Există câteva mistere istorice care s-ar putea să nu fie niciodată rezolvate, de la Atlantida până la locul în care se află mormântului Cleopatrei. Uneori, asta pentru că materialul relevant a fost pierdut sau un sit arheologic a fost distrus. Alteori, aceasta se datorează faptului că este puțin probabil să apară noi dovezi sau dovezile care au supraviețuit până la noi sunt prea vagi pentru a conduce oamenii de știință la un consens.
Cuprins:
Lipsa răspunsurilor nu face decât să facă aceste enigme și mai intrigante.
Povestea Atlantidei, a unei supercivilizații care a precedat-o pe a noastră, a înflăcărat cel mai mult imaginația oamenilor de-a lungul timpul fiind transpusă în sute de cărți, filme și documentare. Căutarea nu a încetat niciodată.
În scrierile sale din secolul al IV-lea î.Hr., filosoful Platon a descris o civilizație numită Atlantida, care ar fi existat în Oceanul Atlantic și care ar fi condus campanii de cucerire în Europa și Africa în vremuri străvechi. Conform poveștii, atenienii din perioada preistorică au înfruntat și au învins Atlantida, iar insula ar fi fost distrusă ulterior, scufundându-se în ape.
Deși majoritatea cercetătorilor consideră această poveste o alegorie, unii cred că Platon ar fi putut fi inspirat de evenimente reale din istoria Greciei. Una dintre ipoteze leagă Atlantida de civilizația minoică, care a prosperat pe insula Creta până în jurul anului 1400 î.Hr. Erupția vulcanului Thera din Marea Egee a provocat distrugeri masive în așezările minoice, fapt care ar putea explica parțial legenda.
Arheologia arată că micenienii, un popor din Grecia continentală, au preluat controlul asupra minoicilor. Cu toate acestea, rămâne incert dacă Atlantida are baze reale sau este pur și simplu o ficțiune.
Teorii despre Atlantida
Göbekli Tepe, un sit arheologic situat în sud-estul Turciei, este considerat unul dintre cele mai vechi complexe de temple cunoscute din lume, datând din perioada Neoliticului (circa 9600–8000 î.Hr.). Acesta a captat atenția arheologilor și cercetătorilor datorită complexității sale, construcțiilor monumentale și artefactelor descoperite.
Cele mai importante teorii legate de Göbekli Tepe sunt:
Jurnalistul și realizatorul tv Graham Hancock susține în serialul „Ancient Apocalypse" (Netflix), citând anumiți specialiști, că Göbekli Tepe ar putea codifica informații despre un eveniment climatic catastrofal petrecut în jurul anului 10.800 î.Hr., cunoscut ca Younger Dryas.
Aceasta a fost o perioadă de răcire bruscă, care a urmat unei încălziri rapide de la sfârșitul ultimei ere glaciare. Hancock sugerează că sculpturile și aliniamentele de pe coloanele sitului ar putea reprezenta observații astronomice sau un calendar care marchează acest eveniment. În special, simbolurile și animalele sculptate ar fi fost utilizate de o civilizație avansată pentru a înregistra data aproximativă a impactului unui asteroid sau cometă, care ar fi declanșat schimbări climatice globale și distrugerea unor societăți preistorice.
Conform teoriei sale, Göbekli Tepe ar fi fost construit de supraviețuitori ai acestui cataclism, care au dorit să transmită generațiilor viitoare lecțiile unei catastrofe de proporții mondiale. Hancock asociază situl cu o posibilă „civilizație-mamă” pierdută, care ar fi fost distrusă în urma impactului.
În urmă cu aproximativ 1.000 de ani, faimoasele orașe ale civilizației Maya au fost părăsite, iar jungla a preluat controlul. Când conchistadorii spanioli au ajuns în America Centrală în 1517, și-au propus să distrugă această civilizație.
Cu toate acestea, au descoperit că mărețele orașe din calcar, odată simboluri ale uneia dintre cele mai avansate societăți antice, fuseseră deja abandonate de mult timp. Populația Maya a supraviețuit, dar sistemul politic și economic care susținuse o populație de două milioane de oameni dispăruse.
De-a lungul secolelor, arheologii au descoperit mii de orașe Maya în Peninsula Yucatan, Belize și Guatemala, și probabil că multe altele rămân încă ascunse sub pădurile tropicale. Primele orașe datează din primul mileniu î.Hr., iar perioada de glorie a civilizației a fost în jurul anului 600 d.Hr. Arhitectura și arta lor dovedesc o măiestrie remarcabilă, dar misterul declinului lor rămâne una dintre cele mai fascinante enigme istorice.
Religia juca un rol central în viața mayașilor, conducătorii având responsabilitatea de a comunica cu zeii pentru a aduce ploi și recolte. Dovezile arheologice indică sacrificii umane, cu oseminte descoperite în lacuri, considerate porți către lumea subterană. Secetele prelungite ar fi dus la crize majore, iar dispariția resurselor esențiale a marcat finalul unei civilizații odinioară înfloritoare, potrivit BBC.
