibile. Alegerile din viața romantică făcute în funcție de ceea ce tinerii percep a fi „normal” îi pot pune pe aceștia în situații de risc.
Normalitatea percepută de ei vine la pachet cu o anumită presiune de adaptare și adoptare a acelei normalități, tocmai pentru a nu se simți „anormali”, adică inadecvați, neadaptați, respinși sau „defecți”.
Relațiile romantice, în ochii adolescenților
„Consider că atunci când vrei să fii într-o relație cu o persoană, înseamnă că te atrage ceva la ea. Fie atracție fizică, fie îți place cum se comportă, fie îți plac vorbele pe care ți le zice. Până de curând obișnuiam să fiu eu fata timidă și introvertită care aștepta ca «prințul» din povești să vină la ea și să facă primul pas spre întemeierea relației. Dar cum am rămas dezamăgită de prea marile mele așteptări, am început eu să intru în vorbă cu ei, eu să le dau mesaj.
Astfel, mi-am dat seama că atunci când se întemeiază o relație trebuie să fii sigur de calitățile celuilalt și de ce vrei să ai cu el/ea (o aventură, ceva de scurtă durată, lungă durată, viitoare nuntă etc.)”, povestește o tânără de 18 ani.
Ca părinte, nu uita ce înseamnă adolescența!
Totuși, sunt multe lucruri în legătură cu care tinerii simt presiunea de a se conforma și pe care părinții trebuie să le înțeleagă, dacă vor să aibă o șansă reală să-și sprijine cu adevărat adolescenții și să nu-i copleșească cu critici și interdicții nocive sau abuzive:
- Popularitatea - presiunea de a se integra în grupurile de aceeași vârstă, de la grupuri informale și până la grupuri de activități extra-școlare.
- Performanța școlară - presiunea de a avea note bune, pentru a nu fi percepuți de ceilalți (adolescenți sau adulți) ca „proști” sau lipsiți de aptitudini intelectuale. Uneori însă, o performanță școlară scăzută poate fi marca unei perioade de rebeliune sau teribilism, care poate crește popularitatea unora dintre tineri.
- Imaginea - presiunea de a arăta într-un anumit fel, care se exercită diferit la fete, respectiv băieți. Pentru ei, în alegerile romantice, contează din ce în ce mai mult:Forma și dimensiunea corpului (greutatea, înălțimea, proporționalitatea etc.), inclusiv textura pielii (acneea specifică pubertății este un factor major de stres și pentru fete, și pentru băieți).Vestimentația, accesoriile & gadgeturile - care pot fi marca apartenenței la un grup social sau marca unui anumit statut financiar.
- Forma și dimensiunea corpului (greutatea, înălțimea, proporționalitatea etc.), inclusiv textura pielii (acneea specifică pubertății este un factor major de stres și pentru fete, și pentru băieți).
- Vestimentația, accesoriile & gadgeturile - care pot fi marca apartenenței la un grup social sau marca unui anumit statut financiar.
- Preferințele muzicale și alte tipuri de conținuturi media: presiunea de a consuma și de a se identifica personal cu un anumit tip de muzică, dar și filme, literatură, vloguri, canale YouTube / Instagram / Tik Tok etc.
- Activitățile de timp liber - presiunea de a practica diverse activități, de la sporturi individuale sau de echipă până la cluburile de teatru, dezbateri, robotică etc. acolo unde ele sunt disponibile și accesibile. Tot aici intră și frecventarea sălilor de jocuri de noroc - un mare pericol de dependență pentru tineri, în special pentru băieți.
La intersecția tuturor acestor modele și influențe, tinerii ajung să fie de cele mai multe ori dezorientați, confuzi și speriați, chiar dacă nu știu exact de ce anume se tem. Așteptările celorlalți de la ei, oricât ar fi de contradictorii, se amestecă cu propriile dorințe și nevoi, ajungând să fie suprapuse și contopite, cel puțin pentru o perioadă.
În acest fel se construiește și se nuanțează identitatea fiecărui adolescent, care înglobează automat un anumit complex de traume emoționale și aspirații personale, în funcție de mediul de proveniență și experiența personală de viață.
Începutul mi s-a părut cel mai frumos. Nu eram obișnuiți unul cu celălalt și am adorat procesul de cunoaștere. Vorbeam lucruri de bază: compatibilitatea zodiilor, ce ne place să facem în timpul liber, vorbeam mult despre școală (eram în aceeași generație), ce vrem să facem în viitor, ce planuri avem pentru zilele următoare. Mie îmi place să abordez subiecte mai profunde (sistemul educațional, dezvoltarea personală), el nu era genul acesta de persoană. Nu era problemă, nu voiam să-l fac să se simtă prost. Mie îmi plăcea istoria, el era la real.Adolescentă, 18 ani:
Viața adolescenților sub regulile pandemiei
De mai bine de un an, tinerii au fost nevoiți să-și mute în mediul online viața socială, școala și, de fapt, cam toate activitățile. Dacă înainte de pandemie majoritatea relațiilor dintre tineri se legau în contexte de interacțiuni directe, față în față, după impunerea restricțiilor și a carantinei, cele mai multe relații noi au început pe net sau nu au mai început deloc. Iar asta vine cu niște costuri foarte mari în economia emoțională a tinerilor, așa cum subliniază o armată de specialiști în sănătate mentală pe tot întinsul globului.
