Poezia și umorul ca forme de supraviețuire. Scriitorul Florin Bican: „Versurile ar putea fi folosite ca un ghimpe cu care să scoți alt ghimpe care ți-a intrat în deget”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La Teatrul Național din Cluj-Napoca, „Singur printre mârlani” e cea mai nouă premieră. Spectacolul, regizat de Andrea Gravriliu, are la bază un volum de poezii scrise de scriitorul și traducătorul Florin Bican.
Cuprins:
Despre facerea poeziilor și despre lumea la fel de agresivă și plină de mârlani că în anii 2000, când a început să lucreze la aceste poezii, într-o discuție cu autorul.
O întâlnire la standul de literatură SF
Un munte de om cercetează atent cotoarele unui raft cu cărți. Citesc eticheta raftului, e secțiunea dedicată cărților Science Fiction. Privesc mai atent și observ că și-a ales deja una pe care să o ia acasă. Recunosc imediat o copertă din faimoasa colecție S.F. Masterworks, publicată de Editura Gateway.
Bună ziua, iată că avem ceva în comun”, îi zic, „pasiunea pentru colecția asta de cărți.” Muntele de om se întoarce cu zâmbetul pe buze și, cu o blândețe despre care aveam să descopăr că îi caracterizează felul de a vorbi, îmi mărturisește că e mare fan SF și că e fascinat de mințile acestor scriitori care își imaginează asemenea viitoare.
Tocmai l-am cunoscut pe faimosul Florin Bican, scriitor, traducător și profesor de limbi străine despre care am auzit atâtea de-a lungul timpului. E apreciat și de foști elevi (a format armate de traducători de literatură), și de alți scriitori (chiar Mircea Cărtărescu l-a amintit la un moment dat). A doua zi după avanpremiera spectacolului „Singur printre mârlani”, ne-am întâlnit -- unde altundeva? -- într-o librărie să stăm de vorbă despre cum a ajuns să scrie acest volum de poezii și cum a văzut trecerea de la versuri la spectacol.
Versurile din spectacol
Reporter: Spectacolul sună ca în capul dumneavoastră când vi l-ați imaginat inițial, când ați scris poeziile?
Florin Bican: Nu, deloc. Nu m-am gândit că poeziile vor fi vreodată spectacol, că acest spectacol se va juca pe scena teatrului din Cluj, dar, de când am aflat că se va pune un spectacol -- n-am asistat la nicio repetiție, nu am discutat cu nimeni dintre cei care au fost implicați în acest spectacol -- , m-am gândit ce s-ar putea face din el? Sincer, nu știam. Dacă cineva mi-ar fi propus să fac eu o dramatizare, aș fi refuzat politicos
De ce?
Nu știam de unde să încep. E un cu totul alt mediu și n-am ambiții de-astea multimedia, așa că am așteptat cuminte până la avanpremiera de ieri și am fost surprins, surprins în mod plăcut. Dar nu contrazicea imaginația mea pentru că nu îmi imaginasem nimic în această direcție.
Spectacolul aduce ceva în plus pe lângă textul dvs.? Cum simțiți?
Sigur că da, a adus multe lucruri în plus, așa cum multe lucruri au fost lăsate la o parte. Era imposibil să dramatizezi un volum în versuri, chiar dacă acestea aveau o temă comună. A fost preluată tema și ea a fost ilustrată în viziunea regizoarei și actorilor, a scenografului și a autorului muzicii după cum au simțit ei după mai multe încercări. Nici acum nu am apucat să stau de vorbă cu ei și sper să fac asta într-un viitor apropiat doar ca să-mi împărtășească din experiențele lor, pentru că viziunea lor e clară în ceea ce au pus pe scenă.
Sunt versuri care se adaugă, le-au scris special și asta m-a bucurat enorm pentru că, la rândul meu, inclusesem în volumul „Singur printre mârlani” expresii, sintagme și versuri chiar, preluate ori din alți autori români, ori din folclorul oral contemporan, iar ei nu au făcut decât să continue în același spirit și asta m-a bucurat foarte mult, asta subliniază vivacitatea viziunii.
Au recurs și la un fragment din altă carte de-a mea, care este în proză, dar conține și fragmente în versuri (e vorba de „Tropice tâmpe”), m-a bucurat să văd că am fost consultat și în afara volumului pe care s-a lucrat în mod special.
Când spuneați că au folosit elemente din folclorul actual, vă referiți că e ca și cum au adus la curent expresiile la momentul prezent (față de 2016, când a fost publicat volumul)?
Au preluat expresii care există în folclorul actual sau le-au elaborat ei. De pildă, distihul „Foaie verde de cucută/M-am bășit și-aștept să pută” nu l-am folosit și nu-l știam, nici măcar nu știu dacă el circulă sau dacă l-au inventat în mod special pentru această ocazie, dar este în spiritul celor scrise.
Băscălia care te ajută să supraviețuieti în condiții vitrege
Și revenind la cele scrise de dumneavoastră, la ce vă gândeați când ați scris? Ce v-a mânat să scrieți „Singur printre mârlani”?