Mulţi istorici au susţinut ipoteze conform cărora luptele pentru putere din cadrul Imperiului Maya, dintre diferite oraşe-stat şi centre de putere, sau chiar o serie de catastrofe naturale, ar fi dus la decăderea şi dispariţia acestei civilizaţii, începând probabil cu secolul IX d.Hr.
Însă arheologul Juan Yadeun, care coordonează săpăturile pe situl arheologic din Tonina pentru Institutul naţional de Istorie şi Antropologie din Mexic, este de altă părere. „Este clar pentru mine că toltecii au ocupat această zonă ce era stăpânită de mayaşi şi au săpat acest mormânt. După ce vom analiza oasele descoperite în mormânt vom şti cu certitudine dacă erau tolteci sau mayaşi“, a susţinut el, potrivit revistei de profil Historia.
Legenda Regelui Arthur a fost transmisă și adaptată de-a lungul a peste un mileniu, conturând imagini iconice precum Camelot, cavalerii mesei rotunde, Merlin și sabia Excalibur. Aceste elemente fantastice au fascinat generații întregi, devenind parte din cultura populară.
Totuși, dacă Arthur a fost o figură istorică reală, viața sa ar fi fost probabil lipsită de magia cu care este asociat astăzi. Primele mențiuni despre un lider numit Arthur, din secolul al IX-lea, îl descriu ca pe un comandant militar care a dus mai multe bătălii, dar chiar și autenticitatea acestor relatări este contestată. Nu există dovezi clare că acest lider a fost vreodată rege, potrivit Live Science.
Locuri din Marea Britanie, cum ar fi Tintagel, sunt adesea legate de legendele arthuriene, dar săpăturile arheologice nu au confirmat existența sa. În lipsa unor dovezi concludente, este puțin probabil ca istoricii să poată stabili cu certitudine dacă Regele Arthur a fost o persoană reală sau un personaj mitologic.
Principalele teorii legate de Arthur:
Scriitorii antici susțin că Cleopatra al VII-lea și iubitul ei, Marcu Antoniu, au fost îngropați împreună într-un mormânt după moartea lor în anul 30 î.Hr. Scriitorul Plutarh (45-120 d.Hr.) a scris că mormântul era situat lângă un templu al lui Isis, o zeiță egipteană, și era un monument „înalt și frumos” care conținea comori din aur, argint, smaralde, perle, abanos și fildeș.
Locația mormântului rămâne un mister. În 2010, Zahi Hawass, fostul ministru al antichităților din Egipt, a efectuat săpături într-un sit din apropierea Alexandriei numit acum Taposiris Magna, care conține o serie de morminte care datează din epoca când Cleopatra a VII-a a condus Egiptul.
Deși s-au făcut multe descoperiri arheologice interesante, mormântul Cleopatrei a VII-a nu se numără printre acestea, a raportat Hawass într-o serie de comunicate de presă. Arheologii au observat că, chiar dacă mormântul Cleopatrei supraviețuiește până în ziua de azi, acesta poate fi jefuit puternic și neidentificabil.
Attila, supranumit "Biciul lui Dumnezeu", a fost unul dintre cei mai temuti conducători din istorie, dar locul său de odihnă rămâne un mister de aproape 1.500 de ani. Potrivit legendelor, Attila a murit în anul 453 d.Hr. în noaptea nunții sale, iar înmormântarea sa a fost învăluită în mister.
Se spune că hunii i-au așezat trupul într-un sicriu triplu – de aur, argint și fier – și l-au îngropat într-un loc secret pentru a proteja comoara regală. Pentru a păstra locația necunoscută, muncitorii care au săpat mormântul ar fi fost uciși.
Una dintre teoriile cele mai fascinante sugerează că mormântul lui Attila s-ar putea afla pe teritoriul României, în zona cursului inferior al râului Tisa sau pe malurile Mureșului. Aceste regiuni erau, în epoca hunică, importante centre de putere ale confederației conduse de Attila. Peisajul bogat în râuri al Câmpiei Panonice și proximitatea lor cu actuala Românie ar putea fi locul ideal pentru îngroparea liderului într-un albie deviată, așa cum menționează cronicile medievale.
Mituri locale din Banat și Crișana întăresc această legătură. În folclorul românesc, există povești despre comori ascunse sub ape sau morminte ale unor conducători necunoscuți, iar unele dintre ele sunt asociate cu figura lui Attila. Deși nu există dovezi arheologice clare, aceste mituri mențin vie fascinația pentru descoperirea unui posibil mormânt hunic pe teritoriul României.
Acesta este probabil cel mai mare mister din istoria Americii care nu va cunoaște o rezolvare care să mulțumească pe toată lumea. Pe 22 noiembrie 1963, președintele John F. Kennedy a fost împușcat în Dallas de Lee Harvey Oswald (deși unii speculează că nu a fost singurul care a împușcat). Pe 24 noiembrie 1963, înainte ca Oswald să poată fi judecat, Oswald a fost împușcat mortal de proprietarul clubului de noapte Jack Ruby. Ruby a murit de cancer pulmonar pe 3 ianuarie 1967.