Lipsa completă sau parțială a contactului direct și a libertății de mișcare și de alegere face relațiile de cuplu ale adolescenților destul de greu de inițiat și menținut. Cele mai vizibile carențe înregistrate de tineri sunt:
- Lipsa contextelor de socializare, în care tinerii să cunoască oameni noi și să-și exerseze aptitudinile de comunicare și integrare în grupuri noi
- Lipsa rutinei zilnice și a disciplinei de organizare a timpului între activitățile școlare și timpul liber, incluzând aici atât relațiile romantice, cât și cele cu prietenii sau familia
- Lipsa certitudinilor și dezamăgirile repetate cu privire la soluționarea rapidă a problemelor aduse de pandemie
- Lipsa suportului emoțional și a explicațiilor cu privire la propriile trăiri emoționale
Toate acestea, alături de multe alte evenimente din viața tinerilor, declanșează stări anxioase și depresive pe care aceștia nici măcar nu știu să le identifice corect, în unele cazuri. În acest peisaj afectiv, relațiile de prietenie și relațiile romantice ale adolescenților se resimt ca niște insule de securizare și afecțiune, de multe ori însă temporare și foarte volatile.
În aceste relații, tinerii simt încă și mai mult decât înainte presiunea de a nu greși, de a nu dezamăgi, de a nu supăra, în același timp în care ei înșiși sunt foarte fragili și vulnerabili, ușor de rănit, irascibili, intruzivi sau chiar ostili uneori.
Rolul părinților și sfaturi pentru ei
Rolul părinților, în această perioadă, este deosebit de important. Copiii și adolescenții depind de părinții lor nu doar ca susținători financiari, ci și ca sprijin emoțional și sursă de validare, recomandări și feedback. Prezența activă, implicată și suportivă a părinților poate face diferența pentru adolescenții copleșiți de toate pierderile și provocările acestei perioade de restricții și izolare.
Mai jos se găsesc câteva recomandări pentru părinții de adolescenți care nu sunt siguri dacă și cum ar trebui să abordeze subiectul relațiilor romantice:
1. Ia-ți timp de gândire pentru a-ți putea percepe copilul ca pe o persoană complexă și completă, cu vise, nevoi și dorințe diferite de ale tale.
Mai mult, va trebui să confrunți faptul că el/ea a devenit o ființă conștientă de propria sexualitate. Dacă nu faci asta, vei predispune relația voastră la conflicte, secrete și distanțare emoțională.
Întreabă-te ce te face să îl/o privești în continuare ca pe un copil. Să fie teama ta de îmbătrânire? Sau poate nevoia ta de a te simți în control? Poate frica să nu pățească ceva rău? Ori poate convingerea ta că nu e suficient de matur/-ă, responsabil/-ă sau calculat/-ă ca să ia decizii potrivite? Oare chiar îl/o protejezi dacă insiști să nu accepți faptul că a crescut?
Cu mama am mai avut discuții despre ce relații a mai avut ea, cum ar trebui să mă comport. Mă mai întreba ce mai face prietenul meu, era o mamă foarte de gașcă când a venit vorba că am o relație și mi-a dat sfaturi.
Adolescentă, 18 ani:
2. Inițiază tu conversații despre emoțiile, problemele și viața socială a adolescentului/adolescentei!
Doar pentru că îi ești părinte nu înseamnă că, automat, copilul tău va avea încredere în tine. Va trebui să muncești mai mult pentru această încredere și să o întreții prin prezența și atitudinea ta pozitivă și constructivă.
3. Povestește-i despre experiențele romantice din viața ta, fără să încerci să-i impui propriile tale interpretări, valori sau soluții!
Nu e nicio rușine și nicio problemă ca adolescentul/adolescenta ta să știe detalii despre propriile tale relații amoroase. De obicei, mamele sunt cele care împărtășesc mai ușor astfel de detalii, în timp ce tații lasă această muncă emoțională în grija mamelor, adoptând de multe ori o atitudine tranșantă, pragmatică și rațională.
Această abordare nu-i ajută pe tineri să-și organizeze mai bine trăirile și gândurile, ci din contră, îi determină să se considere inadecvați, mult prea sensibili sau mult prea schimbători sau nehotărâți.
„De la ambii părinți am avut reacții pozitive, mama mereu a fost genul care m-a împins să-mi am o relație, povestindu-mi adesea cum ea în liceu avea mereu pe cineva. Aici am clash-uit un pic, eu sunt mai privată, chiar îmi place să fiu singură și se mai iscau certuri din conversațiile respective. Tata însă și el este un om privat și selectiv față de cei din jurul lui, și chiar am fost surprinsă când am aflat că lui chiar îi plăcea de persoana cu care eram, până acum acest lucru nu se mai întâmplase.”
Nu neapărat că mă ascund, dar îmi place să fiu așa, în pătrățica mea. Mamei i-am dat niște hint-uri că sunt într-o relație. Dacă vă prindeți, nu vă mint. Încerc să nu cauzez o ceartă, o dispută.
Adolescentă, 16 ani:
4. Discutați despre comportamente OK și NOT OK în relațiile de cuplu!
Documentează-te cu privire la formele abuzurilor ce pot apărea în relațiile de cuplu și învață-ți adolescentul/adolescenta să facă diferența dintre oameni și comportamentele lor într-un anumit context.
5. Nu sări direct la sfaturi, recomandări și soluții!
Ascultă cu răbdare și atenție ce are de spus și pune-i întrebări de clarificare, în discuții purtate măcar o dată pe săptămână. Multe dintre aspectele relevante ale relațiilor de cuplu de pe „vremea ta” nu mai sunt valabile în contextul vieții adolescenților de acum. Iar sfaturile, recomandările și soluțiile îi vor fi mult mai utile dacă va ajunge să ți le ceară din proprie inițiativă.
Liviu015 11.12.2023, 14:30
La un moment dat trebuie sa discuti.