Am început să lucrez la aceste versuri dinainte de anul 2000, în baza unei preocupări pe care o aveam împreună cu fiul meu care, de când era mic, de vreo cinci ani (acum are peste 30), preluam versuri din manuale, din folclorul de grădiniță, poezioarele pe care copiii sunt îndemnați să le spună la ocazii și le parodiam împreună, făcând bășcălie sau caterincă. Voiam să inoculez fiului meu acest simț al bășcăliei și al caterincii care ne ajută, credeam eu, să supraviețuiești în condiții vitrege sau să le faci față.
Și acum numai credeți asta?
Ba da.
Asta m-a mânat pe mine atunci când le-am scris și, când a trebuit să locuim separat o vreme (eu locuiam în străinătate), continuam să lucrez la aceste poezii, pe care i le trimiteam, până când s-a adunat de-o carte. Cartea a apărut prima oară în 2007 cu titlul „Cântice mârlănești” la Humanitas, dar am completat-o, am continuat să scriu, și un volum care include și „Cânticile mârlănești” a apărut în 2016 cu acest titlu, „Singur printre mârlani”.
Spuneați că nu v-ați imaginat vreodată că o să fie pe scena Teatrului Național. Chiar am auzit ieri după spectacol două persoane vorbind despre asta, în sensul că nu și-au imaginat că o să vadă vreodată manele pe scena teatrului. Ce credeți despre asta?
Da, orice spectacol reflectă lumea din care s-a inspirat sau lumea înconjurătoare, or manelele ne înconjoară precum turcii pe Ștefan cel Mare când striga la poarta castelului să-i deschidă maică-sa. De-asta mi se pare absolut firesc să fie reflectate și, în spectacol, ele sunt reflectate cu multă subtilitate, de la efectul de ecou folosit încă din prima scenă sau dinainte de prima scenă și apoi repetat pe parcursul întregului spectacol. Eu cred că orice poate fi folosit atâta vreme cât este pus în perspectivă corectă.
Mârlanii care dispar și apar
Ați început să scrieți în 2000. În vremurile noastre, cum mai stăm cu inventarul de mârlani? Mai sunt unii care au dispărut, alții noi care au apărut?
Ei există și sunt în continuare inventariabili, mai puțini nu sunt sau mai puține tipuri, cel mult sunt mai mulți. Chiar aseară i-am auzit evocați pe mârlanul de cinematograf, pe mârlanul de teatru, pe care eu nu-i inclusesem pentru că e și greu să ții pasul. (râde)
Lumea, în general, e la fel de violentă sau de agresivă, cum vedeți?
Cred că agresivitatea nu s-a diminuat. Ea există și se manifestă și în rândul copiilor. Am folosit aceste versuri sau m-am gândit eu că, în mod ideal, ar putea fi folosite ca un ghimpe pe care îl folosești să scoți alt ghimpe care ți-a intrat în deget.
Viața dinamică a culturii
Știți barometrul de cultură care a apărut recent? Concluzia era că un procent foarte mare din populație (peste jumătate) nu fusese anul trecut, în 2018, la muzeu sau la cinema sau la teatru. În Cluj, cum vedeți consumul de cultură?
Nu cred că sunt în măsură să fac o estimare. Teatrul este plin, merg foarte des la teatru și chiar de mai multe ori la același spectacol.
La care ați fost de mai multe ori?
La Ada Milea -- la „Švejk” și „Chirițe” --, la „Sânziana și Pepelea” (r. Alexandru Dabija), le-am văzut de câte patru-cinci ori și voi continua să le văd.
Apropo de Ada Milea și „Alice”, spectacolul cel nou de la Piatra Neamț făcut după cartea „Alice în Țara Minunilor” în traducerea dvs., acolo ați colaborat direct cu ea sau doar a folosit textul?
Doar a folosit textul.
În contextul ăsta mă gândesc că v-ați bucurat și mai mult că tocmai ea a folosit un text de-al dvs.
M-am bucurat enorm, m-am bucurat foarte mult și i l-am pus la dispoziție cu mare plăcere.
Cu teatrele sau cu dramaturgii ați mai lucrat direct?
Nu știu dacă se pune ca o colaborare directă faptul că am tradus. Am tradus pentru Teatrul din Cluj textele unor spectacole, am tradus din română în engleză.
Pentru atunci când pleacă în turneu?
Nu pentru turneu, sau se vor folosi și pentru turneu dacă va fi cazul, ci pentru Festivalul de teatru de la Cluj, care are loc toamna, și atunci, pentru invitații străini, au nevoie supratitrare și am tradus de la „Craii de Curtea-Veche” (r. Răzvan Mureșan) la „Țiganiada” (r. Alexandru Dabija), la „Cel mai iubit dintre pământeni” (r. Tudor Lucanu) și două spectacole ale Adei Milea, „Švejk” și „Chirițele”.
Dați-mi voie să reformulez întrebarea de mai devreme. Cum e viața culturală în Cluj?
Mi se pare foarte dinamică. Sunt întâlniri ale poeților, ale prozatorilor, lansări. Sunt sigur că astfel de întâlniri au loc și în București, dar Clujul are totuși o suprafață mai mică și densitatea devine mai evidentă. Cinematografele sunt pline, dar nu prea ajung eu să merg cât de des mi-aș dori. Și la teatru, cum spuneam, de câte ori merg, văd că sala e plină și mă bucur.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