Explicația cea mai acceptată este că Oswald l-a ucis pe JFK de unul singur, iar Ruby l-a ucis pe Oswald, din proprie voință. Motivația declarată a lui Ruby a fost să-l scutească pe Jacqueline Kennedy „de nemulțumirea ca (Oswald) să se întoarcă la proces”.
Cu toate acestea, există încă un număr semnificativ de istorici profesioniști, alături de mulți amatori, care nu sunt de acord cu această explicație și de la moartea lui JFK, numeroase explicații alternative au fost prezentate de către istorici și amatori. Având în vedere că este puțin probabil să apară noi dovezi semnificative, probabil că nu se va ajunge niciodată la un consens ferm.
Principalele teorii:
Fiecare dintre aceste teorii rămâne subiectul unor dezbateri intense și nu a fost clar stabilită o explicație unică și concludentă.
Timp de mai bine de două secole, au circulat povești că Insula Stejarului, situată în largul Noii Scoții, Canada, a ținut o groapă de bani cu o comoară îngropată - se presupune că a lăsat-o de piratul căpitanul William Kidd (1645-1701). De-a lungul timpului, numeroase expediții care au costat milioane de dolari au călătorit pe insulă în căutarea comorii pierdute, fără niciun rezultat.
În ciuda secolelor de căutare, nicio comoară nu a fost găsită pe Insula Stejarului. Cu toate acestea, asta nu îi împiedică pe oameni să încerce să o găsească.
Misterul a căpătat dimensiuni planetare după ce a devenit subiectul unei populare emisiuni TV.
Emisiunea Blestemul insulei Oak de pe History Channel documentează o expediție modernă condusă de frații Rick și Marty Lagina, care investighează misterele Insulei Oak din Nova Scotia, Canada. Explorările lor s-au concentrat pe faimosul Money Pit, un loc legendar despre care se spune că ar ascunde comori. Echipa a găsit artefacte precum monede vechi, bucăți de lemn datate din perioada medievală și o inscripție misterioasă pe piatră, despre care se crede că ar fi legată de Cavalerii Templieri sau alte grupuri istorice.
În timpul expediției, tehnologia modernă, cum ar fi scanările subterane și forajele, a dezvăluit structuri complexe, cum ar fi tuneluri subacvatice și camere ascunse. De asemenea, descoperiri precum un vârf de lance din epoca medievală, fragmente de pergament și simboluri misterioase au întărit speculațiile privind legături cu istoria maritimă europeană. Deși comorile legendare nu au fost încă găsite, aceste descoperiri au menținut vie fascinația publicului
O altă poveste cu o comoară care probabil nu va fi rezolvată niciodată. În 1952, un sul de cupru a fost găsit de arheologi într-o peșteră, împreună cu alte suluri de la Marea Moartă, pe locul Qumran. După cum sugerează și numele, scrierea a fost gravată pe un sul de cupru.
Pergamentul înregistrează o cantitate imensă de comori ascunse de aur și argint - atât de mult, de fapt, încât unii savanți cred că este imposibil ca acesta să existe.
Pergamentul datează de mai bine de 1.900 de ani, când Imperiul Roman controla zona Qumran. Au existat o serie de revolte împotriva dominației romane în momentul în care a fost scris sulul, iar oamenii de știință au emis ipoteza că comoara a fost ascunsă pentru a preveni capturarea acesteia de către forțele romane.
Dacă comoara este reală, unde exact a fost ascunsă, dacă a fost găsită vreodată și dacă ar putea exista și astăzi, toate sunt mistere care probabil nu vor fi niciodată rezolvate.
Scriitorii antici descriu o serie fantastică de grădini construite în orașul antic Babilon din Irakul modern. Nu este clar când au fost construite aceste grădini, dar unii scriitori antici au fost atât de impresionați de grădini, încât le-au numit o „minune a lumii”.
În jurul anului 250 î.Hr., Philon din Bizanț a scris că Grădinile suspendate aveau „plante cultivate la o înălțime deasupra nivelului solului, iar rădăcinile copacilor sunt încastrate mai degrabă pe o terasă superioară decât în pământ”.
Până acum, arheologii care au excavat Babilonul nu au reușit să găsească rămășițele unei grădini care corespunde acestei descrieri. Acest lucru i-a lăsat pe arheologi cu o întrebare: au existat cu adevărat grădinile suspendate?
În 2013, Stephanie Dalley, cercetător la Universitatea Oxford, a propus într-o carte că grădinile sunt de fapt situate în orașul asirian Ninive. În ultimele două decenii, atât Babilonul, cât și Ninive au suferit daune din cauza războaielor și a jafurilor și pare puțin probabil ca acest mister să fie vreodată pe deplin rezolvat.
Cu siguranță aici ar putea intra și povestea Colosului din Rhodos.
Va urma:
Ai mai putea citi despre urmăroarele mistere: