E posibil ca plecarea soţului tău să fi declanşat visul, însă se pare că teama ta din vis şi din realitate are o rădăcină profundă, şi anume frica de separare, pentru că în vis cel care pleacă nu e soţul tău, ci altcineva. Mai e posibil ca în copilărie, unul dintre părinţi să nu fi fost alături de tine atât cât ţi-ai fi dorit sau atunci când pleca nu îţi dădea siguranţa că se va întoarce. Unii părinţi îşi păcălesc copiii că vor pleca dacă nu sunt cuminţi sau pleacă pe furiş, ca să fugă de responsabilitatea unei explicaţii directe (de ex: acum plec, dar mă întorc înainte ca tu să termini de mâncat).
«Am luat un cuţit şi i-am tăiat salopeta»
Eram lângă un copil mic, care dormea. Era îmbrăcat într-o salopetă şi trebuia să-l schimb. Cu toate acestea, nu voiam să-l trezesc. Am luat un cuţit şi i-am tăiat salopeta, dar l-am tăiat şi pe el pe picioruşe. Copilul plângea, iar eu l-am întors să-i tai salopeta şi pe partea cealaltă, dar l-am tăiat din nou. După ce am văzut că îi curge sânge, l-am înfăşat într-o păturică şi am fugit cu el la spital. Când m-am trezit din vis simţeam în suflet o durere imensă, pentru că îl tăiasem… Sanda, 36 de ani.
Faptul că atunci când ai văzut sânge ai fugit cu copilaşul la spital pentru a-l salva te-a determinat să conştientizezi ce ai făcut. Nu acţiunea de a tăia salopeta sau plânsetul bebeluşului te-au trezit, ci rana vizibilă. E posibil ca, în general, să acţionezi impulsiv, fără să evaluezi consecinţele, iar după aceea să regreţi, însă prea târziu, rana fiind deja produsă. Încearcă un exerciţiu: gândeşte-te ce alternative de acţiune ar mai exista în vis şi care ar fi consecinţele lor.